Să continuăm, așadar, cu mini-serialul nostru despre termenele din 1 martie și 7 aprilie a.c. de la Tribunalul Cluj, în procesul penal în care primarul băimărean inculpat Cătălin Cherecheș este judecat pentru luare de mită (acuzația fiind luare de mită, în formă continuată). Precizăm pe scurt, ca în fiecare episod, motivul pentru care acest mini-serial e legat strict de cele două termene menționate: pentru că cele două înfățișări au durat în total circa 14 ore, adică martorul-denunțător Cristian Șpan a făcut foarte multe declarații uluitoare și extrem de grave, pe de-o parte, iar pe de altă parte, ulterior el a răspuns întrebărilor pe care i le-au pus inculpatul și avocații acestuia. Prin urmare, la fel cum am procedat și-n episodul doi, vom continua cu mărturia lui Șpan din 1 martie a.c. și-apoi, în a doua parte a articolului, continuăm cu întrebările și răspunsurile din 7 aprilie a.c. De asemenea, trebuie să mai subliniem faptul că, separat de acest mini-serial, nota bene, vom continua să vă relatăm despre fiecare înfățișare în parte – și evident că vom publica integral și ce-a fost la termenul din 26 aprilie a.c., audierea celor trei martori cu funcții de conducere în Primăria Baia Mare. Aviz celor care, în naivitatea (și-n răutatea și/sau chiar prostia) lor, încă tot n-au înțeles că pe noi ne interesează întregul proces, absolut toți martorii și toate declarațiile care se fac în fața instanței de judecată!
Acum iată încă un fragment din declarația făcută de Cristian Șpan în 1 martie 2017:
Cristian ȘPAN: ”(…) Pentru a putea redeschide activitatea (n.n. – de presă, la E-MM), trebuiau achitate datoriile către RCS-RDS și E.ON Gaz, sens în care inculpatul l-a trimis pe Țolaș să achite datoria la RSC-RDS și pe Coardă pentru datoria la E.ON. Totuși, activitatea nu s-a mai reluat pentru că între timp CNA a retras licențele de emisie; și tot între timp, în iulie 2015, trustul E-MM Media a cedat două licențe de emisie, una radio și una tv, către SC Centru Regional Media Baia Mare.”; ”Inculpatul mi-a cerut să cedez cele două licențe… de fapt toate… (…) pentru că achitarea datoriilor trebuia făcută, fiindcă Inserv avea datorii, respectiv pe numele acesteia fuseseră emise biletele la ordin care urmau să ajungă la scadență, fapt ce ducea la intrarea firmei în incapacitate de plată, deci încetarea activității societății și totodată pierderea licențelor de emisie.”; ”Inculpatul a dorit achiziționarea SC Inserv prin intermediul meu (n.n. – e vorba de momentul în care, în anul 2012, omul de afaceri Mihai Lung s-a lăsat convins și a vândut E-MM!) pentru a avea cel mai puternic trust de presă din Maramureș, pentru a-și face publicitate, pentru denigrarea adversarilor politici și a unor persoane care-l deranjau (…). Și pentru șantajarea anumitor agenți economici! (n.n. – aici Șpan a și menționat foarte clar numele firmei Romaltyn Mining, dar, atunci când s-a consemnat acest fragment al declarației lui, se pare că a fost omis exemplul dat de martor sau poate că ne-o fi scăpat nouă?!; dar de spus, Șpan a spus clar și limpede: Romaltyn!).”; ”Arăt că SC Centru Regional Media SRL a fost înființată în anul 2015, tot la solicitarea inculpatului Cherecheș, pentru a putea salva licențele… să le trecem pe acea societate al cărei acționar și administrator e tatăl meu, eu neputând fi din cauza cazierului meu fiscal. (…)”; ”Deși am atacat în instanță decizia CNA, cea de retragere a licențelor, am pierdut procesul, sens în care nu s-a mai reluat activitatea Centrului Regional Media. Plus s-a pierdut și interesul inculpatului pentru această firmă… din moment ce licențele nu mai erau viabile. Arăt că CNA-ul a retras licențele atât pentru Inserv cât și pentru Centrul Regional Media.” (…) ”Inculpatul nu mi-a solicitat sume de bani din veniturile E-MM, câștigurile fiind, pentru el, doar acelea de imagine!”; ”Arăt că veniturile realizate de SC Inserv n-au putut acoperi nici măcar plata angajaților (n.n. – de la E-MM), nicidecum altele. Cât timp a funcționat firma, angajații au fost plătiți din banii săi proprii (n.n. – !!!), cu excepția perioadei iunie-septembrie 2013, adică după percheziția DNA (n.n. – 18 iunie 2013), perioadă în care am asigurat eu fondul de salarii. Inculpatul a știut de la bun început că veniturile societății nu vor acoperi cheltuielile, pentru că încă de la preluare firma avea datorii de 300.000 lei și un contract de reeșalonare a datoriilor, în derulare. (…)”
