Deşi trenurile au căpătat nume mai pompoase, de genul Inter Regio, nu a crescut confortul, ci doar preţul biletelor. Oricât de Inter Regio a ajuns acceleratul Baia Mare –Bucureşti, încă nu e dotat cu televizoare. Aşa încât cei care au călătorit în noaptea de 15 spre 16 ianuarie nu au avut cum vedea incidentele violente din Piaţa Unirii a capitalei.
Primele imagini – cam înfricoşătoare – la care călătorii au avut acces au fost cele din presa de luni. Dar mai sfânt e ceea ce vezi cu ochii tăi. Am ajuns în Piaţa Unirii pe la prânz. Surpriză: se făcuse curăţenie totală. Singurul indiciu al prăpădului de cu o seară înainte era o inscripţie de pe o alee din scuarul pieţei (în Bucureşti nu ninsese). Cu creta era scris: „ROMÂNI, RĂMÂNEŢI UNIŢI”. Parcă ar fi existat o convenţie de genul: „Până la 2.00 devastaţi, după 2.00 venim noi şi facem curat”.
În Piaţa Universităţii, maşinile Jandarmeriei şi ale Poliţiei aşteptau răbdătoare manifestanţii. Care au şi început să apară. Cum era destul de devreme, primul lot era alcătuit din oameni maturi, majoritatea pensionari. Imediat televiziunile îi prezintă pe ecran. Îi văd la un televizor mic din holul OSIM (al cărui sediu se află foarte aproape de legendara piaţă). E fixat pe Antena 3. Angajaţii trag cu ochiul.
„Iar au venit nebunii?” – întreabă o femeie. „Nu, Rozalia, au venit protestatarii, nebunii vin după ce se întunecă” – îi răspunde o colegă. „Aoleu, iar o să dea cu gaze lacrimogene. Ştii că aseară i s-a făcut rău gardianului nostru. Deşi a stat cu uşa închisă, tot au intrat gazele. Şi când am venit eu de dimineaţă, aici era un aer irespirabil” – se plânge Rozalia.
Oamenii simpli de la OSIM – gardian, femeie de serviciu, cei de la registratură sau din birourile de la parter – sunt angajaţi ai statului. Ai statului condus de guvernul contestat de protestatarii din piaţă. Ies la ţigară şi nu se tem să se uite la Antena 3. Şi să dea dreptate celor din piaţă. „După masă, mă duc şi eu. Trec pe acasă să mă schimb, să-mi iau haine mai groase” – zice colega Rozaliei. Ea nu zice nimic. Probabil se teme de nebuni.
De ei le e frică şi celor din piaţă. „Sper să nu vină şi seara asta. Mi-e să nu strice statuia din faţa Teatrului Naţional, care-mi place cum a ieşit”. „Păi, e din metal, cum s-o strice?”. „Să nu rupă vreun deget de la mână celor din ansamblu (personaje de-ale lui Caragiale –n.m.). Cu ultraşii ăştia nu ştii niciodată”.
Scade lumina zilei, creşte numărul celor de lângă „kilometrul zero”. Câţiva fulgi de nea încearcă să participe la miting, dar se răzgândesc repede. Probabil că lumea nici nu i-a observat. Sunt ocupaţi cu scandările. Jandarmii sunt ocupaţi cu supravegherea celor care scandează. Plecarea trenului se apropie grăbită. „Nebunii” nu s-au grăbit să apară. Poate că au primit pauză. Manifestanţii paşnici par să nu-şi permită nicio zi de pauză. Şi nici Guvernul, din moment ce premierul Boc avea să precizeze că nu ia în calcul demisia sa ori a cabinetului.
Ananei GAGNIUC
