În perioada 8-17 august 2022, Muzeul Județean de Istorie și Arheologie, instituție publică de cultură care funcționează sub autoritatea Consiliului Județean Maramureș, în colaborare cu Clubul de Speologie Montana din Baia Mare a continuat săpăturile arheologice începute în anul 2021 în peștera „Șura Dracului” din localitatea Sălnița, com. Vima Mică, jud. Maramureș.
Localitatea Sălnița este situată în Țara Chioarului, în vecinătatea Defileului Lăpușului. Primele cercetări arheologice (cercetări de suprafață) la Sălnița au fost întreprinse de arheologul clujean István Ferenczi, la finalul anilor ´60 ai secolului trecut, în cadrul unui amplu proiect de identificare și cartare a turnurilor de pază și semnalizare romane din zona Someșului Mare. Cu prilejul perieghezelor pe șaua de legătură dintre „Custura Cetăţelei” și „Cetățea”, acesta a descoperit câteva fragmente ceramice mărunte, cu pietricele de cuarț în compoziție pe care le-a considerat ca fiind preistorice, sugerând astfel o locuire mai veche in această zonă.
În cursul anului 2013, o parte din membrii Clubului de Speologie Montană Baia Mare (Ioan Pop, Viorel Coroianu, Leon Lazăr, Traian Minghiraș și Alexandru Mureșan), împreună cu arheologul Carol Kacsó și Zamfir Şomcutean (conservator la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș), cercetează locul numit „Custura Cetățelei” în vederea verificării informaţiei cu privire la existenţa unui zid realizat din blocuri de piatră. Cercetările de suprafață au relevat existența zidului, acesta fiind documentat arheologic (fotografii, desene, planuri). De asemenea au fost făcute și câteva observații privind structura celor trei porțiuni de zid vizibile atunci. În cursul acestor cercetări nu au fost descoperite alte tipuri de vestigii arheologice (ceramică, obiecte de metal etc.).
Primele materiale arheologice la Sălnița „Custura Cetățelei” au fost identificate în anul 2018 cu ocazia unei cercetări de teren efectuate de Marius Ardeleanu (MJIA). Artefactele identificate la suprafață, pe pantele nord-estică, estică și sud-vestică a Custurii constau în fragmente ceramice din epoca târzie a bronzului (a doua jumătate a mileniului II î.Chr.), respectiv perioadei medievale (secolele XIII-XIV d.Chr.).Pornind de la informațiile menționate mai sus, muzeul băimărean a întreprins, în perioada 2019-2020, cercetări arheologice intruzive (săpături arheologice) pe dealul „Custura Cetățelei”. Bunurile culturale mobile descoperite în urma acestor investigații aparțin eneoliticului final/epoca timpurie a bronzului (cultura Coțofeni, 3.500-2.500 a.Chr.), epocii târzii a bronzului (cultura Suciu de Sus, a doua jumătate a mileniului II a.Chr.) și perioadei medievale (sec. XIII-XIV p.Chr.). Zidul de incintă ridicat în evul mediu a fost documentat pe întreaga porțiune păstrată, constatându-se că în mai multe locuri pietrele fasonate erau legate între ele cu mortar.Prezența pe „Custura Cetățelei” a vestigiilor aparținând culturii Coțofeni a determinat colectivul șantierului arheologic să-și îndrepte atenția către peșterile din vecinătatea acesteia, cunoscut fiind faptul că aceste comunități obișnuiau să folosească peșterile pentru locuire sau adăpost.Una dintre aceste peșteri, numită „Șura Dracului”, cu o lungime de 16 m și un portal larg de 5 m și înalt de 6 m, este situată sub șaua de legătură ce duce la „Custura Cetățelei”, pe partea nordică a ei, respectiv pe malul stâng a râului Lăpuș.
În anul 2021, Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș, în colaborare cu Clubul de Speologie Montana din Baia Mare, a demarat primele săpături arheologice în peștera de la „Sura Dracului. Săpăturile au scos la lumină numeroase fragmente ceramice aparținând culturii Coțofeni, dar și câteva din epoca târzie a bronzului, cultura Suciu de Sus, precum și oase de animale, fapt care indică o locuire, chiar și temporară, în acest loc.Cercetările din anul 2022, realizate tot în colaborare cu Montana, au confirmat și întregit observațiile și descoperirile din anul precedent, cu această ocazie fiind identificate numeroase fragmente ceramice aparținând celor două culturi arheologice, câteva artefacte din piatră și os precum și numeroase oase de animale.Demn de menționat este faptul că peștera „Șura Dracului” de la Sălnița este, deocamdată, singura peșteră din județul Maramureș în care au fost evidențiate urme de locuire preistorice.Finanțarea săpăturilor arheologice a fost asigurată din bugetul Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș, acestea fiind coordonate de dr. Dan Pop. Echipa de cercetare a fost compusă din: dr. Tudor Tămaș, Izabella Sabău, Eusebiu Székely (Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca, Facultatea de Biologie și Geologie), Jasmine Volkaert (Colorado College, SUA), Dragoș Conțiu și Claudiu Grad.Cercetările arheologice în peșteră s-au desfășurat în cele mai bune condiții datorită implicării Clubului de Speologie Montana din Baia Mare (dr. Alexandru Mureșan, președinte, Traian Minghiraș, Teodora Tămaș, Andrei Mureșan, Mara Tămaș și Mihai Tămaș).Mulțumim gazdelor noastre din Sălnița pentru posibilitatea organizării bazei arheologice pe terenul din gospodăria acestora: familia Bodea Ioan și Semida, precum şi inegalabilei amfitrioane Mara Mariţa (cunoscută ca tanti Marița).Având în vedere importanţa acestor descoperiri pentru istoria Maramureșului, echipa de cercetare de la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș intenţionează să continue cercetările arheologice la Sălniţa, atât la „Custura Cetăţelei”, cât și în Peștera „Gaura din Cetățeaua de la Vima Mică”, pentru culegerea și documentarea de informaţii privind condiţiile şi modul de locuire în zona râului Lăpuş în diverse epoci istorice.
Informații oferite de Dan Pop, muzeograf
