Prefectul Anton Rohian a fost prezent miercuri, 27 ianuarie, în rândul elevilor de clasa a XII-a, Secția Arte Plastice, de la Liceul de Arte din Baia Mare. El a fost însoțit de dr. Laura Ghinea, președinta Uniunii Artiștilor Plastici din România, Filiala Baia Mare. Gazde au fost directorul Dan Filip, directorul adjunct Felix Feldman și profesoara Rozalia Iura. Motivul pentru care prefectul ing. Anton Rohian a dorit să se întâlnească cu elevii a fost inițierea unui proiect care constă în stabilirea temei pentru lucrarea de atestat din acest an ca fiind portretul episcopului de origine maramureșeană Mihail Pavel. Inițiativa este o continuare firească a demersurilor din ultimul an și jumătate ale prefectului de Maramureș, care au constat în montarea unei noi plăci pe mormântul episcopului din Biserica din Slatina, Ucraina, și a unei plăci comemorative pe peretele exterior al aceluiași lăcaș de cult.
Prefectul le-a vorbit adolescenților despre felul în care l-a descoperit pe Mihai Pavel, unul dintre cei mai patrioți maramureșeni care au trăit de-a lungul istoriei, ale cărui fapte au fost, din păcate, uitate în ultima vreme. Acesta este unul dintre puținii oameni de cultură căruia i s-a făcut onoarea de a fi înmormântat în fața altarului.
Mihail Pavel s-a născut la 6 septembrie 1827, în localitatea Recea, de lângă Baia Mare, într-o familie de origine nobiliară, scăpătată. A studiat la gimnaziul franciscan din Baia Mare, unde a rămas vreme de 5 ani, după care, confruntându-se cu mari lipsuri materiale, a urmat încă doi ani cursurile liceale sau filosofice, cum se numeau pe atunci, la Satu Mare şi Caşovia (Košice). După absolvire, prin bunăvoinţa episcopului de Munkácsi (Ungvár), a fost trimis să studieze teologia la celebrul institut „Sfânta Barbara” din Viena, unde l-a surprins revoluţia de la 1848-1849. Din cauza acesteia a trebuit să se mute la Ungvár, pentru a-şi continua studiile, absolvindu-le cu rezultate eminente în anul 1851. În martie 1852 a fost hirotonit ca preot celib, după care, până în 1854, a lucrat în cancelaria episcopească din Munkács. De acolo s-a mutat ca preot în comuna Apşa de Jos, din Maramureşul istoric, astăzi situată în Ucraina. După întemeierea Episcopiei de Gherla, episcopul Ioan Alexi l-a chemat la reşedinţa sa, numindu-l notar consistorial. În anul 1860 a fost numit preot şi protopop în Slatina, iar peste doi ani, adică în 1862, vicar greco-catolic de Maramureş. La 14 martie 1870, împăratul i-a atribuit distincţia de Cavaler „al ordinului Francisc I”, iar în anul următor, 1871, a fost ales deputat în parlamentul maghiar de la Budapesta. La 1 septembrie 1872 a fost numit episcop de Gherla. A rămas în fruntea acestei dieceze până în 1879. A întemeiat o fundaţie bănească pentru biserica şi şcoala din Recea, satul său natal, şi una pentru Slatina, unde mai târziu va construi şi o frumoasă biserică. În 29 ianuarie 1879 a fost numit episcop la Oradea, instalarea sa având loc abia la 8 iunie acelaşi an. Arhipăstorirea lui a durat aici vreme de 23 de ani, adică până în 1902. A murit pe neaşteptate, la 1 iunie 1902, pe când se afla la băile de la Slatina în Maramureş, fiind înmormântat în biserica zidită de el acolo, cu asistenţa religioasă a mitropolitului Victor Mihali şi a episcopilor Ioan Sabo şi Demetrie Radu. Despre Mihail Pavel devotatul său vicar, dr. Augustin Lauran, spunea, în circulara de vestire a încetării sale din viaţă, că a fost „părintele orfanilor şi al săracilor, regeneratorul şi al doilea fondator al tuturor instituţiilor diecezane, binefăcătorul cel mai mare al diecezei, şi promotorul neobosit al (…) intereselor diecezane mai înalte”.
Prefectul Anton Rohian le-a ținut elevilor o lecție de patriotism, îndemnându-i să respecte steagul, Constituția, drapelul,
