Mihai Răzvan Ungureanu, personalitate marcantă a intelectualităţii româneşti, fost Premier al României, fost ministru de Externe al României şi vreme îndelungată directorul SIE, s-a aflat pentru puţin timp în Maramureş. Cu această ocazie, a oferit un interviu în exclusivitate pentru Maramureş TV, în care domnia sa îl susţine pe Mircea Man la preşedinţia Consiliului Judeţean din partea Uniunii Pentru Maramureş – numărul UNU pe buletinul de vot.
Marian Ilea: Domnule Ungureanu, cum e să vă tamponaţi cu atâta mediocritate? Ce-i drept, mediocritatea a câştigat o mică bătălie, dar nu războiul.
Mihai Răzvan Ungureanu: Lucrurile nu sunt în opinia mea chiar atât de tragice sau nefericite. În primul rând fiecare trebuie să îşi aducă o mică contribuţie la binele ţării, indiferent de partid, indiferent de pregătire, indiferent de statut, indiferent de extracţie socială, indiferent de proiectul personal de viaţă. Din punctul acesta de vedere al contribuţiei civice la prosperitate nu vorbim de mediocri, ci de cetăţeni.
– Dar vorbind strict de Parlament?
– Referindu-mă strict la Parlament, vorbim însă de o mare scădere morală, pe seama traseismului politic, care nu ţine cont de voinţa electoratului. Fuga de la un partid la altul pe seama unei revelaţii de-o noapte produce dezordine. Iar dezordinea s-a văzut în efectul nepermis la nivelul întregii ţări al acestui vot adunat cu picătura.
Mediocritatea este însă altceva. Există în clasa politică în general oameni care înţeleg greşit ce înseamnă politica şi ce înseamnă a face politică. Politica, am spus-o şi o repet, nu poate fi un camuflaj pentru mediocritatea profesională. Ai o diplomă, nu ştii ce să faci cu ea şi, în loc să o foloseşti, te îmbraci cu o haină politică şi te transformi, brusc, în decident. Acesta este un fals. Este un fals etic, pe de o parte, care trebuie reclamat şi pe care electorul, cel care alege, trebuie să-l observe imediat şi să-l sancţioneze nedând votul şi, în al doilea rând, este o gravă lipsă de responsabilitate.
Pentru că, ajuns deja în Parlament cum te poţi pronunţa de vreme ce chiar cariera profesională nu e dusă la capăt?
– În zona politică mediocritatea a trecut de la Caragiale, de la marea trăncăneală pe care o ştim cu toţii, de care ne-am şi distrat şi am şi râs de ea, la un soi de arţag pe care îl au oamenii ăştia politici ce nu fac decât să inducă în poporul român sentimentul de stres. Şi aici e marea greşeală pe care n-o simt politicienii şi de aceea sunt mediocri.
– Iar aceasta nu se poate face decât cu un aer proaspăt în politică. Odată prin felul în care gândim utilitatea publică a politicii şi apoi în felul în care ne comportăm ca oameni politici. Pentru că acolo unde există bâta, omul de Neanderthal e prezent, el loveşte imediat. Acolo unde retorica politică este bine înfrânată, bine pusă la punct, nu e încărcată cu invectivă, cu înjurătură, cu agresivitate, cu brutalitate, şi Parlamentul arată altfel.
Într-un efort în care există şi putere şi opoziţie, şi forţă de stânga şi de forţă de dreapta, nimic nu ne împiedică să facem de fapt ca totul să ducă spre binele tuturor, chiar dacă există o ciocnire de idei, dar de idei nu de personalităţi accentuate. Astăzi, de fapt la ce asistăm? Personalizarea excesivă a luptei politice, ura, veninul care pleacă din orişice cuvând, din orişice adresare, atacul la persoană, care este cea mai josnică formă de manifestare politică. Eu cred că suntem în momentul unei naşteri grele a unei generaţii de alt fel în politică.
Cred că după mai bine 20 de ani din 1989, cred că este cazul ca obiceiurile vechi să înceapă să se spele uşor uşor şi să lase alţi oameni. Pentru a guverna, Partidul Democrat Liberal a făcut un sacrificiu – a scos o garnitură de foşti miniştri şi a adus o garnitură de miniştri noi. Dar fiecare a muncit, a dat totul, guvernul fiind loial interesului cetăţenesc.
– Hai să ne imaginăm că lumea în Maramureş nu e chiar aşa ca şi în sudul ţării, chiar aşa ca şi în Parlamentul României. Aici oamenii înţeleg foarte multe din lucrurile bune pe care Guvernul Ungureanu le-a făcut. Există chiar o doză de mare regret că aţi plecat.
– Nu ascund faptul că Maramureşul pentru mine este a doua patrie de suflet. Eu când mă trag în Maramureş, ca moldovean ce sunt, vin la origini. De Maramureş mă leagă o întreagă tinereţe, cu drumuri făcute în fiecare an, cu locuri pe care le-am vizitat, cu bisericile pe care le cunosc din aproape în aproape. Şi mă mai leagă ceva: sunt singurul demnitar al statului român care a trecut Tisa la nord în Maramureşul Istoric din 2000 în coace. Şi am fost şi am văzut toţi românii noştri – de la Rahova şi Teacev până la Ujgorod. Pentru mine asta înseamnă Maramureşul.
– Ce ar trebui să ştie maramureşenii vis-a-vis de ceea ce înseamnă candidatura lui Mircea Man la preşedinţia Consiliului Judeţean din partea Uniunii Pentru Maramureş ?
– Pentru mine este foarte simplu. Cu oamenii aceştia am crescut, pe oamenii aceştia i-am cunoscut înainte ca ei să facă politică, mi-au fost dragi întotdeauna, le simt fibra, fibra pe care probabil că o am şi eu dar puţin mai departe spre o altă regiune. Eu vin aici şi ca să-i văd pe ei oricând şi sunt convins că există spiritul de gospodar adevărat al maramureşeanului care ştie să-şi apere şi poarta şi biserica şi casa şi familia, cum numai el ştie.
Eu cred că adevărata familie românească, aşa cum mai există astăzi în condiţiile unei vieţi moderne, în Maramureş se găseşte. Maramureşul este o piatră fundamentală a civilizaţiei româneşti şi are nevoie de oameni care ştiu să o preţuiască. Uitaţi-vă la Mircea Man.
Mircea Man preţuieşte Maramureşul!
Mircea Man este un om de mare ispravă!
Am o încredere nelimitată în el!
A consemnat Simina Molnar
