Proiectul “Depozit de deşeuri” în Fărcaşa, din ce în ce mai contestat! Reviewed by CD on . Nu numai că povestea preconizatului şi foarte controversatului depozit ecologic de deşeuri din comuna Fărcaşa (Maramureş) continuă, ci subiectul provoacă din ce Nu numai că povestea preconizatului şi foarte controversatului depozit ecologic de deşeuri din comuna Fărcaşa (Maramureş) continuă, ci subiectul provoacă din ce Rating:
Ești aici: Acasă » Economie»Proiectul “Depozit de deşeuri” în Fărcaşa, din ce în ce mai contestat!

Proiectul “Depozit de deşeuri” în Fărcaşa, din ce în ce mai contestat!

Proiectul “Depozit de deşeuri” în Fărcaşa, din ce în ce mai contestat!

Nu numai că povestea preconizatului şi foarte controversatului depozit ecologic de deşeuri din comuna Fărcaşa (Maramureş) continuă, ci subiectul provoacă din ce în ce mai multe dispute publice – juridice, de mediu, de finanţare şi inclusiv unele controverse politice de culise.

În primul rând, în chestiunea viitoarei “gropi de gunoi” a Maramureşului, respectiv pe tema punerii în practică a proiectului în cauză, există deja pe rolul instanţelor de judecată un al doilea proces cu termen pe data de 30 ianuarie a.c. Ba mai mult, foarte recent a fost depusă şi o sesizare penală la Parchet privind anumite posibile nereguli (ca deocamdată să nu spun falsuri!) conţinute într-o listă cu localnicii din Fărcaşa care sunt de acord cu implementarea proiectului; mai concret, este vorba despre “Tabel nominal cu cetăţenii din localitatea Sârbi care sunt de acord ca în locul numit Legalău să se construiască Centrul de management a deşeurilor în cadrul proiectului Sistem de Management Integrat al Deşeurilor în judeţul Maramureş”, tabel care conţine 323 de nume şi semnături. Desigur, există deja şi liste cu persoanele care se opun categoric proiectului, un astfel de tabel cu 130 de semnături fiind întocmit recent, doar în câteva zile (tot mai mulţi oamenii încep să înţeleagă ce presupune proiectul). Dar asupra acestor aspecte voi reveni într-un alt articol.

Acum, în altă ordine de idei, este binecunoscut faptul că inginerul agronom Emilia Bura din Fărcaşa este de ceva vreme cel mai aprig contestatar al proiectului menţionat, doamna – susţinută de tot mai multă lume (din Fărcaşa, din alte zone ale Maramureşului şi, nota bene, chiar din alte părţi ale ţării!) – mi-a pus recent la dispoziţie o declaraţie în care sintetizează mai toate problemele esenţiale ale cazului (declaraţia o puteţi citi puţin mai jos, iar în continuare puteţi de asemenea citi un foarte interesant comunicat de presă, colateral subiectului, prezentat aici în premieră). Pe de altă parte, mai menţionez un aspect, deocamdată doar ca idee, legat de chestiunea politică… asta deşi drăguţii de politicieni locali vorbesc şi susţin că subiectul nu are niciun fel de conotaţii politice?! Ei aş! Sigur că or fi ele în joc interesele generale ale judeţului, recte cea mai mare investiţie cu fonduri europene din ultimul timp, numai că lucrurile, cel puţin în culise, nu stau chiar aşa… dar asta ştiu foarte bine unii din PDL Maramureş (fiindcă, nu-i aşa?, Mircea Man, ca fost preşedinte al CJ Maramureş, şi primarul din Fărcaşa au fost “promotorii” implementării proiectului taman în zona Fărcaşa; apropo, imediat după alegerile locale din 2012 oare de ce s-o fi răzgândit brusc primarul Stegeran şi, culmea, de ce mai târziu a întors-o din nou cu “la loc comanda”?), iar în prezent unii lideri ai PSD Maramureş vor cu orice preţ “groapa de gunoi” tocmai în Fărcaşa! Însă despre toate astea, altă dată. După ce mai aflăm şi ce se întâmplă la Bruxelles cu dosarul proiectului…

