Câte şi mai câte (nu) se pot vedea şi auzi într-o campanie electorală?! Cu auzitul ca auzitul, auzim atâtea promisiuni – de 22 ani încoace – încât probabil pentru marea majoritate a electoratului nici că mai contează dacă aude o promisiune de bun-simţ, concretă, clară şi realizabilă, sau o promisiune ce ţine de science-fiction, de râd şi curcile (alea care încă nu sunt înregimentate politic, ha, ha!; fiindcă-n România de azi „dacă nu eşti într-un partid, nu exişti” sau „dacă nu eşti cu noi, eşti împotriva noastră” şi „dacă eşti independent, ori ai fost deja pe la toţi şi nu te mai vrea nimeni, ori eşti un idiot” sau „dacă nu intri în politică, n-ai absolut nicio şansă să realizezi ceva pe plan profesional oricât de bun ai fi, oricât te-ai zbate”). Acum povestim un pic numai despre ce se vede, dar sub deosebitul generic „Porţi maramureşene” (ideea aparţinându-i lui Mircea Mureşan). Poarta maramureşeană este nu doar un brand de Maramureş – poate cel mai tare (am zis poate, fiindcă mai sunt câteva de excepţie), nu doar un simbol maramureşean care face parte dintre cele mai reprezentative simboluri neoficiale ale României, ci unul dintre simboluri româneşti cele mai cunoscute în lume! Cel puţin aşa ştiu eu, aşa-mi place să cred şi… clasica poartă de lemn maramureşeană a fost, este şi va rămâne unul dintre cele mai cunoscute, autentice, frumoase, admirate, studiate, râvnite „lucruri” din România reală, cea a românului de rând, cel cu bun-simţ! Adică, nicidecum a (pseudo)politicianului colorat ba în roşu, ba în portocaliu, ba în galben, ba în violet, ba în verde, ba în roz-bombon, ba în alb cu dungi negre (verticale sau orizontale – depinde de multe aspecte); însă, nota bene, fără a-şi fi schimbat năravul în ultimii 22 de ani, ci doar culoarea „părului”!
Aşadar, aceşti „băieţi deştepţi” din politica maramureşeană s-au cocoţat ori au fost lipiţi de alţii inclusiv pe minunatele porţi maramureşene! După ce colegul şi prietenul meu mi-a trimis să văd fotografiile, am stat niţel pe gânduri – ce franţu’ se poate scrie despre faptul că au fost lipite nişte afişe electorale pe aceste porţi?! -; m-am uitat atent la poze, m-am mai uitat o dată, am început să studiez afişele… şi, în timp ce m-a cuprins o stare de lehamite şi indignare, culmea, la un moment dat m-a pufnit râsul citind ce scrie pe unele afişe…
Am selectat câteva mostre, chiar la întâmplare, fără o atenţie mai mare sau mai mică pentru unele ori altele. „România STABILĂ”- scrie pe afişul UNPR; asta într-adevăr m-a făcut să râd bine, gândindu-mă cum a apărut această pseudo-uniune în parlament, cine sunt liderii naţionali şi mai ales cei din Maramureş! Tragi-comic, ce mai! Mă uit la afişul USL-ului cu siglele celor trei partide şi-mi vine-n minte faptul că la televizor îi văd mai mereu împreună doar pe Ponta şi Antonescu, nu şi pe „liderul” PC, Daniel Constantin; PC-ul contează cât negru sub unghie, în Maramureş acesta existând doar teoretic! Şi tocmai acest partid-televizor, insignifiant pentru electorat, l-a dat pe candidatul USL la preşedinţia CJ Maramureş, poza candidatului obosit şi stresat stând cuminte într-un colţuc al afişului USL! Apoi îl văd pe liderul PDL Maramureş, iar pe poza lui stă scris „Totul pentru Maramureş”! – totul, totul pentru Maramureş, am înţeles, da’ dac-o fi ca-n ultimii patru ani, atunci mă-ntreb: totul, însă pentru cine exact din Maramureş? Mai departe. Zice PER-ul: „Votează ecoLOGIC!” Mda, fain jocul de cuvinte, dar cine mai votează astăzi logic în România? Plus de asta, încă n-am aflat ce legătură este între PER şi ecologia/protejarea mediului din Maramureş?! Apropo, n-am văzut niciun afiş de-al PV, al verzilor adică; în schimb am aflat că-n ultima săptămână de campanie electorală unii de pe la principale partide politice s-au strofocat nevoie mare să rupă prin tot judeţul afişele candidatului PV la şefia CJ! Păi de ce, dragilor, v-au speriat „verzii” sau un candidat anume? Interesant mi s-a părut şi afişul unui candidat independent (tot pentru şefia CJ), afiş pe care scrie „100% INDEPENDENT pentru Maramureş”; acum independent după ce trecu prin câteva partide?! Deh, mintea de pe urmă a românului, doar că uneori e prea târziu! Cam cum scrie şi pe afişul PSD-ului: „A sosit momentul tinerilor!” – asta e chiar bună-rău, taman la FDSN-PDSR-PSD-ul care-a avut ţara pe mână vreo 11 ani din 22?! Tupeu, frate, tupeu roşu este din plin, că tinerii pesedişti au învăţat deja fix tot ce-au văzut la seniorii lor! Mai e PNŢ-CD-ul rupt bucăţi, reformat, rebrenduit, coafat şi… penibil; penibil nu fiindcă liderii lor sunt pe-o mână cu pedeliştii şi uneperiştii (ăsta în fond e dreptul lor, treaba lor), ci pentru sloganul „miştooo”-ridicol pe care l-au ales ţărăniştii din Maramureş: „Faceţi loc, ţărăniştii intră-n joc!”. În care joc, asta numai liderii lor ştiu, fiindcă din jocul politic au cam ieşit complet din anul 2000! Şi prea curând nu vor prinde altceva decât nişte oscioare de la mesele altora! În fine…
Asta a fost povestea porţilor maramureşene din campania electorală pentru locale. Şi poate vom continua povestea, dar din alte perspective.
Peter CZOMPA & Mircea Mureşan
