Un deputat „de Sighet” pentru (ne)liniştea… vecinilor băimăreni

EDITORIAL – Peter Vasile CZOMPA

De când scriu despre Cornelia Negruţ, uneori am fost întrebat, numai în particular, ce-i drept, dacă am ceva personal – vreun conflict, neînţelegere, poliţă de plătit, dispută personală – cu doamna mai nou deputat de Maramureş. În fapt, numai „de Sighet”. Cei doar câţiva care au pus problema în maniera asta infantil-idioată, dincolo de faptul că nici măcar unul dintre ei n-a avut vreodată curajul să-şi asume public un eventual dialog cu mine, fie nu înţeleg defel care este menirea reală a presei, ori n-au înţeles nici după 24 de ani ce înseamnă un pseudo-politician (nu cu două, ci cu mai multe feţe!), ori n-au înţeles absolut nimic din tot ceea ce-am publicat, ori poate că respectivii mă confundă, în a lor ignoranţă, cu jurnaliştii care-şi fac meseria (scriind sau nu, vorbind sau tăcând) numai şi numai la comanda mai-marilor zilei sau a unor grupuri de interese politico-financiare… Prin urmare, răspunsul meu e simplu şi tranşant: nu, stimaţi susţinători şi naivi admiratori ai doamnei deputat (sau ai PC-ului ori ai alinţei PSD-PC-UNPR-UDMR, plus PPDD mai nou, intrat în cârdăşie cu PSD), deci nu, nu am nimic personal de împărţit cu doamna parlamentar, absolut nimic! Ştiţi, poate, zic, poate c-aş fi putut cădea într-o asemenea eroare după momentul în care, la înfăţişarea din 1 noiembrie 2013 de la Judecătoria Baia Mare, într-un proces din deja cunoscutul caz Negruţ vs. Bondar, soţii Negruţ au încercat prosteşte să obţină evacuarea mea din sala de judecată, atenţie!, tocmai într-un proces public! Public şi de larg interes public, fiindcă, deşi era şi este vorba de un foarte lung şir de procese între două familii vecine, acţiunile mizerabile ale familiei Negruţ – pentru a pune mâna pe o bucăţică de teren aflată în folosinţa vecinilor lor – au implicat de-a lungul anilor, direct sau indirect, fel şi fel de sinistre personaje din mai multe instituţii publice, de la Parchet(e) şi până la Prefectura Maramureş!
Despre chestiunea petrecută anul trecut în 1 noiembrie, dacă n-aţi aflat până acum, puteţi citi în editorialul meu publicat pe 17 noiembrie 2013, cu titlul „Cu regret(e), dar fără pic de respect, doamnei deputat Cornelia Negruţ!”. Scriam acolo aşa: „(…) un parlamentar ar trebui nu să ceară instanţei să interzică accesul ziariştilor la un proces, ci dimpotrivă, să solicite cât mai multor jurnalişti să asiste la astfel de procese în care sunt implicaţi parlamentari. Exagerez un pic, sigur că da, ba şi cu tentă ironică, da, însă cel puţin nu cadrează defel ca tocmai un ales al poporului, un parlamentar adică, plus şi aflat la Putere în acest moment (sic!), să încerce să vâre pumnu-n gura presei cerând interzicerea accesului ziariştilor taman la un proces public! Şi de larg interes public, doamnă deputat, fiindcă dv. v-aţi dorit să ajungeţi în lumina reflectoarelor, în vizorul presei şi-n atenţia permanentă a opiniei publice atunci când aţi intrat în campania electorală pentru „parlamentare”! De fapt, la fel şi atunci când, în 2012, aţi acceptat numirea ca vicepreşedinte la AVAS, şi atunci când, în 2011, aţi fost numită din Bucureşti în fruntea PC Maramureş, şi atunci când aţi fost consilier municipal PNL ş.a.m.d. Zău aşa, doamnă deputat, nu numai că practic nu aveaţi niciun argument juridic să cereţi instanţei un proces fără presă, dar până şi din punct de vedere moral, al imaginii dv. publice ca parlamentar, dacă vreţi, n-aţi reuşit decât să vă mai daţi un „autogol”! Inclusiv sub aspect politic! (…)”. Evident că instanţa a respins pe loc stupida cerere, însă, trebuie să recunosc, deşi am fost foarte plăcut surprins de decizia instanţei, deşi pentru mine a fost poate o mică victorie profesională (culmea, am ajuns să mă bucur de normalitate, de aplicarea corectă a legilor!), totuşi am avut şi-un sentiment de repulsie şi de furie… nu-mi venea să cred până unde poate ajunge tupeul, minciuna, nesimţirea şi neobrăzarea. Noroc că, după atâţia ani de presă, printre altele am învăţat să nu las niciodată ca activitatea profesional-jurnalistică să-mi fie influenţată de părerile şi mai ales de simţămintele mele personale. Şi cu atât mai puţin de comportamentul altora.