Iată declaraţia Emiliei Bura:
“CINE ŞI DE CE VREA SĂ DISTRUGĂ COMUNA FĂRCAŞA?
Ceea ce scriu aici se vrea a fi – hai să spun exact aşa cum simt – ca un strigăt disperat de ajutor dinspre un loc minunat, un loc de basm cu păduri şi pajişti mirifice, cu izvoare cristaline, cu zbor de fluturi şi albine, cu cântec de ciocârlii, mierle, cuci şi privighetori. Nu (doar) pentru istoria uitată a acestui loc minunat, nu (doar) pentru situl arheologic din epoca bronzului, dar necercetat încă, deci nu neapărat pentru trecut e nevoie urgentă de ajutor, ci mai ales pentru viitor, pentru a le păstra şi transmite şi generaţiilor viitoare cel puţin aşa cum le-am primit noi de la înaintaşii noştri. Locul acesta cu o istorie atât de bogată, cu plaiuri binecuvântate, cu dealuri însorite, cu holde mănoase de-o parte şi de alta a Someşului, cu păduri întinse de stejar şi cu oameni harnici şi gospodari cărora nu le lipseşte aproape nimic, locul acesta şi-a pierdut în ultimii ani liniştea, bucuria şi siguranţa locuitorilor într-un viitor demn şi decent, asta din toamna anului 2010 de când suntem realmente ameninţaţi cu amplasarea depozitului aşa-numit ecologic, depozit de gunoi menajer adică, tocmai în comuna noastră, Fărcaşa. Mai direct şi mai simplu spus, suntem pe cale să devenim “groapa de gunoi” a judeţului Maramureş!!! În termeni oficiali este vorba despre: “obiectivul de investiţii Centru de management al deşeurilor, în cadrul proiectului Sistem de management integrat al deşeurilor în judeţul Maramureş”, de proiect ocupându-se CJ Maramureş, evident! Mereu aceeaşi şi aceeaşi întrebare, însă mereu fără un răspuns concret de atâta timp: de ce aici, tocmai într-o zonă complet ferită până acum de poluare, din moment ce Maramureşul totuşi are, din păcate, dar are peste 30.000 hectare de terenuri deja poluate?! … Dar mai ales de unde eroarea crasă cum că 85% din vegetaţia de acolo, din zona vizată, e toxică? – fiindcă am auzit deja şi minciuna asta folosită drept “argument” de către susţinătorii proiectului. Cine are interesul de a urâţi zona, de a o distruge efectiv şi, acum, de a prezenta ca “loc otrăvit” locurile unde nu demult păşteau turmele de oi, cirezile de vite ale CAP-ului şi vitele sătenilor şi unde niciodată niciun animal nu s-a intoxicat?! Dimpotrivă, vorba ţăranului simplu, dar cu mult bun-simţ, „animalele să tomneau”, adică îşi îmbunătăţeau starea având la discreţie apă de cea mai bună calitate şi o păşune într-adevăr mană cerească. Calitatea excelentă a apei a dus cu gândul chiar la posibilitatea ambalării şi distribuirii acesteia de la izvoarele de aici celor care încă duc lipsă de apă potabilă foarte curată. Faptul că suntem la nici 25 km de Baia Mare, că avem atât de aproape pădurea şi Someşul, ne demonstrează tuturor că acest loc e prielnic inclusiv pentru creerea câtorva puncte turistice deosebite unde băimărenii să se poată relaxa la sfârşit de săptămână, poate la pescuit, poate la pădure, poate la o stână agro-turistică etc. De ce să se renunţe atât de uşor la posibilitatea ca aici să producem şi în viitor hrană de calitate măcar atât cât s-a produs, culmea, în timpul dictaturii comuniste? E imposibil de renunţat la toate proiectele ce s-ar putea dezvolta în viitor aici, proiecte care, pe de altă parte, atenţie!, ar putea să-i aducă acasă pe foarte mulţi dintre cei plecaţi la muncă în străinătate, însă localnici care sigur nu vor mai reveni acasă dacă aici se implementează acest proiect şi astfel vom deveni “o imensă groapă de gunoi”.

