„Prin lectură omul îşi lărgeşte orizontul, o întreagă lume deschizându-se înaintea minţii sale”
Începutul de an trebuie – sau cel puţin teoretic ar trebui – să fie întotdeauna minunat. Astfel, am ales să abordez un subiect plăcut şi totodată interesant – cărţile. Acestea reprezintă o lume aparte. Orice om ar trebui să aibă o mică bibliotecă personală. O vorbă românească sună astfel: „Ai carte, ai parte”. Lectura ocupă un loc extrem de important în devenirea unui om. Am găsit de cuviinţă că cel mai bine ne poate edifica, în sensul celor menţionate, o persoană care se află zilnic printre cărţi – un bibliotecar. Şi-am stat puţin de vorbă cu Gabriel Stan, un om familiarizat cu lumea cărţilor, având în vedere inclusiv cei 12 ani de activitate în cadrul Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu”din Baia Mare. Şi, inclusiv fiindcă biblioteca menţionată este una dintre cele mai mai mari, mai moderne şi mai bine puse la punct din ţară, nu putem trece cu vederea faptul că, de ani buni, director al acestui foarte important aşezământ cultural este Teodor Ardelean.
Reporter: O întrebare de „încălzire”. De ce aţi ales să fiţi bibliotecar?
Gabriel Stan: Am ales această meserie pentru că întotdeauna mi-a plăcut lumea cărţilor. Vreau să înţeleg mai bine lumea în care trăiesc. Şi cărţile mă ajută foarte mult în acest sens. Dar în primul rând vreau să mă înţeleg mai bine pe mine însumi. Dictonul meu călăuzitor în viaţă este „Cunoaşte-te pe tine însuţi”, acel îndemn de pe frontispiciul templului lui Apollo de la Delphi. E un îndemn socratic de asemenea. De fapt, îndemnul complet este „Omule, cunoaşte-te pe tine însuţi şi vei cunoaşte universul şi zeii.” Şi m-am gândit că biblioteca este cel mai propice loc pentru acest demers.
Reporter: Ce abilităţi necesită această meserie?
Gabriel Stan: În primul rând năzuinţa de a cunoaşte, aceasta fiind primordială. Tenacitate, perseverenţă, răbdare, foarte multă răbdare, să fii tot timpul disponibil pentru că ai de-a face cu multă lume, apoi amabilitate – bineînţeles, deschidere şi dăruire.
„Orice om ar trebui să calce pragul unei biblioteci din când în când.”
Reporter: Aţi folosit adineaori sintagma „lumea cărţilor”. Ce semnificaţie are pentru dumneavoastră?
Gabriel Stan: Sau chiar „templu al cărţii”! Lumea cărţilor este înmagazinată în acest templu. Prin lectură omul îşi lărgeşte orizontul, o întreagă lume deschizându-se înaintea minţii sale. Sufletul şi spiritul se îmbogăţesc şi lumea lui interioară capătă profunzime. Putem vorbi şi de transpunerea într-o lume paralelă, fictivă, în care uneori te deconectezi de la banalul cotidian şi poţi să trăieşti diferite stări de satisfacţie sau de euforie chiar.
Reporter: Cum trebuie să citeşti o carte? Există cumva vreo „regulă”?
Gabriel Stan: În primul rând o carte se citeşte cu pasiune. În momentul în care o deschizi, trebuie să existe acea rezonanţă între tine şi carte. Este o vorbă între bibliotecari: fiecare carte cu cititorul ei şi fiecare cititor cu cartea lui. Ca atare, trebuie să existe acea vibraţie datorată lecturii, mai ales dacă e o lectură pentru plăcere, relaxare sau pentru îmbogăţirea cunoştinţelor. Desigur, atunci când e o lectură utilitară, pentru documentare, nu se mai pune accent pe rezonanţă şi pasiune, ci pe alte lucruri. Niciodată nu se citeşte la kilogram sau pentru palmares. În acest tumult informaţional nu e recomandat să mai faci asemenea acte de caritate. E indicat să-ţi gestionezi mai judicios timpul şi să te axezi pe cărţile care într-adevăr îţi provoacă o anumită stare de bine. De asemenea, este recomandat ca o carte să fie relecturată la un interval de câţiva ani. Astfel îţi poţi da seama cât ai evoluat din anumite puncte de vedere în acel interval de timp.
Reporter: Este importantă lectura în devenirea unui om? Dacă da, cât de importantă?
