Trist şi la mai bine de 20 de ani de la căderea regimului Ceauşescu este că nu am învăţat nimic şi că aproape nimic din ce ne-am dorit atunci nu a devenit realitate. Sau nu a devenit realitatea pe care atunci numai o visam.
Urmăream pe TVR 1 în seara zilei de 21 decembrie un extrem de interesant reportaj despre modul în care s-a ajuns la momentul 1989.
Despre mişcările care au început în România împotriva regimului Ceauşescu încă înainte de 1989, despre revoltele minerilor de la Motru din luna octombrie a anului 1981, dar şi despre multe altele. Toate începute fiindcă, cum spunea cineva la TVR 1, a ajuns cuţitul la os. Şi acum pentru mulţi a ajuns cuţitul la os, dar nu se mai revoltă nimeni.
Dacă înainte era sărbătoare când prindeai carne la alimentară sau portocale pentru copii, acum acestea sunt din belşug. Dacă înainte nu aveai acces la Occident, acum îl ai din plin. Şi cum ne vede acum Occidentul? Cerşetori, hoţi şi multe altele. Suntem şi buni, avem cu ce ne lăuda, dar vorba rea zboară ca şi gândul, dar cea bună abia dacă se aude.
Văd că toată lumea rememorează în aceste zile evenimentele din 1989. Toată lumea vorbeşte, vorbeşte şi iar vorbeşte. La asta ne pricepem. Asta deşi ce a fost a fost. Contează ce facem de acum înainte, pentru că nu aşteaptă vremuri bune dacă nu am învăţat din trecut.
Rareş Bogdan
