Acest articol ar fi trebuit să fie unul relativ simplu, doar pe subiectul unui eveniment desfăşurat în Baia Mare pe 6 februarie a.c.; dar n-a fost să fie nici simplu, nici uşor (de scris), nici doar „de rutină” (vorba vine, adică doar ca o simplă ştire clasică). Nu, pentru că lucrurile n-au fost absolut deloc simple nici în 6 februarie, nici după, mai ales din perspectiva a tot ceea ce s-a întâmplat imediat după acea dată, în special în mass-media şi implicit sub aspectul reacţiilor de surprindere a majorităţii băimărenilor!
Baia Mare s-a numărat din nou printre oraşele în care, pe 6 februarie 2014, au fost organizate evenimente sub genericul „Ziua Roşiei Montane – 1883” (adică 1883 ani de când localitatea este atestată documentar). La fel ca anul trecut, evenimentul s-a desfăşurat tot la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” din Baia Mare (vezi foto), principalii organizatori fiind Gabriela Sabo, Gabriel Stan, Sebastian Petraş; însă, cum cunosc destul de bine, cred, cam tot ceea ce a fost în privinţa organizării evenimentului, îi voi menţiona şi pe Meda Muntean şi Dan Lupşa, precum şi pe Lia Sabău şi Gabriel Ioan Şimon, care au contribuit şi ei la pregătirea reuniunii. Pot afirma fără rezerve că organizatorii şi-au atins scopul, asta cel puţin dacă ţinem cont de prezenţa câtorva zeci de persoane, de interesantele filme documentare prezentate, de discuţiile foarte aprinse care au avut loc… inclusiv sau mai ales pentru că, nota bene, şi municipiul Baia Mare îşi are cazul său notoriu: extrem de controversata afacere ROMALTYN (fosta Transgold, înainte Aurul)!!! Apropo, voi scrie acum o frază pe care-o pun între ghilimele şi vă şi explic imediat de ce: „Cazul Romaltyn, deja foarte cunoscut în toată ţara şi la fel de mediatizat precum cazul Roşia Montană, cu atât mai mult cu cât, atenţie!, Baia Mare este în acest moment singurul loc din România unde există o astfel de uzină”; dar, acum atenţie mare!, fraza asta nu este adevărată decât pe jumătate (adică, reţineţi aspectul, doar partea a doua e adevărată, din păcate!), de aceea am şi pus-o între ghilimele! La fel cum voi pune între ghilimele şi următoarele cuvinte: „Marea majoritate a băimărenilor este atât împotriva proiectului RMGC, cât şi împotriva reînceperii activităţii uzinei Romaltyn Mining, aspecte demonstrate inclusiv cu ocazia atâtor manifestaţii de protest din Baia Mare; şi la fel se întâmplă cu nucleul de activişti anti-RMGC din ţară, activişti care susţin şi ei, la rândul lor, mereu, în toate acţiunile lor, poziţia băimărenilor care sunt anti-Romaltyn.” Ei bine, în această frază doar prima parte e reală, adevărată, însă nu şi partea de final (sic!). Iar această chestiune a şi fost remarcată, pe bună dreptate, dar şi cu mare părere de rău, de mulţi dintre participanţii la evenimentul aici în discuţie. Adică, pe scurt, vorba unor participanţi, cine şi unde, la ce altă manifestaţie din ţară s-a mai vorbit, public şi concret, despre cazul Romaltyn Baia Mare? Băimărenii, cei cărora chiar le pasă (şi sunt tot mai mulţi), au început să (se) întrebe tot mai des de ce se întâmplă acest lucru…
Trei din şapte! Cînd „interesul (unor şefi din mass-media băimăreană) poartă fesul”, ce mai contează etica profesională?
În altă ordine de idei, după cum spuneam, organizatorii într-adevăr au reuşit să capteze interesul participanţilor cu tot ceea ce au prezentat despre Roşia Montană – informaţii concrete, fotografii, filme documentare. În acest sens, nici nu e de mirare că discuţiile au început poate un pic mai repede decât momentul programat, probabil şi datorită prezenţei în sală a mai multor persoane competente şi avizate – specialişti în minerit şi metalurgie, în domeniul medical, în ecologie -, plus prezenţa reprezentanţilor mass-media. Aici e de remarcat un lucru îmbucurător (dar îmbucurător numai până în 6 februarie, veţi afla imediat de ce): spre deosebire de anul trecut, acum au participat mult mai mulţi jurnalişti, respectiv s-au implicat şapte instituţii media ca parteneri ai evenimentului băimărean (vezi foto; şi veţi citi puţin mai jos la ce mizerii s-au pretat apoi, imediat după eveniment, trei dintre cei şapte parteneri media). Evident, Transilvania TV NEWS a fost partener media şi anul acesta, precum anul trecut. De asemenea, de menţionat că în acest an la eveniment a fost prezent şi un reprezentant al autorităţilor locale (sic!), şi anume consilierul municipal Ilie Tudorel (PSD), preşedinte al Comisiei pentru amenajarea teritoriului şi urbanism, protecţia mediului şi turism. În acest context, trebuie să recunosc nu doar că a fost o plăcută surpriză cel puţin pentru mine, dar şi că, ţinându-se cont inclusiv de comisia pe care consilierul o conduce, fireşte că cei prezenţi au profitat din plin de ocazie şi i-au pus consilierului fel şi fel de întrebări, nota bene, în special despre situaţia cazului Romaltyn.