După care, cu acordul instanței, martorul Șpan a trecut la subiectul fotbal:
”Clubul ACS FCM Baia Mare, al cărui președinte executiv am devenit din anul 2014, a fost înființat (n.n. – în anul 2012) la dorința inculpatului, clubul având trei membri fondatori. Inculpatul mi-a propus să fiu președinte executiv la club, raportat la expertiza mea financiară – am lucrat în asigurări (…), aș fi putut asigura bunul mers ca management financiar. Plus că am fost și jucător profesionist de fotbal (n.n. – și chiar un jucător bun!) (…) Când eu am fost numit membru al clubului, tatăl meu era președinte (n.n. – sic!), iar membri erau Cosmin Filip (n.n. – ziarist de sport) și Florin Mureșan (n.n. – fost fotbalist). Radu Țolaș atunci s-a retras din conducerea clubului, rețin că era foarte fericit că s-a retras. Nu știu dacă inculpatul i-a cerut să se retragă, nu m-a interesat atunci (…) Clubul avea o datorie de 150.000 lei, mai mult datorii acumulate către jucători, staff și terți. Dar și către Stat (…)”; ” În 2014 și 2015, pentru a putea scoate anumite sume de bani din casieria clubului (…), am întocmit facturi fictive (n.n. – !!!), sume pe care apoi le-am remis, o parte din ele, cu titlu de mită! Facturile fictive reprezentau servicii neprestate, în realitate, de către terțe persoane juridice, societăți comerciale, adică servicii care nu au fost prestate, neexistând nicio relație comercială între club și aceste societăți. (…) Foști conducători ai clubului mi-au spus despre întocmirea acestor facturi, plus că persoane disponibile în acest sens s-au găsit, iar despre aceste facturi false inculpatul a știut de la bun început!”; ”În anul 2015 (n.n. – din păcate nu am reținut exact ziua, parcă 17, și nici luna), am emis o adresă către Primăria Baia Mare prin care am adus la cunoștința conducerii, respectiv a primarului (…), despre un audit intern din care a rezultat o datorie de 317.000 lei către Consiliul Local. Datorie care provenea din decontarea cheltuielilor clubului de către Primărie, în baza facturilor fictive întocmite de mine. Această datorie totală, ca să poată fi achitată… am luat un credit din bancă, ca reprezentant al clubului… datorie pe care am achitat-o integral în ianuarie 2016. (…)” (va urma)
Continuăm acum cu termenul din 7 aprilie 2017, când martorul-denunțător a fost supus tirului de întrebări venit din partea avocaților inculpatului și-apoi chiar din partea primarului Cherecheș:
Avocat Doina Gherman: În ce spații s-au făcut înregistrările?
JUDECĂTOARE: Vă resping întrebarea!
Av. D.G.: Dacă mai erau şi alte persoane prezente atunci când a făcut înregistrările…
Cristian Șpan: În anumite situaţii, da!
Av. D.G.: Cine? Nume…
C.Ș.: Claudiu Florescu, Liviu Bala… de alţii nu-mi aduc aminte.
Av. D.G.: Înregistrările din 26 aprilie 2016… cu ce aparatură le-a făcut?
Judecătoarea cere reformularea întrebării…
Av. D.G.: Mijloacele de înregistrare i-au fost puse la dispoziţie de procurori?
JUDECĂTOARE: Se respinge fiindcă și asta rezultă din dosar!
Av. D.G.: Dânsul, deci martorul a avut iniţiativa flagrantului?
C.Ș.: Nu!
JUDECĂTOARE: Dar cine?
Cristian Șpan: DNA!
Av. D.G.: Despre suma de 30.000 lei… unde a pus-o? Să descrie anexa din biroul primarului, locul unde a pus banii în 26 aprilie 2016…
C.Ș.: Este o anexă la care are acces doar inculpatul, deci nimeni altcineva! Încăperea are două uşi, una care face legătura cu biroul primarului, iar cealaltă face legătura cu holul instituției, însă este închisă permanent. Nici eu n-am intrat niciodată pe această uşă, am intrat direct din biroul inculpatului, deci din birou în anexă. Raftul se află pe partea stângă, raportat la modul cum se intră în anexă.
