CCR conduce România? Sau deocamdată nimeni… din ţară?

“Un lucru e cert: momentul 29 iulie e într-adevăr unul deosebit de important, un moment care, indiferent de rezultat, va produce schimbări foarte mari, va avea anumite consecinţe pe care poate nici nu ni le imaginăm! Sau nu vrem ori pur şi simplu nu putem să ni le imaginăm. Din pricini de mentalitate.

Părerea mea.” – iată ce scriam pe 25 iulie în finalul editorialului meu cu titlul “Un referendum (aproape) cât o revoluţie de catifea reiată sau încă un mare fâs cu-njurături şi violenţă?” Atunci, în 25 iulie, scriind pentru prima oară pe acest subiect, mă gândeam că, probabil, voi mai scrie ceva imediat după aflarea rezultatelor oficiale, undeva între 31 iulie şi 3 august… credeam eu. Iar acum, când recitesc ceea ce-am scris în 25 iulie, mai că-mi vine să şi zâmbesc (deh, satisfacţia profesională că am intuit corect ce va fi urmat!), mai că-mi vine să şi urlu; şi – uitând complet că scriu ca ziarist – să scriu absolut tot ceea ce ştiu concret, din culise, în acest moment, tot ceea ce simt, tot ceea ce-aş vrea să transmit public în dezamăgirea şi-n furia mea! Şi-aş vrea atât de mult să înjur, da’ să-i înjur ca la uşa cortului pe atâţia… Nu se poate, nu pot fiindcă aş încălca exact ceea ce scriam în editorialul menţionat, şi anume aş proceda exact precum atâţia susţinători fanatici şi mitocani de-ai Opoziţiei, de-ai Puterii şi de-ai altora, m-aş comporta exact la fel ca idioţii, “postacii”, lacheii şi diversioniştii plătiţi de diferite grupuri de interese cunoscute sau cică “discrete” (politice, economico-financiare, media, “servicii”).

Aşadar, nu-i voi înjura pe cei din USL – fiindcă au organizat în ultimul hal referendumul, fiindcă s-au făcut preş în faţa te miri cărui oficial (mason) european, fiindcă au acceptat impunerea idioţeniei cu cvorumul (mai ştie cineva vreo ţară din UE în care există cvorum la referendumuri?), fiindcă până în 29 iulie i-a durut fix în paişpe de listele electorale (de toate!), fiindcă şi-au permis să lanseze porcăria cum că acei care au votat DA sunt toţi susţinători ai USL-ului… Nu-i voi înjura nici pe cei din PDL – pentru toate porcăriile pe care le-au făcut la guvernare în perioada 2008-2012, pentru boicotul referendumului, pentru ceea ce fac ei din 29 iulie încoace cu atâta tupeu, cu nesimţire crasă, aroganţă, batjocură ordinară la adresa celor 7,4 milioane de români care au votat DA! Pe Traian Băsescu, iată, cu atât mai puţin îl voi înjura; de fapt, atenţie!, niciodată n-am făcut-o şi nici n-o voi face dintr-un simplu motiv: a fost Preşedintele României, încă este Preşedinte suspendat, şi niciodată nu-l voi înjura pe cel care deţine acestă funcţie supremă în ţara mea, indiferent cine ar fi! Dar, repet, îl detest pe acest om, nu am nici urmă de stimă, doar şi numai pentru că l-am auzit spunând ceva ce nu cred că vreun alt preşedinte de ţară din lume să fi spus vreodată: cui nu-i convine cum merg lucrurile în ţară, că se face ceea ce trebuie, să plece din România!!! – am citat din memorie, afirmaţie făcută pe vremea guvernării Boc. Aşa, era să uit ceva din aceeaşi categorie. Cu circa o săptămână înainte de 29 iulie, într-o emisiune pe TVR 1, întrebat fiind dacă s-a gândit la varianta boicotării referendumului, acelaşi Preşedinte a reacţionat prompt şi categoric: nu, nici vorbă de boicot, aş fi un Preşedinte laş! Ei bine, după doar câteva zile asta a şi devenit, un Preşedinte mincinos şi laş!