Procesul Romaltyn vs. CL Baia Mare continuă în Zalău, cu termen pe 14 martie
Astfel, la momentul discuţiilor, după ce au fost câteva speach-uri interesante (Gabriela Sabo – organizator; ing. minier Bene – care a lucrat toată viaţa în mineritul neferos; Dan Lupşa; dr. Mihai Ganea – născut în zona Roşia Montană!; consilierul Ilie Tudorel; V.Ghe. Tătar; subsemnatul), s-a dezbătut cât s-a dezbătut cazul Roşia Montană, însă în foarte scurt timp dezbaterile au alunecat complet înspre cazul Romaltyn; mai ales că tocmai este un proces pe rolul instanţei de judecată, şi anume ROMALTYN vs. Consiliul Local (CL) Baia Mare, proces în care reclamantul solicită anularea HCL 120/12 aprilie 2013 – hotărâre care practic a blocat inclusiv începerea activităţii uzinei Romaltyn pe teritoriul municipiului Baia Mare! Procesul a început anul trecut la Tribunalul Maramureş, dar între timp Romaltyn a solicitat strămutarea procesului, Curtea de Apel Cluj a admis cererea, procesul urmând să continue la Tribunalul Sălaj, în Zalău adică. Evident că acesta a fost poate cel mai îndelung dezbătut subiect, în condiţiile în care era de faţă şi consilierul Ilie Tudorel, dar şi un ziarist (subsemnatul) care de altfel a şi fost prezent la toate înfăţişările din cele două procese Romaltyn vs. CL Baia Mare (primul proces a fost câştigat anul trecut de CL Baia Mare). Am subliniat aceste chestiuni pentru că, apropo de proces, cei prezenţi ne-au cerut lămuriri şi informaţii suplimentare mie şi consilierului local. Nu de alta, dar implicit s-a discutat şi despre ce-ar putea urma după ce procesul se va fi încheiat, iar acest lucru în ambele variante posibile. Ei bine, acum urmează o foarte mare posibilă surpriză: în cazul în care Romaltyn pierde şi acest al doilea proces – cu următorul termen fixat pe 14 martie 2014 -, tot mai multă lume începe în sfârşit să înţeleagă un lucru posibil şi foarte probabil: proprietarii uzinei Romaltyn vor fi nevoiţi să-şi ia „coşmelia” de pe teritoriul Băii Mari, însă nu vor renunţa de tot ci doar îşi vor muta uzina în afara municipiului?! Unde? Ori pe teritoriul administrativ ce ţine de Primăria Baia Sprie, ori pe teritoriul comunei Recea, în apropierea celebrului iaz de decantare „Aurul”! Altfel spus, în această primă variantă ipotetică, subliniez, ipotetică, uzina va dispărea din Baia Mare, dar, nota bene, va fi mutată cu doar câţiva kilometri mai încolo!!! Repet şi subliniez, asta e doar o posibilă variantă ipotetică, însă totuşi varianta cea mai plauzibilă, după părerea mea… Altfel, oare de ce toată această incredibilă campanie mediatică tot mai agresivă din partea Romaltyn? O campanie tot mai agresivă, tot mai vastă şi strategică, dar deloc subtilă – exact cum procedează de atâţia ani buni şi RMGC! -, şi anume Romaltyn făcând tot posibilul să se folosească de cât mai multe instituţii media băimărene. Ceea ce s-a şi întâmplat imediat după evenimentul din 6 februarie: din ziua următoare au şi început să apară în presă articole vădit pro-Romaltyn, tot mai multe, în „valuri” şi, atenţie!, articole nesemnate (sic!) în mai toată presa locală! Culmea a fost că printre respectivele instituţii media s-au regăsit şi trei care, nota bene, au fost cică „parteneri media” ai evenimentului „ZRM” din 6 februarie: cotidianul „Graiul Maramureşului”, cotidianul „Informaţia Zilei de Maramureş” şi site-ul de presă „ziarMM.ro”!!! Mă întreb şi eu, precum se (şi ne) întrebă tot mai mulţi maramureşeni, cum se poate ca până în 6 februarie să fii de o parte a baricadei – ca instituţie media şi/sau ca jurnalist -, în 6 februarie să fii chiar partener media al unui eveniment anti-cianuri, anti-Romaltyn, anti-RMGC, iar din 7 februarie să începi brusc să dai publicităţii numai articole clar PRO-Romaltyn? E evident că întrebarea este una retorică. Însă, următoarea întrebare nu mai este defel retorică, ci directă, simplă, clară şi cu ironia aferentă: respectivele articole nesemnate pro-Romaltyn au fost publicate în regim de publicitate (contra cost, desigur) sau doar aşa, pur şi simplu gratuit? Şi-am formulat întrebarea în acest mod pentru că unii colegi de breaslă au avut tupeul să încerce să explice lumii, pe facebook, că persoanele din afara media nu au de unde să ştie cum e cu economia de piaţă în mass-media, cum e cu publicitatea ş.a.m.d. Haida-de, da’ cu moralitatea şi etica profesional-jurnalistică