În urmă cu un an, am publicat un editorial cu titlul ”După 17 ani de <exil, injustiție și umilință>, fostul judecător băimărean Vasile Zvara s-a hotărât să spună pe șleau tot ce până acum n-a putut”. Acolo am punctat cum s-au derulat lucrurile începând din anul 2000 – când a fost deschis dosarul penal ”Zvara” – până la finele anului 2017, când fostul magistrat a putut în sfărșit să facă declarații; și tot acolo am explicat pe scurt motivele pentru care fostul magistrat n-a putut vorbi public din noiembrie 2011 până în noiembrie 2017. Așadar, dacă veți citi editorialul meu publicat pe 31 decembrie 2017, veți putea înțelege foarte clar tot ceea ce fostul judecător mi-a spus în ultima vreme, respectiv citind în continuare răspunsurile pe care el mi le-a dat pe parcursul unui lung interviu. În contextul menționat, acest articol este doar prima parte din serialul la care lucrez de mult timp… și legat de acest aspect trebuie să precizez că realizarea interviului a avut ”doar” un singur impediment, însă unul major: fostul magistrat e stabilit de mulți ani într-o altă țară, cu toată familia lui, deci nu mi-a fost chiar deloc simplu să realizez acest interviu (inclusiv fiindcă, de exemplu, o asemenea discuție gen interviu nu se face prin telefon, cel puțin nu pe un asemenea subiect greu, complex, delicat și grav). Ce-ar mai fi totuși de spus aici, pentru început? De exemplu, că fostul judecător nu a fost niciodată reținut (arestat preventiv) nici măcar pentru o secundă, niciodată, și că niciodată nicio instanță de judecată nu i-a pus interdicția de a părăsi țara, niciodată! De asemenea, l-am rugat să explice el cât mai clar de ce n-a vrut să facă declarații în perioda 2012-2017 (sigur că eu știu de ce, doar că lucrurile sunt extrem de complicate și grave chiar și-acum; prin urmare voi publica numai ce spune omul, mai ales prin prisma celor întâmplate, nota bene, și în anul 2015! – vedeți mai jos!).
Peter-Vasile CZOMPA: Bun găsit, domnule Zvara! Anul trecut, în decembrie, înainte să public acel editorial despre cazul dv., mi-ați declarat așa: ”Stimate domnule ziarist, m-ați întrebat ce simt acum, după 17 ani, 8 luni și 15 zile de exil, injustiție și umilință. Am să vă răspund într-o frază scurtă: o sete nebună de justiție! Statul mafiot m-a ”asasinat” pentru a-și masca nelegiuiții și nelegiuirile! Cred că e momentul pentru români să afle cine au fost cei ce i-au mințit în toată această perioadă.” Ei bine, a venit momentul să avem dialogul ăsta, domnule Zvara, pe de-o parte pornind chiar de la ce mi-ați spus în decembrie 2017 și, pe de altă parte, în contextul în care din anul 2012 până anul trecut nu ați putut vorbi, nu ați vrut… sau poate ambele?! Pentru cititorii care nu știu, în anul 2012 ați fost condamnat, printr-o sentință definitivă a ÎCCJ, la patru ani de închisoare, dar cu suspendare! Iar asta după 12 ani de așa-zise cercetări și, respectiv, un proces penal care a durat din 2001 până la finalul lui 2011, prin mai multe instanțe din țară… dar o să vorbim și despre asta la timpul potrivit. Deci, să le luăm pe rând, pas cu pas, și v-aș ruga să începeți comentând puțin, în câteva fraze, pe marginea a ceea ce am punctat eu până aici, apoi să-mi răspundeți la următoarea întrebare: de ce ați fost condamnat ”doar” cu suspendare, și nu achitat, dar nici condamnat la închisoare cu executarea pedepsei? Și ca să nu vă tot întrerup, o să vă mai rog acum să-mi spuneți cum a început ”povestea” cu dosarul penal și dacă după atâția ani ați ajuns totuși la concluzia că poate ați făcut niște greșeli…
Vasile ZVARA: Stimate domnule ziarist Peter-Vasile Czompa, întrebările dumneavoastră ar necesita un răspuns foarte complex, bazat pe fiecare element în parte și tratat în special din punct de vedere juridic. Dar înainte de a ajunge la această fază – pe care deocamdată o evit tocmai din motive juridice, da, motive legate de dreptul meu la apărare, drept de care am fost și sunt privat de mai bine de 18 ani! -, pentru început am să vă răspund într-un limbaj mult mai simplu, accesibil tuturor românilor. Accesibil inclusiv celor pentru care mi-am sacrificat cariera și viața de familie. Chiar dacă unii dintre ei, atunci ca și azi, au preferat și preferă doar minciunile și diversiunile dușmanilor justiției, ale dușmanilor din interiorul justiției, și toate acestea doar pentru a continua să se mintă pe ei înșiși, spunându-și că, dacă nu au reacționat, a fost pentru că nu au cunoscut adevărul. Dar nu mai sunt supărat, nu, căci știu că mulți dintre ei chiar nu au știut, iar cei ce au știut, ori au avut interesul să ascundă adevărul, ori s-au temut pentru carierele lor profesionale sau, unii, chiar pentru viețile lor! Mai apoi, cei ce chiar ar fi avut posibilitatea să afle adevărul au preferat să înghită minciunile mafioților aflați la guvernare precum și ale pupincuriștilor din justiție, cei care au făcut totul să-i protejeze pe mafioți, împotriva mea. Împotriva JUDECĂTORULUI VASILE ZVARA!