Nu-i voi înjura nici pe cei care conduc Institutul Naţional de Statistică, nici măcar pe preşedintele Voineagu care, după ce anul trecut la finele recensământului cu cântec a vorbit, prin telefon, beat fiind (de frică, probabil!), într-o emisiune tv, sau după ce la începutul acestui an a scăpat porumbelu’ spunând că, în urma unor date preliminare, în România mai sunt puţin peste 19 milioane de români (sic!), iată, în aceste ultime săptămâni nu mai ştie nimic, a uitat tot, INS nu are date certe, doar în 2013! Deh, de unde să ştie individul cine va fi Preşedintele ţării, cine va guverna ţara în viitorul foarte apropiat? N-o voi înjura nici pe drăguţa şi perfida Ana Maria Pătru, preşedinta Autorităţii Electorale Permanente (AEP), cea care până nu demult chefuia cu Băsescu, Udrea & compania portocalie! Păi de ce s-o-njur? Fiindcă AEP a actualizat an de an listele electorale permanente? Sau poate că nu? Ştie măcar unul dintre ultimii doi, trei premieri ai României ce-a făcut şi ce n-a făcut AEP în ultimii 8-10 ani? Că doamna Pătru râde şi-acum când este filmată, mai ceva ca o actriţă de telenovele. Apoi, de ce i-aş înjura pe cei din Biroul Electoral Central (BEC)? Fiindcă ei, personaje respectabile, doar numără şi contabilizează voturile, listele electorale nu ei le fac. A, da, şi nici Ministerul Administraţiei şi Internelor (MAI), recte Direcţia de Evidenţă Informatizată a Persoanelor, păi nu pot să-i înjur nici pe ei, ce, ei întocmesc listele electorale? Să-l înjur pe ex-ministrul pesedist Ioan Rus ori pe ex-ministrul liberal Dobre? Nici c-ar avea rost, îi înjură destul toţi useliştii! Ehei, da, în sfârşit am ajuns şi la cei vreo 3.200 de primari din ţară, aşa, şi? Păi aceştia, cu listele lor electorale, pot fi ei înjuraţi? Nu, în niciun caz nu de către mine, acest drept avându-l, pentru fiecare primar în parte, doar cei care figurează ca alegători în fiecare unitate administrativ-teritorială. Însă, pe de altă parte, cine trebuia să verifice listele electorale din fiecare primărie? Cine? AEP? MAI? BEC? Altcineva? Şi INS ce mama dracului face între timp cu toate datele strânse în 2011? Lucrează, lucrează, numără, cataloghează, pentru cine? Până când? A, da, uitasem, ca să aflăm exact câţi cetăţeni români stau în România, doar atât, nu alte date, INS are nevoie de timp din noiembrie 2011 până în 2013?! Să ne spună cei de la INS măcar ceva despre zvonurile cum că toate datele de la recensământ au ajuns sau vor ajunge la Bruxelles şi/sau în Israel?! Măcar ieşiţi, zâmbiţi şi infirmaţi/confirmaţi ce e strict necesar! Păi mai bine era să se fi apucat de numărat altcineva, poate MEC, SRI, DNA, Fiscul, Parlamentul, ANOFM, SIPI, Jiji, acaru’ Păun, dracu’, lacu’… evident că am exagerat cam mult, deliberat, dar supărat rău, în ultimele câteva rânduri. Pentru că principala cauză a întregului balamuc naţional, cuiul lui Pepelea, înseamnă aceste nenorocite de liste electorale de care şi-au bătut joc atâţia ani toate autorităţile locale şi centrale, toate guvernele! Şi-acum, când nimeni nu e în stare să spună clar, cu dovezi, câţi români sunt în ţară şi câţi peste hotare, am ajuns de râsul întregii lumi; şi ne mai mirăm că suntem trataţi exact ca o colonie!