oare cum rămâne? Cert e un lucru: că Romaltyn, ca reacţie imediată la evenimentul din 6 februarie, din 7 februarie încoace a declanşat în mai toată presa băimăreană operaţiunea sub genericul „Iazurile de decantare băimărene, între bine şi rău” – acesta este titlul materialului care a fost publicat, nesemnat (?!), în mai toată presa! Iar puţin mai încolo a pornit şi valul doi, textul cu titlul „Adevărul despre cianură”, evident în sensul generic cum că lumea se sperie degeaba auzind acest cuvânt?! Mda, sigur că e dreptul celor de la Romaltyn să-şi ducă această campanie exact cum doresc ei, sigur că e dreptul oricărei instituţii media şi dreptul oricărui jurnalist să decidă cui, când şi cum face publicitate, doar că şi unii, şi alţii, „uită” mereu trei chestiuni esenţiale, ignorându-le mereu (oare deliberat sau din neştiinţă?): prima chestiune, cea privind locul în care se află uzina Romaltyn, adică ÎN ORAŞ!; a doua, cea care ţine strict de aspectul economico-financiar al afacerii, recte în final de beneficii, de profitul net; a treia chestiune, şi anume cu ce iaz uriaş şi periculos de decantare se vor alege localnicii din zonă! Altfel spus, sec, ei cu profitul, noi cu ce rămâne după ce-şi scot aurul şi argintul!
Ce anume şi/sau cine o fi deranjat într-atât de tare? Cum de-o fi convins Romaltyn-ul atâtea instituţii media deodată?
Prin urmare, iată ce s-a declanşat după 6 februarie, iată că pe cei de la Romaltyn i-a deranjat foarte-foarte tare ce-a fost atunci, ce s-a dezbătut public, ce s-a aflat nou – inclusiv despre foarte controversata Lege a minelor, respectiv ce dezastru ar însemna modificările uluitoare pe care actuala Putere vrea să le facă; dar probabil cel mai mult i-o fi enervat că toate acestea ar putea fi aflate ulterior de opinia publică, după 6 februarie, din relatările presei locale. Iată, aşadar, suficiente motive pentru ca Romaltyn să fi reacţionat instantaneu, aşa după cum am spus, reuşind să atragă de partea sa, culmea, până şi trei parteneri media ai evenimentului din 6 februarie! Cu toate acestea, opinia publică tot a aflat şi poate afla în continuare tot ce s-a spus în 6 februarie 2014 la Biblioteca judeţeană din Baia Mare, căutând pe internet cele patru înregistrări video ale evenimentului în discuţie, sub titlul generic „Ziua Roşiei Montane în Baia Mare 2014 – partea I”, respectiv părţile II, III şi IV. Merită să le vizionaţi! Apropo de înregistrări, am uitat să vă spun că la evenimentul din 6 februarie a participat şi purtătoarea de cuvânt a Romaltyn-ului, fosta ziaristă Angela Sabău, care a înregistrat audio toată dezbaterea, toate discuţiile, cel puţin aşa am aflat de la organizatori. Sigur că asta n-a fost nimic ieşit din comun, oricine avea dreptul să facă fotografii, să înregistreze audio-video absolut tot ce-a fost la acel eveniment public. Doar că, din câte s-ar părea, unii s-au enervat doar auzind înregistrările audio; ba mai mult, au înţeles rapid că, dacă presa va relata prea multe detalii din dezbateri, tot mai mulţi maramureşeni vor înţelege cum stau lucrurile în realitate! Iată, în contextul menţionat, de ce au devenit atât de importante acele patru înregistrări video postate pe internet! Aşadar, una peste alta, reacţiile celor petrecute în 6 februarie se resimt până astăzi, inclusiv în postările şi dezbaterile de pe site-urile de socializare…
Peter CZOMPA
Foto (de la eveniment): Sebastian PETRAŞ – organizator
Primul lucru pe care nu îl înțeleg este legat de modul cum Agenția de Protecție a Mediului a reglementat acest obiectiv, respectiv dacă i s-a dat autorizație de mediu și în ce condiții. Pornind de la acest aspect cred că interesante apar două aspecte: 1. Care este opinia populației din Baia Mare care suportă toată poluarea potențială generată de acest obiectiv (a fost informată, s-au făcut dezbateri pe această temă, s-a inițiat un referendum local?). 2. Cum reacționează populația din municipiu la încercările reprezentanților obiectivului de a se prezenta ca investitori care nu poluează mediul?
Cred că toată problema ține de nivelul de educație al locuitorilor din acest oraș, dacă ei țin la viața, la sănătatea lor, dacă vor să aibă bunurile dobândite (casă, terenuri etc.) în bună stare. Apoi se pune întrebarea ce lasă moștenire fiecare localnic urmașilor lor și cum doresc să le apere interesele acestora?