În 22 septembrie a.c., băimărenii au ieşit din nou în stradă, a patra duminică la rând, pentru a protesta împotriva proiectului RMGC şi împotriva începerii activităţii uzinei Romaltyn Baia Mare.
Grupul de protestatari a numărat circa 70-80 persoane (de toate vârstele), dar au fost mai puţini decât la precedentele mitinguri când, de fiecare dată, au fost peste 100 de protestatari. Aceste mitinguri au început în 1 septembrie şi au continuat în 8, 15 şi 22 septembrie. În duminica din 29 septembrie nu a avut loc un miting de protest propriu-zis, tocmai atunci fiind în plină desfăşurare „Sărbătoarea Castanelor” şi “Toamna băimăreană”; dar totuşi au fost distribuite broşuri cu informaţii despre Roşia Montană.
Aşadar, pe 22 septembrie manifestanţii au continuat să-şi susţină public punctul de vedere afişând pancarte şi scandând lozinci în special pe ideea “anti-cianuri”. O altă nemulţumire se referă la posibila distrugere a unor importante obiective de patrimoniu naţional şi la faptul că proiectul de lege specială în cauză, cel într-atât de controversat, se bate cap în cap cu alte legi în vigoare. Şi un lucru despre care din păcate se vorbeşte prea puţin, dar subiect extrem de delicat şi nu mai puţin important (ba mai mult, în opinia mea acest aspect fiind cel puţin la fel de important precum celelalte aflate în dezbatere publică), este reprezentat de ciudatele aspecte economico-financiare ale dubioasei afaceri RMGC! Unii protestatari au scandat şi împotriva jefuirii pe faţă a (avuţiei – resursele minerale) statului român – după cum susţin, direct sau mai indirect, tot mai multe voci avizate (membri ai Academiei Române, membri ai Institutului Geologic, economişti, ingineri minieri, jurnalişti de investigaţii ş.a.m.d.).
În altă ordine de idei, seria de mitiguri menţionate având loc în Baia Mare, sigur că manifestanţii şi-au manifestat poziţia şi împotriva începerii activităţii uzinei Romaltyn Mining, care se află chiar pe teritoriul oraşului nostru! La fel ca în cazul Roşia Montană, această uzină a folosit – pe vremea când avea alţi proprietari şi se numea Aurul, respectiv Transgold (aproximativ între anii 1998-2005) şi din nou va folosi, DACĂ îşi va reîncepe activitatea, metoda extragerii prin cianuraţie a aurului şi argintului din milioanele de tone de steril de flotaţie.
Fiind vorba de protestatarii cărora chiar le pasă şi care într-adevăr au ceva de spus (având şi curaj, şi simţ civic!), au existat nişte pancarte cu nişte lozinci interesante, unele cu texte de-a dreptul dure şi tăioase. Câteva dintre ele chiar merită pomenite: “Roşia Montană NU este de vânzare!”, “Noi am trăit asta! BAIA MARE SPUNE NU CIANURII!”, “Mineritul cu cianuri înseamnă moarte! CERTEJ 1971: 89 MORŢI!”, “AVIZE ILEGALE DE LA MINISTERE PENALE”, “Ţara asta e a noastră / Cianura fie a voastră!”, “Cultură şi agricultură / Nu cianură!”.
Următorul miting de protest în Baia Mare va avea loc pe data de 6 octombrie şi se anunţa a fi, din câte-am aflat, de mai mare amploare decât precedentele manifestaţii.
Raul CZOMPA