Dar să încep cu câteva răspunsuri mai concrete.
Ce și cu ce cred eu că totuși aș fi greșit în calitatea mea de judecător?! – m-ați întrebat dv.
Fără să intru încă în detalii, am să vă răspund cât pot de concis: de exemplu, am repus în drepturi un număr mare de persoane ale căror certificate de proprietate pentru pământurile strămoșești le-au fost anulate în mod abuziv de către mafia locală din Maramureș. Am descoperit, printre altele, o imensă filieră de taieri ilegale de păduri, de deturnări de fonduri europene prin intermediul unor sere, exact, sere care nu mai existau decât pe hârtie, am descoperit o imensă filieră de spălare de bani, de sute de milioane de lei, prin intermediul unei societăți-fantomă și care implica mai multe personalități politice, dintre care unele au ajuns chiar până în vârful piramidei ”politice”! Nu în ultimul rând, și asta a pus capac la toate, la un moment dat (prin 1999 – n.a.) am condamnat la șase ani de închisoare pe nepotul unui mare consilier din Ministerul Justiției! Șocul pentru așa-zisul consilier a fost într-atât de mare încât el mi-a cerut, prin intermediul unui magistrat dinTribunalul Maramureș – nu-i cer magistratului în cauză să recunoască faptele, căci am constatat că onoarea nu face parte din vocabularul și comportamentul lui! -, deci acel individ mi-a cerut să mă duc la penitenciar, să-i cer scuze nepotului său și să-l conving să declare apel peste termen!; aici trebuie precizat că omul nu a declarat niciodată apel în urma condamnării lui, așa că trebuia să declare apel peste termen (peste termenul legal – n.a.)! Tribunalul Maramureș urmând să-i admită apelul și să-l pună în libertate! Evident, eu am refuzat categoric! Reacția mafioților nu s-a lăsat prea mult așteptată și am fost acuzat chiar de nepotul consilierului mafiot de faptul că aș fi cerut 1.700 de dolari pentru a-l condamna. Mai târziu, conștienți de idioțenia lor imensă, au trecut la o altă variantă: cică aș fi primit, în data de 15 martie anul 2000, suma de 1.700 de dolari pentru a-l repune eu însumi în libertate. Adică o altă idioțenie crasă, mult-mult mai mare, căci toată lumea știe că niciun judecător din lume nu se poate pronunța de două ori în aceeași cauză!
Ce s-a întâmplat de-am ajuns cercetat penal?
Un dosar penal a fost deschis pe numele meu (în vara anului 2000 – n.a.) și, pentru a dovedi inclusiv caracterul politic al dosarului, eu personal am cerut adjunctului ministrului Justiției de la vremea respectivă (ministru fiind pe-atunci Valeriu Stoica, până la finele anului 2000, iar după alegeri, Rodica Stănoiu a devenit noul ministru! – n.a.) să autorizeze urmărirea penală. Speram ca românii pe care până atunci i-am apărat să aibă curajul să mă apere și ei la rândul lor, speram ca polițiștii corecți cu care am colaborat să spună adevărul și speram de asemenea ca unii din serviciile secrete (sic! – n.a.) cu care am colaborat la vremea respectivă, mai ales în dosarul legat de filiera de spălare de bani menționată, să aducă în justiție documentele pe care mi le-au prezentat și mie.
