Despre statutul jurnalistului maramureşean (III)

Marina GLODICI-2

EDITORIAL – Marina GLODICI

 

Există un proverb românesc care spune că “e greu să fii proroc în ţara ta”, dar, desigur, acesta e foarte uzitat şi de alte popoare. Iar acest lucru deoarece e aproape o regulă ca, atunci când eşti pe meleagurile tale natale, mereu să se găsească destui oameni invidioşi şi ambiţioşi, snobi şi mai ales de rea-credinţă (paradoxal, mai mulţi decât în alte părţi) care să încerce doar să distrugă, să demoleze tot ce clădeşti sau să se împotrivească mereu ideii tale sau chiar… persoanei tale. De ce?
Pentru că ei, unii, nu sunt în stare de nimic altceva decât de acest lucru şi bineînţeles să-şi urmărească numai propriile interese, temându-se mereu că vor fi eclipsaţi de alţii. Controversa dintre bine şi rău o cunosc, dar au trecut demult de partea răului şi astfel îi deranjează orice lucru care ar fi spre binele public. Nu suportă pe cineva care nu e compromis şi caută prin orice mijloace să-l “bage” cumva între cei într-adevăr mânjiţi şi care nu au scrupule. Dar şi acest lucru va fi doar până într-un anumit moment. Atunci când vor înceta oamenii fără caracter să îşi impună concepţiile „moderne”. Cu ceva vreme în urmă, am fost într-o vizită scurtă în Baia Mare şi am observat, cel puţin eu, o oarecare schimbare în bine, privind mass-media, constatând că lucrurile parcă-parcă s-au mai aşezat puţin, iar în reşedinţa de judeţ există iniţiative multe şi nu numai opinii. Şi asta e un lucru bun.
Am văzut, de asemenea, că… totuşi unii încă doresc mai mult circ şi atunci… trebuie să le dai circ?! Cel puţin la o parte dintre cetăţeni, bineînţeles. Ok. Au şi vor avea, dacă asta îşi doresc. Însă numai cu aceste lucruri superficiale nu se poate supravieţui. Spunea cineva că e mai greu să educi decât să urmezi gustul degenerat al unui public care şi-a pierdut orientarea şi e foarte uşor de manipulat. Despre jurnalişti, ce să spun? Ei trebuie să redea realitatea. E câteodată prea crudă sau tăioasă? Da! Se poate, dar trebuie să schimbăm mereu câte ceva în vieţile noastre până vom fi în stare să avem o mentalitate demnă de o democraţie pe care de altfel o promovează din răsputeri toate popoarele.
Când vorbesc despre Maramureş, inima mea vibrează mai cu duioşie şi cred că am personalizat puţin profesia de jurnalist, însă toţi se confruntă cu aceleaşi probleme de la un capăt la altul al lumii. E foarte adevărat şi faptul că nu toţi sunt profesionişti adevăraţi şi nu toţi lucrează după lege. Dar chiar şi aşa, am putea spune că şi ei îşi manifestă indignarea împotriva nedreptăţilor care se fac şi, de ce nu, răspund gustului unei părţi din societate. Desigur, mai mică, deoarece acelora care au nevoi şi chiar întâmpină în viaţă greutăţi nu le stă mintea la prostii sau să se delecteze cu te miri ce nimicuri din vieţile personale ale unora care sunt prea buieci. Judecăţile acestea le aparţin mai mult forurilor profesionale care pot să ia măsuri de reglemenare şi de disciplinare a tuturor celor care nu respectă breasla jurnaliştilor şi regulile aferente.
Revenind la ideea centrală privind statutul jurnalistului şi nu numai al celui maramureşean, acesta nu va fi tocmai uşor de suportat mai cu seamă dacă îşi desfăşoară activitatea în slujba adevărului şi al dreptăţii, luptând pentru binele tuturor. E o muncă plină de emoţii, de sacrificii, de piedici şi respingeri, uneori te confrunţi cu antipatie sau chiar cu ură. Cu toate acestea, mass-media este necesară şi benefică pentru un popor care îşi respectă demnitatea şi care se opune mereu imoralităţii şi nedreptăţii, stând pe temelia adevărului şi transparenţei.
Jurnaliştii nu sunt şi nu vor fi niciodată în opoziţie cu vreo persoană ori instituţie care apără valorile de bază ale societăţii. Cei care se tem sau manifestă o atitudine de reticenţă faţă de ei, probabil că au ceva compromiţător în vieţile lor, ceva de ascuns. Cel care e curat la suflet este îndrăzneţ, sincer şi liber. Eu cred că a sosit ceasul să ne trezim. Să îmbrăţişăm cu hotărâre credinţa în Dumnezeu, nădejdea şi dragostea de oameni şi de ţară şi să alegem numai oameni de caracter la conducere. Nu-i aşa că poporul trebuie să fie reprezentat de oameni oneşti, sinceri, educaţi, care au caracter, un sistem de valori adecvat şi cu o viaţă (profesională şi personală) impecabilă, care pot fi un exemplu în societate? Trebuie să ne respectăm şi să ne apărăm valorile şi de aceea împreună vom reuşi să ne împlinim visele de a fi liberi şi prosperi în propria noastră ţară. Fie ca cinstea, dreptatea şi adevărul să triumfe în judeţul nostru şi în întreaga noastră Românie! Aşa să ne ajute Dumnezeu!

ArticoleRecomandate

Lasă un comentariu

Recomandari din RubricaEditoriale