“În cazul ROMALTYN Baia Mare măcelul abia de-acum începe!”- scriam chiar în titlul editorialului meu publicat în 3 iulie a.c. Şi, culmea “coincidenţei”, exact în 3 iulie era înregistrată la Tribunalul Maramureş acţiunea firmei Romaltyn împotriva Consiliului Local Baia Mare.
Procesul a început pe 22 iulie, o primă înfăţişare foarte scurtă care de fapt a însemnat doar solicitarea părţii intimate, recte Consiliul Local (CL) Baia Mare, de a se amâna cauza, motivaţia fiind “angajarea unui apărător” (sic!). Am precizat aceste aspecte doar pentru că, nota bene, în mass-media maramureşeană s-a pomenit pentru prima oară despre proces de-abia după jumătatea lunii iulie, iar ulterior a apărut şi ştirea conform căreia “primul termen va fi pe 5 august”! Aşadar, acum c-am lămurit aceste lucruri, să vedem ce-ar fi de adăugat la cele precizate în editorialul meu din 3 iulie şi, desigur, o să ne oprim puţin asupra celor întâmplate la înfăţişarea din 5 august. Asta cu atât mai mult cu cât subsemnatul a fost unul dintre cei trei jurnalişti (doar trei!) prezenţi în sala de judecată la respectivul termen.
“Am aflat cu puţin timp în urmă (n.m. – scriam eu în 3 iulie) că lucrurile stau cu totul altfel; adică nici poveste privind mutarea, ci aproape sigur că, dacă administraţia băimăreană rămâne fermă pe poziţia „Nu în Baia Mare”, atunci în curând va urma o acţiune în judecată! Fiindcă sursele mele mi-au spus clar şi limpede: nici vorbă de mutarea uzinei, varianta asta iese din discuţie! Din n motive economice, juridice, dar nu numai.”- spuneam atunci. Confirmarea publică oficială a spuselor mele a venit la foarte scurt timp, cel puţin acest aspect fiind definitiv clarificat la termenul din 5 august. Să mai precizez o dată pentru cei care poate încă nu ştiu exact în ce constă procesul acum pe rol: Romaltyn a atacat în contencios administrativ Hotărârea Consiliului Local (HCL) Baia Mare nr. 120/12.04.2013, solicitând anularea acesteia – hotărâre care practic blochează începerea activităţii uzinei metalurgice pe teritoriul municipiului Baia Mare! Activitatea acestei uzine înseamnă extragerea aurului şi argintului din sterilul de flotaţie prin metoda cianurării (nu mai reiau detaliile privind condiţiile contractuale, tehnice, economico-financiare)! În altă ordine de idei, sigur că în perioada 12 aprilie – 3 iulie a.c. s-au mai întâmplat multe atât în plan oficial-public cât şi în culise, dar, ca să nu complicăm acum prea mult povestea, voi trece deocamdată peste marea majoritate a chestiunilor din acea perioadă… însă totuşi voi puncta foarte pe scurt, la momentul potrivit, nişte episoade interesante. Despre un episod, chiar acum. Data trecută făceam precizarea că, în urmă cu câteva luni, a fost brusc schimbat din funcţie fostul director executiv al Romaltyn Mining SRL Baia Mare, şi anume Nicolae Trifa – cel care în a doua jumătate a lunii februarie a.c. îi plimba pe reprezentanţii presei locale prin uzină şi, împreună cu administratorul uzinei, Sergiu Chirca, le explica jurnaliştilor cât de bune, sigure şi frumoase sunt toate şi că în luna iulie 2013 (sic!) uzina îşi va începe activitatea, în probe tehnologice pentru început. Ei bine, pe de altă parte, puţin mai târziu, pe 21 martie a.c., are loc o importantă licitaţie pentru achiziţionarea celor circa 500.000 de tone de pirită auriferă aflate în halda de la Şuior, pirită aparţinând companiei miniere Remin Baia Mare – a cărei activitate a fost sistată complet la începutul