Faptul că lucrurile merg mai mult decât prost în țara noastră nu este nici pe departe o noutate, ba mai degrabă un status quo care ne-a intrat de pe vremea dacilor în sânge, că doar de atunci aceste meleaguri se tot luptă cu lupul cel rău, de la un Trăiănel la altul.
Nu e corect însă ca sărăcia și corupția nesfârșită să ne răpească dreptul la educație, care devine pe zi ce trece pentru români la fel de vitală ca nevoia de aer! Atât timp cât cadrele didactice vor fi nedreptățite, nu vor exista formatori adevărați, motivați pentru a profesa zi de zi în luminarea atâtor minți. Din păcate, viitorul este sumbru…
Noul calendar al mobilității personalului didactic este mai mult decât înfiorător de aberant făcut. Titularii practic își pierd mai mult de 50 la sută din drepturi, după ani de muncă și veri tensionate așteptând rezultatele mereu întârziate ale unui etern concurs de titularizare…
Practic, dacă ai ghinionul să fii titular pe vreun post situat la…sfântu-n praznic, la zeci sau sute de kilometri de casă, ești ca și surghiunit. Ori mergi acolo pentru un salariu de nimic și lași acasă soț, copii, cățel și purcel, ori te lași în vară pe mâna ”miloșilor” de la inspectorate și școli, cerșind pe la case mai mari, sperând că poți să îți continui viața de zi cu zi, după atâtea lupte zadarnice.
Din nefericire, nu există prea multe capete luminate care să pună la punct o metodologie în folosul tuturor și să avantajeze pe cei mai buni. Și uite cum ajungem la pornografie în școală, viitori infractori care tocesc de mici mințile educatorilor, licențiați cu diplome de mușama în buzunar, ajunși poate chiar la cârma țării! Vreme trece, vreme vine, numai ai noștri aleși nu se mai trezesc odată…
Iulia-Andrea Pop