Cum e posibil ca autorităţile locale să ne amăgească atât de mult? Adică în faţa unui sat întreg, primarul din comuna Fărcaşa promite un complex balnear, piscine şi bazine de înot, ba şi o fabrică de sucuri naturale; dar în realitate el aduce, însă peste voia majorităţii locuitorilor din zonă, acest controversat proiect chiar în comuna noastră! Toată lumea cunoaşte deja revolta celor din satul Buzeşti (comuna Fărcaşa) şi cum localnicii i-au alungat cu pietre pe cei ce voiau să-i convingă să accepte oferta cu “groapa de gunoi” acolo; şi totuşi în loc să renunţe, cum era şi firesc văzând opinia cetăţenilor, reprezentanţii autorităţilor au continuat în mod oarecum abuziv şi cu nesimţire, peste voia localnicilor, de a insista să aducă tot aici acest proiect nedorit! Cum se poate ca primarul, plătit din bani publici pentru a dezvolta proiecte în favoarea comunităţii, e în stare tocmai el de asemenea acţiuni dincolo de limita bunului-simţ? Unde se mai întâmplă ca tocmai primarul să fie în acelaşi timp şi primar, şi cel mai mare patron din zonă, patron care decide cine are sau nu loc de muncă? Unde se mai întâmplă ca primarul să-şi doneze salariul subalternilor, chiar înainte de a apărea acest  proiect în comună? Unde se mai întâmplă ca primarul să doneze 10.000 lei Bisericii în campania electorală, iar primul-curator de la Biserică să fie şi consilier PDL? Adică exact în acelaşi partid ca şi primarul! Când vor învăţa şi consilierii noştri locali că rolul lor este să reprezinte mai întâi interesele cetăţenilor şi nicidecum de a favoriza implementarea unor proiecte controversate care practic stopează pe vecie dezvoltarea comunei din foarte multe puncte de vedere?