anului 2007. Era deja a patra licitaţie (la precedentele nu participase nimeni şi, atenţie!, mulţi se întrebau de ce Romaltyn nu participă; poate fiindcă de formalităţi se ocupa de fapt AAAS, adică fosta AVAS? – Remin fiind în insolvenţă) şi în sfârşit s-a găsit un cumpărător: firma elveţiană Werko Trade AG, care a plătit 105 dolari per tonă. N-o să intru în amănunte privind această afacere, însă o să precizez doar că din surse avizate am înţeles că ar fi vorba de minimum cinci (5) tone de aur! Bun, s-au vândut cinci tone de aur curat pentru vreo 55 de milioane de euro (bună afacere!), dar ce legătură are afacerea asta cu cazul Romaltyn? În premieră, iată legătura: imediat după încheierea tranzacţiei din martie, directorul executive Nicolae Trifa a fost nevoit (sic!) să plece de la Romaltyn, ia ghiciţi unde?, tocmai la Werko Trade, el devenind reprezentantul companiei elveţiene… în Maramureş, desigur! Prin urmare, dacă până în martie Trifa se întâlnea cu edilii locali ca reprezentant al conducerii Romaltyn, acum discută cu edilii băimăreni ca reprezentant al Werco Trade – care, pe parcursul a câţiva ani, trebuie să-şi ia pirita auriferă şi s-o transporte în străinătate, acolo unde va fi prelucrată. Iar între timp, pe banii companiei eleveţiene în Baia Mare se va amenaja deocamdată un loc de joacă pentru copii… ceea ce e foarte bine; şi rămâne de văzut ce mai face parte din înţelegere.
În ultimele două, trei luni, tot mai multe instituţii media regionale şi naţionale precum şi tot mai multe ong-uri se interesează de cazul Romaltyn, recte de procesul pe rol. Am subliniat acest aspect fiindcă, deşi în atenţia opiniei publice sunt şi cazurile Roşia Montană, Certej, Brad etc., nota bene, în acest moment în România există o singură uzină metalurgică de acest tip – de Romaltyn e vorba, fireşte – care este în stare operaţională şi care poate prelucra/retrata sterilele de flotaţie plus, din nou mare atenţie!, ar putea procesa chiar şi concentrate miniere auro-argintifere (de fapt asta ar fi încă o temere majoră a multora dintre contestatarii avizaţi ai afacerii Romaltyn; asta ar urmări investitorii străini şi tocmai din acest motiv au mare nevoie de aşa-numitul Aviz integrat de mediu)!!! Aşadar, Baia Mare este în acest moment singurul loc din România unde se poate obţine aur şi argint (sigur, nu în formă pură, ci în compoziţie aur plus argint plus alte impurităţi, lingouri care ar fi duse apoi în străinătate pentru fazele tehnologice finale – aşa cum s-a procedat şi în perioada “Aurul”, respectiv “Transgold”)! Iată de ce procesul pe rol dintre Romaltyn şi CL Baia Mare este din ce în ce mai mediatizat, tot mai dezbătut şi devine parcă tot mai complicat de la o lună la alta. Complicat inclusiv prin ceea ce s-a întâmplat la termenul din 5 august din Baia Mare, ce-a apărut apoi în mass-media (sigur, fiecare dintre părţile implicate foloseşte deja absolut toate “armele” de care poate uza), iar zilele trecute a fost şi episodul de la Curtea de Apel Cluj. Să explic puţin, simplu, inclusiv pe înţelesul celor poate mai puţin familiarizaţi cu aspectele juridice. La termenul din 5 august de la Tribunalul Maramureş: avocaţii Romaltyn-ului au solicitat amânare, au argumentat clar, iar instanţa a acceptat amânând cauza pentru 27 august (voi reveni imediat cu detalii). Însă după aceea, zilele următoare, Romaltyn a depus încă o solicitare, şi anume cea de strămutare a procesului, plus o cerere de suspendare a judecării