EDITORIAL – Peter Vasile CZOMPA
Auzeam în urmă cu vreo două zile că 60-65% dintre românii cu drept de vot ar merge să voteze. Cel puțin în 2 noiembrie, fiindcă în turul doi deja va depinde de multe alte aspecte. Evident, în primul rând va depinde de cine vor fi cei doi din runda finală… Dar nu despre finaliști scriu aici, nici despre sondaje de opinie (nici eu nu mai cred de multă vreme în asemenea povești manipulatoare) și cu atât mai puțin despre care dintre cei 14 candidați ar fi mai bun ca Președinte al României. Nu fac acest lucru, nu-mi permit să vă sugerez absolut nimic, nici vorbă de sfaturi – și-așa vă e podu` arhiplin -, dar o mică excepție tot voi face: ”Sunt 14, dar nu trebuie să ți se rupă-n paișpe!”, așa spune fostul cârcotaș și actual cusurgiu Mihai Găinușă într-un clip fain, simplu și de bun-simț. Așa vă spun și eu, simplu, politicos și pe șleau, dar respectând opinia fiecăruia dintre voi, dreptul fiecăruia de a lua în cabina de vot decizia pe care-o consideră cea mai potrivită: du-te la vot și exercită-ți dreptul și puterea pe care le ai atunci, măcar atunci, în acel moment! Dar du-te să votezi! Pe cine vrei tu; sau pe toți sau pe nici unul sau, dacă vrei, desenează tu al 15-lea pătrat și scrie ce vrei în el sau… fă ce vrei tu. Dar mergi la vot, nu lăsa pe alții să decidă în locul tău!
Aș putea înșira multe motive și argumente pentru ce-am scris mai sus, aș mai putea să vă explic, de exemplu, de ce mă număr printre cei care susțin chiar introducerea votului obligatoriu, nota bene, numai pentru o perioadă de timp (mda, da, cunosc clasica replică – a vota e un drept, nu o obligație, așa este; însă am și eu dreptul la opinie, și anume să cred că mai există și niscaiva obligații morale, civice, spuneți-le cum vreți). O să spun, însă, doar că aceste alegeri din anul 2014, cu 14 candidați și cu 14 zile între primul și-al doilea tur de scrutin, sunt de cel puțin 14 ori mai importante decât alegerile din să zicem ultimii 14 ani! Sunt mai mult decât convins de acest lucru.
Sigur că e părerea mea personală, dar firește că opinia mea are ca fundament inclusiv experiența mea profesional-jurnalistică. Sigur că intenționat m-am folosit oarecum în mod ironic de numărul 14, dar esența chestiunii rămâne aceeași oricât am despica firu-n patru. Sau în 14. Aceeași, dincolo de o pseudo-campanie electorală dezgustătoare, adesea dincolo de limita penibilului, plină cu mizerii de doi bani, dar și cu un fundal sonor inedit: zăngănitul de cătușe! N-o să comentez deocamdată subiectul, poate-o s-o fac după 3 noiembrie, atunci când un candidat poate va fi renunțat la imbeciloida aroganță cu popcornu` (halit cu tata-socru), un alt candidat poate va fi aflat între timp ce înseamnă politruc și cum mai e cu meditațiile, un altul poate va fi aflat că nu prea merge să fii și liberal, și reformat, și dandy, și prezidențiabil-iepure; un altul – că din cocoș nu faci găină, un altul – că sângele (cu nuanțe slugarnice de procuror) apă nu se face și că nu prea mai ține vrăjeala cu ”vopsit independent”, apoi altul – că un ”serviciu” părăsit poate tot o mai vrea câte-un contra-serviciu discret acoperit, altul – că nu poți fi ales după ce n-ai făcut niciodată nicio brânză ș.a.m.d. N-am precizat niciun nume fiindcă oricum n-ar mai avea rost, oricum îi știți pe toți (oare?) și oricum fiecare dintre voi s-a cam hotărât deja, cred eu, ce va face duminică. Mai ales că taman ce veni peste noi, iată, până și aiureala halloweenului. Cu horror-ul alegerilor noastre cu tot.