Proiectul depozitului de gunoi nici măcar nu apare în strategia de dezvoltare durabilă a comunei Fărcaşa. Şi, de fapt, în actuala conjunctură, când ţările civilizate aplică tot mai mult aşa-numitul proiect Zero-Waste (zero pierderi – deci zero deşeuri, adică reciclare!; Zero Waste România –   este o reţea de organizaţii care urmăreşte eliminarea deşeurilor fără debarasarea lor în natură!!!), teoretic Maramureşul nici n-ar mai avea nevoie de acest depozit de deşeuri. Construirea acestui depozit cu costuri estimate la 60-70 milioane euro, în actuala conjunctură şi într-o zonă complet lipsită de poluare din localitatea Sîrbi, ar fi încă un semn de foarte proastă administrare a resurselor plus risipa aferentă, lucruri pe care societatea nu şi le mai poate permite. Ţinând cont că prin programul “zero-waste” se poate reduce cu 85-90% cantitatea de deşeuri, iar deşeurile organice se pot composta în fiecare gospodarie sau localitate – în cazul oraşelor, rezultă că pentru cele cel mult 10-15% deşeuri nu mai este necesar să distrugem un loc nepoluat precum e cel din comuna noastră, ci mai degrabă ar fi indicat un loc deja poluat care nu se mai poate folosi altfel; sau acest 10-15% deşeuri în cel mai “rău” caz poate fi transportat la depozitul de la Doba din judeţul vecin Satu-Mare. De asemenea, ar fi absurd ca deşeurile din Vişeu şi din Borşa să fie transportate la Fărcaşa, din moment ce depozitul de la Dumitra din judeţul Bistriţa-Năsăud este mult mai aproape. Acest mega-proiect planificat aproape “cu forţa” la Sîrbi-Fărcaşa chiar nu-si are locul şi rostul (în special nu în locul deocamdată ales!), iar amplasarea lui peste voia majorităţii locuitorilor din zonă ar putea atrage multe consecinţe extrem de grave şi ar face dovada unui sistem tot mai absurd, tot mai abuziv şi poate chiar mai totalitar decât cel din comunism. Apropo de locaţia recent aleasă în Fărcaşa, oare de ce în ultimii câţiva ani autorităţile Maramureşului s-au lovit de refuzul categoric al localnicilor şi al edililor din multe alte localităţi ale judeţului (cel puţin alte opt localităţi, din câte ştiu eu) în privinţa amplasării în respectivele zone a acestui viitor depozit de deşeuri? De ce oare s-or fi împotrivit cu atâta înverşunare oamenii din toate celelalte localităţi maramureşene? De nebuni? Şi-atunci de ce să acceptăm tocmai noi, cei din Fărcaşa? Suntem educaţi încă de mici să nu călcăm iarba, să nu rupem florile, să nu tăiem aiurea copacii, să nu poluăm apele, să avem grijă în general de tot ce înseamnă mediul înconjurător, oare aleşii noştri să fi uitat complet aceste învăţături ale şcolii sau ale Bisericii -„ce ţie nu-ţi place, altuia nu face!”? Din moment ce din păcate totuşi există atâtea locuri deja poluate, din moment ce există inclusiv alternativa proiectului-program “zero-waste”, proiectul megalomanic şi nepotrivit (înainte de toate ca amplasament) al depozitului de gunoi nu se justifică absolut deloc, iar amplasarea lui în orice zonă nepoluată e de fapt un afront adus nu doar mediului şi oamenilor, ci poate chiar Divinităţii!
Emilia Bura”
Iată în continuare un comunicat de presă extrem de interesant:
“Comunicat de presă
Existenţa supracapacităţii de incinerare ameninţă reciclarea în Europa
Bucureşti, 22 ianuarie 2013
Un nou raport GAIA dezvăluie că, în ciuda faptului că incineratoarele deja funcţionale în unele state ale Uniunii Europene au capacitatea de a arde un volum mai mare decât volumul deşeurilor generate local, industria forţează expansiunea capacităţii de incinerare.
Studiul, lansat ieri la Bruxelles, intitulat Supracapacitatea de incinerare și transportul deșeurilor în Europa: sfârșitul principiului proximității (Incineration overcapacity and waste shipping in Europe: the end of the proximity principle?) arată că:
•    Germania, Suedia, Danemarca, Olanda si Statele Unite au deja capacitate incineratoare peste volumul de deșeuri neasimilabile generat;
•    Drept rezultat, transportul internațional al deșeurilor a crescut, fapt ce contrazice principiul proximității și generează emisii suplimentare de noxe;
•    Industria intenționează să dezvolte si mai mult capacitatea incineratoare europeană, deși incinerează deja 22% din deșeurile Europei, subminând obiectivele stabilite în Directiva-Cadru privind deșeurile (WFD 2008/98/EC) și în Ghidul pentru o Europă Eficientă din punct de vedere al Resurselor, care impune prioritizarea prevenirii, refolosirii şi reciclării deșeurilor.
•    Creșterea transporturilor deșeurilor poate pune în pericol realizarea obiectivelor de reciclare, în special în acele țări care sunt momentan departe de a le atinge.
„În cazul în care Comisia Europeană şi-ar menține angajamentul de a incinera doar deşeuri nereciclabile până in 2020, strategia aplicată ar trebui să fie de a închide incineratorarele existente, nu de a construi unele noi. Obiectivele Ghidului pentru o Europă Eficientă din punct de vedere al Resurselor si obiectivele reciclării nu vor fi atinse decât în cazul în care Comisia Europeană controlează îndeaproape capactatea incineratoare europeană”, afirmă Joan Marc Simon, coordonator GAIA în Europa.
România ”Conform statisticilor oficiale, în România procentul de reciclare a deșeurilor menejare și asimilabile este de 1%, în schimb fabricile de ciment au o capacitate de incinerare de circa 10%. De asemenea, Strategia Naţională de Gestionare a Deșeurilor (SNGD), propusă spre dezbateri publice în această perioadă, promovează valorificarea energetică a deşeurilor prin incinerare, in ciuda faptului ca arderea deşeurilor are numeroase consecinţe negative asupra mediului înconjurător, economiilor locale şi sănătăţii publice” afirmă Elena Râştei, România fără Incinerare.
Germania „În Germania, obiectivele a ”Roadmap to a Resource Efficient Europe” (Ghidul pentru o Europă Eficientă din punct de vedere al Resurselor) nu sunt decât vorbe goale, deoarece nu există relativ nici un obstacol în calea contruirii unor noi incineratoare, iar țintele reciclării materialelor de ambalare sunt în continuare foarte mici”, susține Dr. Hartmut Hoffman, BUND (Friends of the Earth Germany).
Marea Britanie
„Comisia Europeană a avertizat Maria Britanie să promoveze strategii precum refolosirea si reciclarea produselor în schimbul supracapacității de incinerare, și a menționat urmatoarele: «Țări ca Danemarca și Elveția incinerează mai mult decât ar trebui și nu este bine»”. Totuși, guvernul nu monitorizează situația din UK, în ciuda faptului că acolo există deja o capacitate incineratoare mai mare decât volumul deșeurilor reziduale.”, afirmă Shlomo Dowen, Coordonatorul National, UKWIN (UK Without Incineration Network).
Franța
„Franța are un sfert din numărul total de incineratoare europene, totuși altele noi se află în faza de proiect. Supracapacitatea de incinerare din țară este responsabilă pentru implementarea scăzută a programelor de separare și reciclare a deșeurilor. Drept rezultat, rata de reciclare este mai joasa decât ar putea să fie”, susține Delphine Lévi Alvarès, CNIID (National Center for Independent Information on Waste).
Spania
„Mallorca are trista onoare de a găzdui cel mai mare incinerator din Europa sudică. Drept urmare cetățenii plătesc cea mai mare taxă pe deșeuri din Spania și suferă consecințele impactului asupra sănătății asociat cu incinerarea deșeurilor atat ale lor cat si ale altora. Directiva-Cadru privind deșeurile a fost scuza de a construi un incinerator care depinde de importul de deșeuri municipale și asimilabile pentru a funcționa, oprimand astfel reciclarea (în 2011, 84% din deșeurile municipale au fost incinerate și doar 16% reciclate)”, afirmă Margalida Ramis, coordonator al grupului local GOB în Mallorca.
„Dacă supracapacitatea de incinerare continuă și/sau este extinsă se va realiza fie pe baza creșterii taxelor plătite de cetățeni (vor crește taxele pe deșeuri pentru a compensa capacitatea de incinerare instalată nefolosită), fie va sabota prevenirea și reciclarea deșeurilor (nu vor fi suficiente deșeuri pentru incinerat). Comisia Europeană ar trebui să controleze rezerva de capacitate incineratoare de pe piața Europeană pentru a se asigura că nu pune în pericol prevenirea și reciclarea. Ar trebui de asemenea să înlăture toate stimulările economice și legale ce în prezent fac incinerarea preferabilă în detrimentul reciclării”, concluzionează Simon.
România fără Incinerare este o iniţiativă GAIA în colaborare cu ZERO Waste Romania.
Global Alliance for Incineration Alternatives – GAIA este o alianță internațională formată din peste 650 de organizații, în 90 de țări, care militează pentru stoparea incineratoarelor și promovează alternative sigure, sustenabile și echitabile.
Zero Waste Romania– ZWR este o reţea de organizaţii care urmăreşte eliminarea deşeurilor fără debarasarea lor în natură, îngroparea sau arderea acestora.
România fără Incinerare Acest raport, cu cereri asemănătoare, a fost publicat de organizații în Bulgaria, Danemarca, Franța, Germania, Ungaria, Italia, Spania și Marea Britanie.