cauzei (!?!) şi cererea pe excepţia de nelegalitate privind angajarea de apărător de către CL Baia Mare! Chestiunea a fost dezbătută în instanţa Curţii de Apel Cluj în 21 şi 22 august a.c., iar soluţia a fost dată imediat: “strămutarea” şi “suspendarea” respinse, dosarul cauzei se retrimite urgent înapoi la Tribunalul Maramureş unde procesul va continua la termenul din 27 august. Un singur comentariu scurt aici: toate ca toate, în orice proces părţile uzează de toate căile juridice legale şi de chichiţele avocăţeşti pentru a-şi atinge scopul, însă “cererea de suspendare a judecării procesului” mi s-a părut cel puţin o diversiune ieftină şi neispirată, dacă nu chiar o prostie din partea celor de la Romaltyn! Fiindcă prin această cerere au dat de înţeles nu numai că deja le cam este frică de ceea ce-ar putea urma, ci şi că tocmai ei, cei care ar fi trebuit să ceară celeritate în judecarea procesului, au încercat o nouă tergiversare a cauzei! Păi de ce să vrei tu, Romaltyn, tocmai tu care ai deschis acţiunea în judecată, să vrei acum suspendarea judecării procesului?! Aşa ceva, în procesele complexe, face de regulă cel acţionat în judecată, nicidecum reclamantul/contestatorul, iar în cazul acesta lucrurile stau exact invers! Deci, (ne) vedem în 27 august la Tribunalul Maramureş!
Acum, tocmai în contextul prezentat, să revenim niţel la ceea ce-a fost concret în înfăţişarea din 5 august. Şi fac acest lucru fiindcă, în mod surprinzător, despre acea dezbatere s-a scris/vorbit în media extrem-extrem de puţin, asta probabil şi fiindcă, în mod la fel de surprinzător, la respectivul termen au fost prezenţi în sală doar trei jurnalişti (inclusiv subsemnatul)! Mă rog, e treaba conducerilor instituţiilor media din Maramureş cum îşi gestionează activitatea în campania lor anti-Romaltyn, însă în aceste condiţii nici nu e de mirare că au apărut nişte articole începând cu greşeli “minore” precum numărul dosarului cauzei (peste tot a apărut 5016/100/2013, în loc de 5916/100/2013) şi până la ciudate “erori” de genul “reprezentanţii Romaltyn au solicitat amânare (…) motivând că au de plecat în concediu” (sic!). Să lămuresc scurt chestiunea. Cei de la Romaltyn au solicitat amânare chiar la începutul dezbaterilor, motivând că vor să studieze întâmpinarea depusă de CL Baia Mare şi, pe de altă parte, fiindcă ei, avocaţii Romaltyn-ului, contestă calitatea de reprezentant legal a apărătorului angajat de CL Baia Mare! Astfel, judecătorul a luat la cunoştinţă despre aceste cereri, le-a acceptat pe loc şi a decis amânarea cauzei pentru 27 august. Ei bine, abia apoi au mai intervenit avocaţii Romaltyn forţând nota şi solicitând un termen pentru septembrie, într-adevăr cu motivaţia absurdă “ştiţi, noi încă n-am fost în concediu”! Aşa a fost, da, dar de aici şi până la a scoate în presă că din cauza concediilor lor avocaţii au solicitat amânare, e cale cam lungă… şi poate tocmai de aceea cel/cea care a publicat asemenea aiureli, nefiind nici măcar prezent(ă) în sala de judecată, mai şi semnează articolul în cauză, de fapt şi articolele ulterioare, cu un pseudonim! De ce cu pseudonim şi nu cu numele real? – să vă explice “jurnaliştii” (obedienţi te-miri-cui) care recurg la asemenea procedee penibile şi complet neetice jurnalistic! Păi ce credibilitate mai ai tu, ca jurnalist, şi-apoi implicit instituţia/trustul media care-ţi acceptă aşa ceva? (din jenă profesională nici nu dau deloc nume şi denumiri). Punct la această temă.