Așa cum ați spus-o public și ați scris-o în presă chiar dumneavoastră, la vremea respectivă, stimate domnule ziarist, crezând eu în toate acestea, probabil am fost ori naiv, ori idiot. Românii pe care i-am apărat mi-au întors spatele, căci au fost amenințați cu represiuni pe plan penal – de către mafioții din justiție, sigur – în cazul în care ar îndrăzni să facă declarații în favoarea mea, polițiștilor fie li s-a ordonat să tacă, fie au fost mutați în alte servicii, iar cei din serviciile secrete au cunoscut cam aceeași soartă (la SRI se referă fostul magistrat, respectiv la cel puțin doi foști ofițeri din SRI Maramureș, care, la acea vreme, cunoșteau foarte bine toate aceste aspecte grave menționate de Zvara! – n.a.).
De ce am tăcut în toți acești ani? (e vorba, atenție!, doar de perioada 2012 – 2017. – nota autorului)
Era evident că cei din vârful piramidei politice nu au deturnat milioane pentru a accepta ca mai apoi să fie condamnați din cauza unui ”oarecare” judecător incomod. Deci, statul de tip mafiot a funcționat exact ca un stat mafiot, pe mai toate liniile. După mai multe amenințări, apoi promisiuni de a închide dosarul meu dacă demisionez și plec din țară, apoi chiar tentative de asasinat – și voi reveni asupra acestor fapte extrem-extrem de grave, da, știu exact ce spun, nu mă feresc să fac aceste afirmații publice! -, am fost efectiv obligat să părăsesc România (în toamna anului 2001 – n.a.), în condiții extrem de tragice. Toate acestea, pentru a nu divulga niciodată adevărul și nici numele persoanelor aflate în spatele acestor afaceri murdare. Bineînțeles, de atunci mafioții cu gulere albe s-au mai specializat. Dovada, doar o dovadă, fostul meu coleg și prieten Cristi Panait (fost procuror – n.a.) nu a mai avut aceeași ”șansă” ca și mine. Cu el au trecut direct la fapte și l-au cam ”sinucis”, cred eu, pentru a evita complicațiile. Deci, mafioții din justiție și din lumea politică au avut tot interesul să tărăgăneze cazul meu (timp de 12 ani!!! – n.a.) cu un dosar banal și toate acestea doar pentru a fi siguri că n-am să mă mai întorc niciodată în țară, pentru a fi siguri că, dacă într-o bună zi totuși am să o fac, faptele lor vor fi deja prescrise și, de ce nu, în ochii românilor eu nu voi mai fi decât un banal infractor. Mai apoi, dacă aș fi vorbit, cu siguranță ar fi inventat o nouă infracțiune pe seama mea – nici nu aveți idee cu ce ușurință pot ei, unii dintre ei, fabrica dosare false! –, apoi sigur m-ar fi condamnat o a doua oară și ar fi revocat condamnarea cu suspendare (cea din 2011 – n.a.).
De fapt, știți și dv. încă din anul 2015, exact asta au și încercat în 2015 când, aflând ei că luasem contact cu avocatul meu pentru a cere rejudecarea cauzei, au încercat să revoce măsura suspendării pentru a-mi da o lecție pe măsură.
Condamnarea.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului, semnată – degeaba, zic eu – de România, prevede că o persoană trebuie să fie judecată într-un termen rezonabil, de un tribunal imparțial și apărată de un avocat ales de ea, de persoana judecată. Dacă se depășește termenul rezonabil, adică jumătate din cât ar trebui să fie termenul de prescripție, persoana nu mai poate fi condamnată deloc, poate fi condamnată la o pedeapsă inferioară minumului prevăzut de lege sau să beneficieze de o simplă declarație de culpabilitate. Eu am fost efectiv CONDAMNAT DE O MANIERĂ ILEGALĂ la patru ani de închisoare cu suspendare, pe șase ani, în baza unei legi care nu era în vigoare la așa-zisa dată a săvârșirii faptelor, cu interzicerea dreptului de a fi reprezentat de un avocat ales și, în plus, după furtul – da, și insist asupra acestui aspect! – deci după furtul din dosarul meu al unor documente foarte importante menite să dovedească nu doar IMPOSIBILITATEA MATERIALĂ de a fi pus eu mâna vreodată pe cei 1.700 de dolari, ci și aspectul politic de culise și numele persoanelor aflate în spatele acestei înscenări ordinare și abjecte, atât din justiție cât și din zona politică. La toate acestea mai adăugați și maniera absolut incredibilă – voi reveni și asupra acestui aspect – prin care i s-a interzis avocatului ales de mine (avocatul băimărean Traian Velea – n.a.) nu doar să mă reprezinte, ci până și să atace sentința mizerabilă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului!