Anul trecut în noiembrie, pe când scriam acel editorial, habar n-aveam eu ce avea să urmeze în următoarele vreo opt luni; de exemplu, că la una dintre următoarele înfăţişări, unul dintre martorii-cheie ai soţilor Negruţ, şi anume nimeni altul decât taman subprefectul judeţului Maramureş, Alexandru Bondrea, se va fi făcut de tot râsul în faţa instanţei de judecată (şi nu era pentru prima oară, se mai întâmplase o dată, exact la fel, dar într-un proces mai vechi); atunci habar n-aveam eu că prin sentinţa din 15 ianuarie 2014, soţii Negruţ vor primi o nouă şi grea lovitură în justiţie, pierzând şi acest proces, başca palma morală aferentă; apoi, nici nu-mi imaginam eu pe-atunci, în noiembrie 2013, că după sentinţa din ianuarie 2014, ajungându-se în apel la CA Cluj, nota bene, într-o singură înfăţişare, subliniez, doar într-o singură înfăţişare, pe 5 iunie 2014, instanţa clujeană nu numai că a fost de acord cu sentinţa iniţială din Baia Mare, dar a şi mărit suma pe care familia Negruţ va trebui s-o plătească soţilor Bondar ca daune morale! Printr-o sentinţă definitivă, însă nu şi irevocabilă… ceea ce înseamnă că, deşi decizia CA Cluj este definitivă, aceasta putea fi atacată în recurs la ÎCCJ. Nu intru acum în detalii de procedură juridică, dar ideea e că acest proces are fixat termen la ÎCCJ pe 28 octombrie a.c. Şi mă îndoiesc că judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie vor anula sentinţa definitivă a instanţei clujene, respectiv că vor desfiinţa şi sentinţa iniţială a instanţei băimărene. Ar fi chiar culmea ridicolului juridic!
Apoi a mai fost un alt proces care s-a încheiat tot în Cluj şi tot în iunie a.c., tot cu o sentinţă definitivă favorabilă familiei Bondar. Însă, despre acest proces încheiat prin sentinţa din 10 iunie 2014 o să povestim cu altă ocazie. Fiindcă prin acea realmente surprinzătoare decizie a instanţei clujene, nu numai că soţii Bondar câştigau al doilea proces în mai puţin de-o săptămână (sic!), nu doar că era al şaselea proces câştigat de ei în perioada 2010-2014, însă prin acea sentinţă au mai primit o foarte urâtă lovitură inclusiv câţiva magistraţi din Baia Mare, recte unii procurori şi un judecător băimărean, plus apărătorul familiei Negruţ, avocatul Zamfir Ciceu (care în iunie 2012 avea să devină preşedintele Consiliului Judeţean Maramureş). De ce lovitură urâtă pentru toţi aceştia? Pentru că prin sentinţa din 10 iunie 2014 din Cluj, instanţa a anulat dintr-un condei absolut toate mişmaşurile ordinare pe care respectivii magistraţi le-au mânărit în perioada 2011-2013 într-un dosar infect, întâi la Parchet şi pe urmă la Judecătoria Baia Mare! O să mai vorbim la concret despre toate astea.