CONTACT:
Elena Râştei
(t) +40 732894298
(e) elena(at)zerowasteromania.org
Joan-Marc Simon
(t) +34 646408963
(e) jm.simon(at)no-burn.org “

Prin urmare, iată la ce se referă, printre altele, inginerul agronom Emilia Bura atunci când vorbeşte despre subiectul Zero Waste; iată, aşadar, încă una dintre temerile celor care se opun construirii depozitului de deşeuri în Fărcaşa, exact într-un loc încă nepoluat, şi anume posibila construire acolo inclusiv a unui incinerator de deşeuri! (va urma)
Peter CZOMPA

Comentarii (3)

  • Danut Danciu

    Subscriu si eu ideii d-nei Bura Emilia de interzicere a amplasarii depozitului de gunoi la Farcasa di cateva motive;1. Detin o stupina la Buzesti intentionez sa produc acolo miere bio si nu agreez in vecinatatea mea un asemenea proiect.2. Stiu ce inseamna sa traiesti intr-un mediu poluat ca am gustat din plin ” beneficiile ” poluarii timp de 22 de ani in BAIA MARE de combinatul phoenix si de uzina Romplumb, deci nu mai vreau si emisiile din incineratorul pe care d-l primar STEGEREAN vrea sa-l ofere cu atata drag locuitorilor din Farcasa…3. Si cred ca unele dintre motive nu este investitia in sine ci pofta politicienilor locali de a se infrupta din banii europeni, prea au facut foamea financiara in ultimii ani, iar de cand cu proiectul asta stiu si ei ca e rost de capatuiala…

    Răspunde

Comentează

© 2013 TRANSILVANIA TV Network Mixed By Fabrik

Sus