O jumătate de secol de cercetări arheologice în Necropola tumulară de la Lăpuș

Anul acesta se împlinesc cincizeci de ani de la începerea săpăturilor arheologice sistematice în vestita necropolă tumulară de la Lăpuș. Nu există student la arheologie în toată Europa care să nu învețe despre acest sit important din epoca bronzului. Cercetările s-au desfăşurat sub egida Muzeulul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș începând cu anul 1967, responsabil ştiinţific de şantier fiind dr. Carol Kacsó. Acestea au continuat sub conducerea sa până în 2007, când a fost inițiată o colaborare internațională între Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș (muzeograf Bogdan Bobînă, dr. Carol Kacsó), Ludwig-Maximilians-Universität din München (Prof. dr. Carola Metzner-Nebelsick) și Universitatea Kardynal Stefan Wyszynski din Varșovia, Polonia (Prof. dr. Louis Nebelsick). Săpăturile arheologice ale echipei internaţionale s-au concentrat pe cercetarea tumulului 26 din vestita necropolă. Acestea au continuat până în anul 2016, cu un efort financiar important din partea Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș.
Săpăturile arheologice au relevat existența unor construcții din epoca târzie a bronzului (secolele14-12 î.Chr.). Sub tumulul 26, acum săpat în totalitate, au fost descoperite mai multe construcții, cea mai mare măsurând 30 de metri lungime și 12 metri lățime. Accesul în aceste locuințe se făcea pe două rampe de 16 m lungime, pavate cu pietre de râu, iar în centrul lor se găsea o vatră de foc ca simbol al axis mundi. Acestea erau construite pe o platformă artificială din lut, fiind locuințele elitelor ce au prelucrat și deținut depozitele de cupru și aur din Munții Țibleșului de-a lungul epocii bronzului. După o perioadă de utilizare aceste clădiri monumentale erau incendiate intenționat. Motivul acestor acțiuni poate fi pus în legătură cu un rit sau ritual religios, după fiecare distrugere, peste clădirea incendiată, ridicându-se o platformă de lut peste care era ridicată o altă locuință. Acest proces din Tumulul 26 a fost repetat de cel puțin cinci ori, fiecare eveniment fiind însoțit de un banchet. Urmele acestor banchete sunt reprezentate prin cantități mari de vase ceramice sparte intenționat într-un act de violență rituală, depozitate în afara clădirii împreună cu oase de animale ce erau sacrificate și consumate în timpul unuia sau mai multor banchete festive.
Pentru prelucrarea cantității imense de ceramică a fost demarat un proiect condus de dr. Carola Metzner-Nebelsick, începând cu aprilie 2016. Ceramica din tumulul 26 de la Lăpuș a fost analizată la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș de către dr. Ken Massy (Ludwig-Maximilians-Universität din München), cu un suport substanțial din partea Muzeului Județean de Istorie şi Arheologie Maramureş.
În acest an se încheie proiectul de prelucrare și restaurare a celor câteva tone de material ceramic rezultat din cercetarea tumulului 26 și cu el și cei 50 de ani de cercetări în necropola tumulară de la Lăpuș, unde câteva generații la rând de localnici au participat sistematic la săpăturile arheologice. Unii dintre ei erau adolescenți când au început munca alături de arheologul Carol Kacsó, în perioada 2007-2016 participând la cercetări copiii sau nepoții acestora.
Rezultatul cercetărilor întreprinse din 1967 până în 2006 sunt expuse la Muzeulul Județean de Istorie și Arheologie,  în expoziția permanentă Comori ale epocii bronzului, urmând ca rezultatele din colaborarea internațională să fie valorificate anul viitor, împreună cu cercetările anterioare.