Am pomenit de campania electorală, păi care dracului de campanie? Asta a fost campanie? Mai degrabă a fost un fel de halloween prelungit în care orașele s-au mascat oribil, cu te-miri-ce afișe care mai de care mai stupide. Sau, uneori și mai rău, cu afișe aproape numai de-o culoare, precum Baia Mare. Și cu unii primari care ”trebuie” să facă propaganda care trebuie și ”care este”, pentru că alegătorii săi cică trebuie acum să voteze ce trebuie, ce vrea edilul (plin de poante)… că altfel nu se știe când și de unde poate zăngăni brusc finalizarea vreunui dosar.
Am zis DNA? Nu, încă n-am zis, dar spun acum: păi ia să mai ciripească cineva cum că DNA, SRI, SIE, DIICOT, STS, Parchetele în general, plus băieții acoperiți și descoperiți (inclusiv din media!), nu și-au intrat în pită fix așa cum scrie la carte! Ba și-au intrat, cu vârf și îndesat, ba cu siguranță că dosariada zăngănitoare va continua mai abitir. Ia uite cum nu-i mai doare-n paișpe! Foarte bine. Până când? Poate doar până-n 16 noiembrie, poate până-n 21-22 decembrie (!), poate până-n „31 februarie” 2015 😉 … glumesc eu, glumesc amar, da` cine-ar mai putea ști în toată nebunia asta?! La urma urmei, vorba aia, să fie primit. Fiindcă noi, muritorii de rând, putem doar vota, în timp ce grupările discrete economico-politico-financiare de tip mafiot, clanurile de trepăduși care în 24 de ani și-au întins tentaculele peste tot și peste toate, din nou se războiesc la vârf, între ele, arătându-ne acum mai clar ca niciodată ce înseamnă grozăvia și hidoșenia corupției transpartinice generalizate.
Așa că, o fi electoratu` rupt în două ori în 14, important e că ceva tot se întâmplă, iar pasivitatea rămâne cel mai mare pericol. Pericol pentru cine? Mai ales pentru cine încă nu are niciun răspuns la întrebarea asta.
Peter-Vasile CZOMPA
Nu ştiu dacă mai pot spera pentru că dacă nu vom merge mai în jos decât acum, în cel mai bun caz eu nu cred că voi apuca un început de Românie normală. Oameni răi, oameni proşti, oameni fără pic de educaţie în funcţii culturale, oameni fără credinţa că se poate mai bine, oameni al căror crez este „ne descurcăm” în loc de „caut soluţie, calculez, mă perfecţionez”, oameni plecaţi din ţară şi o ţară care nu dă nici un câcat pe ei, oameni care uneori se mândresc cu performanţele celor plecaţi, oh, ipocrizie, oameni… văd în jur zombi, acei zombi greoi şi fără voinţă ori crez ori minte pe care-i măcelăresc cu zâmbetul pe buze americanii în filme.
„Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie”… Care ţară? Care glorii? Care vis? Îmi pari un coşmar, oh, tu „dulce” doar cu cei ce te-au vândut.
Domnule ”Baciu150”, au trecut cinci ani de când am publicat acest editorial, respectiv de când dv. ați scris comentariul în cauză – exact în ziua în care a fost primul tur de scrutin, cu 14 candidați înscriși atunci în cursa pentru prezidențiale. Dincolo de ceea ce s-a schimbat și/sau ce a rămas neschimbat în România, din 2014 până astăzi (dar despre asta voi scrie în curând), iată că acum, în 27 septembrie 2019, cam cu o lună și jumătate înainte de primul tur al alegerilor prezidențiale, coincidența face că sunt tot 14 candidați validați de BEC! Cel puțin până în acest moment… ce coincidență interesantă. Însă, cum deocamdată apele pregătirilor pentru alegerile din 10 noiembrie 2019 sunt extrem de învolburate, zic, să mai așteptăm un picuț…
Corect.
Mă bucur că în noiembrie 2014, domnule/doamnă ”1408”, ați fost de acord cu tot ceea ce-am scris în editorialul publicat pe 1 noiembrie 2014 (cu doar o zi înainte de primul tur de scrutin). Fiindcă, dacă ați concluzionat scurt, doar cu un singur cuvânt sec – ”Corect” -, înseamnă că am avut opinii asemănătoare!
Să vedem acum, după cinci ani, ce părere veți avea despre ce voi scrie peste doar câteva zile, legat de candidații înscriși pentru primul tur al prezidențialelor din 10 noiembrie 2019…