Av. D.G.: De ce acele discuții cu inculpatul… Dacă l-aţi provocat pe inculpat, dacă el a fost cel care a început, dacă el a adus vorba despre bani, spuneți cum a fost…
C.Ș.: Nu, nu am urmărit să-l provoc, cu atât mai mult cu cât toate întâlnirile cu inculpatul au fost la solicitarea acestuia, nu a mea! O minimă verificare a apelurilor telefonice face dovada afirmațiilor mele. Aproape întotdeauna cel care deschidea subiectul banilor era chiar inculpatul.
Av. D.G.: Dacă după denunţul penal făcut în decembrie 2015, înregistrările ulterioare au fost făcute din proprie iniţiativă sau la solicitarea altor persoane?!
C.Ș.: Da, din proprie iniţiativă!
JUDECĂTOARE: De ce… care a fost scopul?
C.Ș.: Pentru că denunţul de mai sus trebuia susţinut cu probe.
Av. D.G.: Asta nu era treaba Parchetului?
JUDECĂTOARE: Se respinge întrebarea!
Moment în care intervine avocatul Călin Budișan, celălalt apărător al inculpatului:Avocat Călin Budișan: O parte din facturile fictive le-a dat inculpatului, așa susține martorul. Cât, ce parte din facturile fictive a remis cu titlu de mită? Cu restul ce s-a întâmplat?
Cristian Șpan: O parte din sumă (n.n. – din suma totală de peste 300.000 lei) am dat-o cu titlu de mită, 50.000 lei, am relatat la termenul trecut. O altă parte am folosit-o pentru acoperirea datoriilor cu care am preluat clubul, iar diferența pentru cheltuielile clubului.
JUDECĂTOARE: Facturile fictive pe care le-ați întocmit au fost pentru toată suma sau doar pentru partea de mită, de 50.000 lei?
C.Ș.: Facturile fictive pe care le-am întocmit au fost pentru 317.000 lei, sumă datorată bugetului primăriei și pe care am achitat-o integral în ianuarie 2016, sens în care am luat un credit din bancă, pe care l-am garantat personal, așa cum am mai spus.
Av. C.B.: Au știut de la început, și martorul, cât şi inculpatul, despre fictivitatea facturilor? Și de când?
În acest moment, judecătoarea este vizibil iritată de modul în care sunt formulate tot mai multe întrebări – la puncte despre care martorul Șpan a explicat clar inclusiv la termenul din 1 martie a.c. Are loc o foarte scurtă discuție între instanță și avocat, cel din urmă concluzionând într-un mod original, aparent cu umor, însă și recunoscând următorul aspect: „Martorul este inteligent şi trebuie să-i pun trei sau patru întrebări prealabile înainte să pot ajunge la ce urmăresc de fapt să aflăm.”
C.Ș.: Așa cum am declarat și la termenul trecut, inculpatul mi-a sugerat să vorbesc cu vechea conducere a clubului, cu care să mă descurc în vederea achitării datoriilor. În august 2014, când am descoperit datoria clubului, către terţe persoane, în sumă de 150.000 lei, inculpatul mi-a sugerat să vorbesc cu vechea conducere, că-mi vor spune ei cum să procedez pentru achitarea datoriei, din banii ce urmau a fi alocați de către Primărie.
Av. C.B.: Care e suma totală pe care inculpatul a dat-o pentru achiziţionarea SC Inserv Media SRL, ulterior SC E-Maramureș, şi pentru cheltuielile aferente funcţionării acesteia?
C.Ș.: Inculpatul i-a predat direct lui Mihai Lung, din câte știu eu, suma de 280.000 euro pentru achiziţionarea societăţii, iar mie mi-a dat, pe parcursul a doi ani şi jumătate, suma de circa 200.000 euro, pe care am folosit-o integral pentru buna funcţionare a societăţii.
Av. C.B.: Dacă pentru achiziţionarea unei licenţe tv, pentru AXA TV, inculpatul i-a dat martorului suma de 50.000 euro? Dacă da, când?
C.Ș.: Da, în septembrie-octombrie 2013 inculpatul mi-a dat aceşti bani, în sensul menţionat.
Av. C.B.: În condiţiile în care inculpatul v-a dat aceste sume de bani, consideraţi că inculpatul nu avea bani? Totuși, de ce v-a cerut să-i cedați societatea, când oricum inculpatul avea toate drepturile (…) De ce avea nevoie de sumele pe care vi le-a cerut în vederea funcţionării eMM?