Gabriel Stan: Absolut. Biblioteca este locul unde se formează specialişti, de exemplu, toţi trec la un moment dat prin bibliotecă. Moralitatea, principiile, caracterul chiar, se pot modela sau cizela şi în bibliotecă. Inevitabil, orice om ar trebui să calce pragul unei biblioteci din când în când, să se şlefuiască prin lecturi adecvate. Desigur, sunt şi lecturile de beletristică, care nu sunt neapărat formatoare, sunt mai mult de loisir, de petrecere a timpului liber. Categoric reprezintă o alternativă benefică, de preferat în locul privitului la televizor sau al butonării pe calculator. Este un mod de relaxare, pe lângă utilitatea pe care o au, mai ales pentru copii.
Reporter: Poate o bibliotecă să „vorbească” despre proprietarul ei?
Gabriel Stan: Bineînţeles. O casă fără o bibliotecă este o casă pustie. E de preferat să ai o bibliotecă mai mică, dar de valoare, în dauna unei biblioteci mari în care toate cărţile sunt frumoase şi care sunt alese exclusiv pe criteriul aspectului estetic şi care sunt frumos aranjate, dar practic fără să te atingi de ele. Snobii îşi creează o astfel de bibliotecă, scopul lor fiind doar de a „da bine”, biblioteca înlocuind bibelourile, adică rolul ei este strict de decoraţiune interioară. Categoric, o bibliotecă poate fi, într-o anumită măsură, cartea ta de vizită. O privire atentă asupra unei biblioteci personale poate releva anumite aspecte ale personalităţii proprietarului. Dar aceasta nu reprezintă nicidecum un criteriu definitoriu.
Reporter: Ce cărţi nu ar trebui să lipsească din biblioteca personală? Ştiu că întrebarea asta pare un pic „forţată”, ştiu că e foarte greu de răspuns, dar sunt foarte curios ce-mi veţi răspunde…
Gabriel Stan: Dificil de spus. De exemplu, dicţionarele n-ar trebui să lipsească din dotarea unei biblioteci. Aici poate intra Dicţionarul Explicativ al Limbii Române (DEX) şi chiar un Dicţionar Ortografic, Ortoepic şi Morfologic (DOOM), o enciclopedie şi eventual nişte atlase. Din păcate, deficienţa la limba română este foarte mare. De asemenea, depinde şi de stadiul evolutiv al fiecăruia şi, evident, de domeniile de interes personal. Fiecare domeniu poate reprezenta o etapă în evoluţia intelectuală şi spirituală a unui individ.
Reporter: Ce cărţi ar trebui neapărat citite?
Gabriel Stan: Tendinţa generală este să spui că Biblia, dar mărturisesc că personal nu am citit Biblia cap-coadă. Sincer, nu ştiu dacă este o carte anume pe care trebuie să o citeşti. E greu să dau un titlu sau altul. Fiecare rezonează cu altceva. De exemplu, Biblia este o carte definitorie pentru creştini, dar dacă o pui în mâna unui budist, de exemplu, nu va avea niciun impact asupra lui. Depinde de la civilizaţie la civilizaţie, de la o cultură la alta. În funcţie de mediul şi de circumstanţele în care se dezvoltă un om. E foarte relativă treaba asta.
Reporter: „Habent sua fata libelli”, însemnând „Cărţile îşi au destinul lor.” Dictonul aparţine unui scriitor latin care a trăit în secolul al II-lea d.Hr., Terentianus Maurus. Ce credeţi că vrea să transmită?
Gabriel Stan: Sunt cărţi care au avut şi au şi în prezent un impact foarte mare în rândul publicului. Uneori, cuvântul are putere mai mare decât activismul. O ideologie de exemplu. Observăm că o ideologie se poate propaga în timp şi poate influenţa generaţii întregi. Fiecare carte poate schimba destine. De exemplu, pe mine m-au schimbat cărţile lui Emil Cioran, efectiv m-am regăsit în scrierile lui în perioada când le-am citit. Mi-au schimbat destinul. Au fost ca o rampă de lansare pentru mine. Mi-au deschis apetitul spre alte domenii, de exemplu spre mistică şi filozofie. Operele lui mi-au calibrat optica şi modul de a percepe lucrurile. Acest lucru se poate întâmpla oricui.
Reporter: Ultima carte citită a fost… ?