Unde-am vrut de fapt s-ajung cu povestea? La Curtea Constituţională a României (CCR), desigur! În fond, eu nicidecum n-aş fi vrut asta şi sigur nimeni n-ar fi vrut să se ajungă în situaţia stupidă, ridicolă, incredibilă de-acum: o ţară întreagă aşteaptă verdictul din 21 august! Atunci sau mai încolo, cert e că totul, dar totul depinde de CCR, practic de nouă judecători, nouă personaje care au fost numite PO-LI-TIC, în primul rând pe criterii politice! Aşadar, o ţară cu doi preşedinţi (dar niciunul “plin”), cu un guvern ajuns la putere prin veşnica trădare a unor parlamentari (guvern care-şi schimbă miniştrii mai ceva ca vremea), cu un parlament plin de lichele, cu un CSM măcinat de grave conflicte interne, de mass-media nu mai spun nimic (fiindcă în ultimele luni s-a lămurit toată lumea cum stau lucrurile)… iată aşa-numitele puteri care, toate, sunt astăzi la cheremul CCR! Deci, nu CCR conduce acum, indirect, ţara? Nu CCR are în mâini pâinea şi cuţitul? Nu? Unii ar putea răspunde că nu, CCR va decide numai dacă Băsescu va fi demis sau nu, iar apoi se va reveni la normal?! Hai, nu zău? Academicianul Răzvan Theodorescu spunea recent cam aşa: dacă referendumul va fi invalidat de CCR şi Băsescu se va întoarce la Cotroceni, ura populaţiei va deveni de două ori mai mare! Şi zic eu acum că va creşte ura celor 7,4 milioane de români, va creşte şi ura dintre susţinătorii USL şi cei ai PDL-NR-ICCD (M.R.U.) şi încă alte câteva “uri” se vor accentua! Apropo, un individ de la un post tv portocaliu-aprins spune aproape seară de seară “cei 7,4 milioane de căcărăi” şi de “păcălici”, în timp ce dincolo, la tv-ul pur uselist, într-o emisiune de acelaşi gen, realizatorul nu-i scoate din “boi” şi “cretini” pe cei care au alte păreri decât actuala Putere. Am dat doar un simplu exemplu. Dar despre astfel de manifestări am scris în editorialul din 25 iulie.

Revenind la CCR, iată încă o chestiune care pe mine mă miră foarte. Conform legii, CCR poate decide doar cu scorul de 6-3. Adică, nu se poate cu 5-4, trebuie o decizie 6-3. Bine, dar cei nouă nu sunt judecători? Ba sunt! Nu judecă ei toţi după aceleaşi legi? Ba da! Şi-atunci? Atunci cum vine tâmpenia asta? N-ar trebui, mă gândesc eu, şi n-ar fi normal, firesc, ca o asemenea decizie să fie luată în unanimitate? Repet, toţi cei nouă judecători au în faţă aceleaşi legi, aceeaşi Constituţie! Păi cum, până şi la CCR se merge pe păreri proprii, pe cum interpretează legea fiecare? Ba mai mult, 6-3 e bine, 5-4 nu merge… mă rog, asta e legea. Cică două treimi, de parcă ar fi parlamentari (de diverse meserii), nu judecători. Dar asta e părerea mea, aşa văd eu lucrurile. Încă ceva, legat tot de perioada asta în care CCR cică a tot analizat problema. Credeţi cumva că cei nouă judecători au stat şi încă stau acum şi tot dezbat şi se tot contrazic, îşi prezintă unii altora argumente juridice pro şi contra validării referendumului? Eu unul cred că cel puţin şapte sau opt dintre cei nouă ştiu de multă vreme cum vor vota, iar unul sau doi poate încă ezită niţel (din varii motive care în niciun caz nu ţin de aspectele juridice)! Sau aţi uitat, nota bene, că fiecare a fost numit acolo de cineva? Aţi uitat în ce funcţie şi cu ce putere? Iată, cercul se închide şi-ajungem de unde am plecat: cei nouă decid valabilitatea unui referendum, decid soarta unui Preşedinte, decid cum va continua “războiul” româno-român, decid ce va spune ulterior media internaţională, decid cum va fi văzută România la Bruxelles, Washington, Moscova, Londra şi cine ştie mai pe unde! Nu CCR conduce acum România? Dacă nu, atunci cine? Cine din România şi/sau cine de altundeva? Evident, ultimele două întrebări ar putea fi un nou subiect, titlul unui alt editorial.
Peter CZOMPA