C.Ș.: Nu pot decât să spun părerea mea personală legat de acest aspect. Cred că nu avea bani! La termenul trecut, am arătat că nu cunosc dacă sumele remise de inculpat pentru achiziţionarea şi funcţionarea SC Inserv Media SRL au fost banii lui personali sau le-a primit din alte surse. Am arătat că nu cunosc provenienţa acestor bani. Din toate sumele pe care mi le-a cerut şi care fac obiectul acestui dosar, doar de suma de 400.000 lei, pe care mi-a cerut-o în aprilie 2016, inculpatul mi-a spus că are nevoie de ea pentru campania lui electorală. Plus suma de 10.000 lei, pe care mi-a cerut-o pentru Somay Annamaria în iulie 2015, sumă despre care am relatat la termenul trecut, dar nu ştiu dacă a ajuns la Somay sau în altă parte…
Av. C.B.: Cum a perceput martorul solicitarea inculpatului de a cesiona pe numele altei persoane Centrul Regional Media SRL?
C.Ș.: Am răspuns deja, anterior! Inculpatul mi-a cerut, de fapt, să cesionez doar trustul de presă care reprezenta partea curată din societate, eu urmând să rămân cu o societate plină de datorii, pe care le avea către terțe persoane, către Stat, către bugetul primăriei etc., întrucât această societate aşa a fost achiziţionată, adică SC E-Maramureş Media SRL, iniţial numită SC Inserv Media SRL. Această societate a fost achiziționată la dorinţa inculpatului, prin intermediul meu, respectiv eu am figurat în acte ca fiind acţionarul acesteia. Din această societate, doar o parte, respectiv doar licențele au fost trecute pe Centrul Regional Media SRL, administrator fiind tatăl meu. Și nou înființată exact pentru scopul menționat deja, deci pentru preluarea licențelor. Nu mi-a convenit ca eu să rămân cu SC E-MM SRL plină de datorii, în condiţiile în care eu, fiind acţionar al acesteia, aveam răspunderea ei. Aş fi fost de acord cu solicitarea inculpatului dacă și el ar fi fost de acord să-i predau lui Claudiu Florescu toată societatea, toată, atât trustul de presă cu datorii, cât şi pe cel cu licenţele! Însă inculpatul nu a mai vrut decât licenţele. În plus, am avut o înţelegere cu inculpatul, în sensul că voi fi remunerat cu 2.000 de euro pe lună atâta timp cât voi conduce activitatea trustului de presă, iar timp de două sau trei luni, în vara anului 2013, eu am susţinut financiar trustul, din bani proprii! A fost perioada când DNA a făcut percheziţii la sediul firmei, aspecte ce fac obiectul altui dosar penal! În concluzie, aveam de încasat pentru cele mai sus-arătate o sumă totală de 60.000 euro, din care inculpatul mi-a dat 20.000 euro. Deci voiam, înainte de a-i preda trustul, licenţele, să rezolv cu inculpatul şi partea financiară. Tot ce am declarat aici poate fi confirmat de Bala Liviu, cu care am discutat chestiunile de mai sus în luna octombrie 2015 şi, ulterior, atât cu Bala, cât şi cu inculpatul, dialog în trei care a avut loc la circa două, trei săptămâni după discuţia cu Bala.
Av. C.B.: Dacă înţelegerea privind suma de 60.000 euro făcută cu inculpatul, martorul o poate proba?! Cât din acea sumă a reprezentat salariul său?
C.Ș.: Da, dacă Bala Liviu şi Somay Annamaria vor recunoaşte acest lucru, da, deoarece ei au fost prezenţi la discuţiile purtate cu inculpatul în sensul arătat, întrucât o înţelegere scrisă între mine şi acesta din urmă nu există.
Din cei 60.000 euro, în vara lui 2013 am susţinut firma cu circa 10.000-12.000 euro, bani personali, iar restul de aproape 50.000 euro reprezintă practic salariul care mi s-ar fi cuvenit pentru că am condus activitatea firmei timp de aproximativ doi ani şi jumătate.
Av. C.B.: Când a primit de la inculpat cei 20.000 euro?
C.Ș.: Cred că în noiembrie 2015.
Avocat C.B.: De ce nu s-a finalizat predarea trustului către Claudiu Florescu?
(va urma)
Au fost formulate aproximativ 80-90 de întrebări, am spus aproximativ fiindcă unele s-au tot repetat ori au fost reformulate, motiv pentru care considerăm că nu numărul lor exact contează, ci contează să aflați exact cum au decurs dezbaterile.
Următorul termen va fi pe 17 mai 2017, termen la care vor fi audiați martorii Radu Țolaș, Annamaria Somay, Erika Czigler și Claudiu Orha.
Peter-Vasile CZOMPA / Mircea MUREȘAN