Acum, apropo de procesele încă pe rol, mai sunt două: cel menţionat deja, ajuns la ÎCCJ, şi încă unul pe rol la Judecătoria Baia Mare, cu termen pe 8 septembrie a.c. Ei bine, dacă v-am dat de înţeles cât de important şi de grav a fost procesul încheiat la Cluj în 10 iunie, cel acum pe rol în Baia Mare este măcar la fel de grav, ciudat şi complex, doar că sub cu totul alte aspecte juridice. Fără ca deocamdată să intru în detalii, o să încerc să redau pe scurt şi pe înţelesul tuturor ce-i cu acest proces, cum au decurs lucrurile până acum, ce surprize au fost deja şi ce alte mari surprize s-ar putea să mai apară… asta în special dacă procesul va decurge normal şi corect. Poate pe unii s-ar putea să-i surprindă puţin c-am spus “dacă procesul va decurge normal şi corect”; da, ştiu exact ce-am spus şi-o să şi argumentez imediat. Aşadar, ziceam la un moment dat că soţii Bondar au câştigat până acum vreo şase procese importante; de menţionat că şi familia Negruţ a câştigat unul, însă este vorba de o chestiune practic irelevantă în întregul context juridic al conflictului, prea puţin legată de celelalte cauze şi de disputa de fond între părţi (dar, pentru corectitudine, în articolul următor o să ofer amănunte şi despre acel proces). Am menţionat de sentinţele favorabile soţilor Bondar fiindcă ei au deschis procesul acum pe rol tocmai pentru ca, inclusiv pe baza unora dintre procesele câştigate, să obţină prin instanţă rezolvarea tuturor problemelor care încă mai sunt neclare şi/sau punerea la punct a tuturor formalităţilor juridice necesare şi a documentelor aferente legate de starea conflictuală dintre părţi. Altfel spus, obiectul acţiunii este aici “anulare act”, prin acest demers soţii Bondar solicitând, cum spuneam, corectarea/menţionarea în toate actele oficiale a situaţiei exacte a terenurilor în cauză, conform sentinţelor judecătoreşti obţinute. În altă ordine de idei, una dintre surprize a fost faptul că, pe lângă pârâţii Negruţ, apare încă o femeie, Avram Mărioara, tot ca pârât, iar acest aspect poate aduce încă o surpriză. Dar poate că pentru neavizaţi cel mai surprinzător lucru este faptul că mai apare ca pârât şi Instituţia Prefectului Maramureş! De ce? Fiindcă la ultimele înfăţişări partea reclamantă a vorbit despre nişte documente precum Ordin(e) de prefect (sic!) şi, respectiv, o schiţă de dezmembrare falsă! Da, falsă! În acest sens, avocatul reclamanţilor insistă de câteva înfăţişări să fie puse în discuţie documentele în cauză, documente pe care în urmă cu câţiva ani le-au obţinut şi folosit pârâţii Negruţ pentru a-şi putea prelua calea de acces aflată în folosinţa familiei Bondar. De altfel, Prefectura Maramureş a şi fost notificată în acest sens, însă încă din primăvară procesul s-a tot amânat şi complicat ba din pricini de cereri de excepţie, ba fiindcă Prefectura n-a remis documentele solicitate, ba a venit vacanţa judecătorească… aşa că cel puţin un lucru e deja aproape evident: cineva se teme foarte-foarte tare ca documentele menţionate să ajungă în dezbatere publică în instanţa de judecată! Nu de alta, dar vorba avocatului reclamanţilor, care la termenul din 7 aprilie a.c. a spus: “Nu cred că se poate închide dosarul şi să nu vedem că un act este fals!”. Iar un fals de regulă este generat de un alt fals sau generează acesta un alt fals. Iată de ce cu siguranţă vor fi surprize foarte mari, indiferent dacă acele documente vor fi sau nu vor fi subiect de dezbateri în instanţă! Vom vedea începând din 8 septembrie…
Peter-Vasile CZOMPA