Gabriel Stan: „Misterele dezvăluite”, de Osho. De fapt, e în curs de lecturare. În acest moment mă axez aproape exclusiv pe scrierile lui, care deschid o întreagă lume, o lume neasemuit de bogată, o lume a înţelepciunii şi a spiritului care a triumfat asupra materiei. Aceste lecturi reprezintă stadiul de dezvoltare la care simt eu că am ajuns. L-aş parafraza puţin pe Osho, care spunea: „Eu sunt un om modest, mă mulţumesc întotdeauna cu ce-i mai bun.” Desigur, dezvoltarea intelectuală şi spirituală durează întreaga viaţă.
Câteva curiozităţi despre Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu”
Reporter: Câte cărţi deţine în prezent biblioteca?
Gabriel Stan: În jur de 600.000 de cărţi, 30.000 de periodice şi alte unităţi de bibliotecă, cu tot cu materiale audio-video, hărţi, stampe şi vederi, cărţi 3D pentru copii, în total fondul de unităţi de bibliotecă ridicându-se la peste 650.000.
Reporter: Care este cea mai veche şi mai valoroasă carte?
Gabriel Stan: E o carte de lingvistică în latină, cu caractere chirilice. Nu ştim exact ce valoare are, fiindcă nu avem preţul actualizat. Iar cea mai veche carte în limba română datează din anul 1640, „Pravila de la Govora”.
Reporter: Are acces publicul la ele?
Gabriel Stan: Da, dar trebuie să existe o justificare pentru studierea lor, nu doar aşa de curiozitate. Sunt sub lacăt, fiind foarte bine păstrate într-un mediu adecvat pentru a fi conservate într-o stare cât mai bună.
Reporter: Câţi abonaţi are biblioteca în prezent?
Gabriel Stan: În jur de 50.000 utilizatori înscrişi.
Reporter: Puteţi să-mi punctaţi câteva aspecte mai puţin ori poate deloc cunoscute publicului, legat de bibliotecă?
Gabriel Stan: Aş aminti un aspect util pentru abonaţii bibliotecii, şi anume că activităţile care au loc aici şi sunt înregistrate video – simpozioane, conferinţe, lansări de carte, diferite dezbateri tematice sau evenimente publice – pot fi consultate de către toţi cei interesaţi. Este o informaţie pe care am dobândit-o şi eu recent, aşadar se poate profita de acest serviciu oferit de instituţia noastră.
Reporter: Şi o ultimă întrebare. Care este cea mai mare satisfacţie profesională?
Gabriel Stan: Posibilitatea şi privilegiul de a-i servi pe semeni şi bucuria pe care-o resimt din mulţumirea care se citeşte pe chipul utilizatorilor cărora le satisfacem nevoile de informare sau, uneori, de consiliere. Sau pur şi simplu prin ascultarea lor. Aş puncta aici şi un aspect interesant legat de activitatea de la secţia Periodice, un detaliu de natură personală, mai mult decât profesională: am avut bucuria şi onoarea, în cei 10 ani de activitate petrecuţi acolo, să cunosc şi să stau de vorbă cu numeroase personalităţi din diferite domenii, pensionate sau încă în activitate, care îmi depănau amintiri şi îmi mărturiseau lucruri extrem de interesante, grave sau anecdotice, cu uimitoare încredere şi onestitate, chestiuni care nu sunt consemnate în nicio publicaţie. Pentru asta sunt profund recunoscător şi consider că destinul mi-a surâs cu generozitate.
În ultimul timp, cărţile, respectiv lectura, au pierdut mult teren. Actualmente, lecturarea unei cărţi nu se mai regăseşte printre activităţile recreative preferate de noua generaţie. Lumea cărţilor începe a se estompa în dauna noilor tehnologii, din păcate. Astăzi, majoritatea tinerilor care citesc, o fac mai mult din obligaţie şi nu din plăcere. Mulţi nu ştiu sau nici nu sunt conştienţi că nu ştiu cum se citeşte o carte. Există indivizi care pretind că citesc, şi poate chiar citesc, dar despre care nu ai putea spune că sunt citiţi. Lectura trebuie să ocupe un loc privilegiat în educaţia tinerilor. Ea joacă un rol esenţial în dezvoltarea intelectuală, morală şi spirituală a oamenilor de toate vârstele. Cărţile şi cititul nu au vârstă. Într-adevăr, fiecare carte îşi are propriul ei destin – şi anume acela de a schimba destine.
A consemnat Raul CZOMPA