„Cine suntem noi? Romaltyn are doi acţionari. Cel cu 51%, un acţionar kazac, o firmă care este listată pe Bursa de la Londra şi care a făcut public această achiziţie. 49% din acţiuni sunt deţinute de Fondul de Investiţii Fribourg, al cărui beneficiar sunt eu, Ion Sturza (fost premier al Republicii Moldova! – n.m.). În afară de aceste 49% de procente, conform înţelegerilor făcute, avem controlul operaţional, adică ne ocupăm de proiectul Romaltyn” (declaraţie publicată în “Gazeta de Maramureş” din 26 februarie 2013, în articolul vădit pro-Romaltyn cu titlul “Romaltyn renaşte din cenuşa păsării Phoenix”). V-am pus la dispoziţie această declaraţie din februarie a.c. ca să reamintesc clar despre ce este vorba, cine sunt acţionarii şi mai ales cine deţine de fapt majoritatea acţiunilor societăţii Romaltyn: holdingul SAT & Company JSC din Kazakhstan (despre care o să mai vorbim cu proxima ocazie; şi despre Romaltyn Limited, şi despre Insulele Virgine Britanice, poate şi despre ce afaceri mai face ex-premierul Sturza prin zona Clujului…).
“Băimărenii şi Baia Mare au avut de suferit de pe urma poluării zeci de ani. Cred că nu mai trebuie să trăim într-o asemenea traumă. Nu cred că trebuie să generăm emoţii cu privire la dezvoltarea unei activităţi care să ne pună sănătatea sau viaţa în pericol. Aşteptăm cu deosebit interes tot ceea ce înseamnă evaluări ale instituţiilor de mediu, părerile avizate ale instituţiilor abilitate ale statului. În ceea ce priveşte haldele de steril, care în acest moment constituie o poluare remanentă, există şi alte metode de a le elimina – nu trebuie să fie introduse în prelucrare cu orice preţ. Dar cu sănătatea şi siguranţa băimărenilor nu permit nimănui să se joace!”, a declarat (pentru trustul media e-Maramureş, fireşte) primarul Cătălin Cherecheş în aprilie 2013. De ce am selectat tocmai această declaraţie şi tocmai din aprilie? De exemplu pentru că doar după 12 aprile 2013 (vezi HCL menţionată mai sus) a început ofensiva anti-Romaltyn din direcţia CL Baia Mare, a Primăriei şi a mai multor instituţii media locale, deodată; însă, chiar dacă acest lucru place unora şi displace altora, treaba lor, un semn de întrebare tot rămâne: ce s-a întâmplat în perioada 11 februarie – 12 aprilie 2013, adică din momentul în care au apărut noii investitori la Romaltyn şi până în momentul în care consilierii municipali băimăreni au decis subit – la propunerea primarului – că uzina Romaltyn nu-şi are locul pe teritoriul Băii Mari? Nu de alta, însă în perioada menţionată, adică din februarie până la jumătatea lunii aprilie, absolut nimeni din CL Baia Mare n-a scos un singur sunet împotriva afacerii Romaltyn, de ce oare? Poate-o să mai vorbim şi despre asta… aşa cum o să vorbim despre încă un subiect foarte fierbinte şi actual care, deşi în aparenţă nu are nicio legătură cu afacerea Romaltyn, s-ar putea ca în viitorul apropiat să aducă niscaiva surprize de proporţii: compania minieră REMIN, nişte investitori străini interesaţi în redeschiderea unor vechi exploatări/perimetre miniere aurifere închise în 2007… ce ziceţi, sună interesant? Oare povestea asta cu REMIN – despre care nu demult a pomenit până şi prim-ministrul Ponta – o fi având măcar vreo legătură cât de mică-micuţă cu tergiversările ciudate din procesul Romaltyn? (va urma)
Peter CZOMPA
Țin să vă felicit pentru curajul de a publica un asemenea editorial plin de mici adevăruri. În Maramureș nu prea mai există presă 100% liberă, de când cu noul edil al orașului. Cu atât mai mult de când și ultimii care au mai rămas (eMM) au fost înghițiți.
Așteptăm cu nerăbdare și alte articole pe această temă. Poate ne scrieți și puțin despre manipularea care se întâmplă pe față în toate ziarele scrise și cine stă defapt în spatele pseudonimelor.