În concluzie, dacă țineți cont de faptul că în anul 2001 am fost suspendat din funcție și privat de venituri, iar asta în condițiile în care din punct de vedere legal beneficiam de prezumpția de nevinovăție, dacă țineți cont de anii de urmărire penală, de judecată și-apoi condamnarea cu suspendare, aș putea spune că practic am executat în total o pedeapsă de aproape 18 ani, în perioada 2001-2018, pentru o faptă pe care nu am comis-o. Dumnezeu știe cât am iubit România și profesia de
judecător, profesie pe care nu am pătat-o niciodată și sub absolut nicio formă! Dacă aș fi reușit să dovedesc la vremea respectivă maniera în care statul mafiot fucționa, poate că peisajul politic actual ar fi fost măcar un pic altul. Poate, nu știu. La vremea aceea, am afirmat cât se poate de limpede că anumite fapte de corupție de la nivel local până la nivel înalt constituie un mare pericol pentru siguranța națională! Aproape toată clasa politică a râs atunci de mine și am fost batjocorit. Iata că astăzi vin alții care folosesc anumite concepte lansate de mine în urmă cu mai bine de 18 ani și sunt tratați ca niște eroi și asta în ciuda legăturilor pe care unii dintre ei le-au avut și le au în continuare cu lumea mafiotă.
În fine, în cazul ZVARA mafioții au câștigat: cei ce au spălat bani la greu pentru a obține puterea politică, au reușit și au obținut-o, iar slugile lor din justiție, cei care i-au ajutat să se debaraseze de mine, au fost toate fie medaliate, vorba ceea, fie slugi puse în funcții extrem de importante… și știți foarte bine, ca vechi ziarist onest și cu atâta experiență, inclusiv ocupându-vă serios și corect atâția ani de cazul meu, cât de mult rău pot face acei procurori-slugi și acei judecători-slugi care fac parte, din păcate, împreună cu anumiți politicieni sus-puși și influenți, din structurile de tip mafiot care au distrus România! Acum probabil că o să doriți și niște exemple concrete, nu-i așa?
Peter-Vasile CZOMPA: Sigur că da, cât mai concret posibil, fiindcă… dar vă propun să continuăm discuția puțin altfel. Evident, legat și de ceea ce ați spus până aici, dar referitor și la alte aspecte despre care încă n-am pomenit aici nici eu, nici dv. De exemplu, faptul că din momentul în care vi s-a deschis dosarul penal, în vara anului 2000, până la finele anului 2011 când s-a dat sentința definitivă, ați ”prins” șase miniștri care s-au perindat în fruntea Ministerului de Justiție; dar niciunul n-a pomenit vreodată de cazul ”Zvara”, nici măcar atunci când cauza era pe rol la ÎCCJ. Dar o să revenim la aspectul ăsta. Ei bine, ținând cont de toate astea, eu o să vă înșir acum mai multe nume de persoane și o să vă rog ca dv. să spuneți despre fiecare, dar foarte-foarte pe scurt deocamdată, ce legătura a avut cu cazul dv., legătură directă sau indirectă. Sau dacă nu, nu. Sunteți de acord cu propunerea mea? Sau poate preferați o variantă complementară, ca să zic așa, și anume să vă întreb eu, separat despre fiecare nume, cam așa de exemplu: Ungur Șofron – este numele celui pe care l-ați condamnat și pentru care, apoi, au intervenit personaje cu funcții foarte importante din Justiție? Am luat doar un exemplu de întrebare, ca să știți la ce tir o să vă supun…
(va urma)
Peter-Vasile CZOMPA
P.S.: Poza de deschidere, cea de sub titlul articolului, este o poză făcută în 4 mai 2001, la o conferință de presă ținută de judecător – la acea dată fiind încă în funcție la Judecătoria Baia Mare – și de avocatul său. De subliniat că respectiva conferință a rămas până astăzi un eveniment unicat, cel puțin în Maramureș, în sensul că a fost singura dată când un judecător în funcție, dar care era deja urmărit penal într-un dosar de corupție, a ieșit public în fața ziariștilor și a opiniei publice! Ce a urmat? Imediat a fost suspendat din funcție și după doar câteva săptămâni a fost trimis în judecată de procurorii Parchetului General. O să vorbim și despre momentul trimiterii în judecată, respectiv cu ce probe împotriva inculpatului, iar când veți afla că după șase ani de proces dosarul a ajuns tocmai la DNA, în anul 2007, veți înțelege cam ce s-a întâmplat.
