Motto: „Nimic nu costă mai mult decât neştiinţa” (Grigore MOISIL). Să continuăm, aşadar (vezi partea I din 25 noiembrie). Senator se ajunge niţeluş mai greu şi, dată fiind atât importanţa deosebită a acestei înalte demnităţi cât şi însăşi titulatura funcţiei – SENATOR, ce onoare!, pentru această Cameră superioară a Parlamentului României nici măcar n-ar trebui, aşa, netam-nesam, ca oricine să-şi permită chiar şi numai să candideze. Însă, nu-i aşa, oricare cetăţean român are acest drept consfinţit prin lege.
Poate candida oricine vrea, cine mai şi poate… păi în primul rând cine poate, cine are loc, cine are bani, cine are „spate”, cine are „nume” şi relaţii (într-un partid sau vreo alianţă) şi, desigur, cine are şi curaj, tupeu, discurs, un renume cât de cât, plus ceva ştiinţă-n bagajul său intelectual. Gata, sună bine până aici, nu? Teorie minunată, aproape limbă de lemn (sic!), aproape, zic; iar dacă pe unii vă umflă deja râsul, alţii poate că v-aţi enervat – pe subsemnatul şi/sau gândindu-vă la senatorii României în general ori la vreun anume senator de Maramureş, fiţi liniştiţi, şi pe mine mă umflă râsul recitindu-mi primele rânduri! Oha! Dar le las fiindcă de-aia le-am scris, intenţionat am început astfel; pentru că în realitate lucrurile stau cu totul altfel, în realitate opinia publică nu prea mai dă doi bani pe tot ce-a însemnat parlamentar de 22 de ani încoace! Lumea s-a cam săturat, în sfârşit a început să înţeleagă (cum e cu traseismul politic, cum se ajută parlamentarii între ei indiferent de culoarea politică, cum au făcut bani-grămadă, cum au pus mâna pe mai toată media centrală şi locală etc.)! Dar există câteva excepţii şi-n acest caz al parlamentarilor; repet şi subliniez, îmi displace şi resping culpabilizarea generală şi niciodată n-am spus şi nu voi spune „absolut toţi parlamentarii sunt (…)”. Şi nici „absolut toţi candidaţii sunt (…)”, nu! Fiindcă nu toţi sunt buni, nu toţi – răi, nu toţi – deştepţi sau proşti, ipocriţi sau nu, lichele sau nu, profitori sau nu, cu pile sau nu, mincinoşi sau nu, fripturişti sau nu, gineri, copii sau nepoţi… nu chiar toţi! E exact ca-n justiţie, poliţie, administraţie, media…
Să vedem acum puţin Colegiul 1 Senat Baia Mare Vest şi Est. Cine nu-l cunoaşte deja pe senatorul Liviu Titus Paşca (USL-PNL)? Cum-necum, după două mandate de senator, medicul mai vrea unul, iar liderii USL au zis OK, bun de candidat! Liderii USL din Bucureşti, poate, da’ oare şi liderii din Maramureş? Păi, apropo, liderii PNL Maramureş nu prea mai au voce nici măcar în organizaţia liberală judeţeană, darămite la centru?! Într-o paranteză fie spus, la câţi şi ce candidaţi are PNL înscrişi în cursa electorală din Maramureş, patru pare-mi-se, cel puţin doi au fost impuşi de centru… dar o să mai revin la aspectul ăsta în următoarele materiale. Ziceam de Senat, colegiul 1, senatorul în funcţie Paşca; în competiţie cu Ciprian Mihai Rogojan (ARD-PDL) alias Cici – simpaticul toboşar Cici de la formaţia „Sistem”, Pamfil Cristea (PPDD), Vasile Crişan (PER-PV), Simori Alexandru (UDMR) şi Iosif Szanislo (PPMT/EMN; Szanislo a fost viceprimar de Baia Mare). Dacă daţi un tur de orizont prin presa locală din ultimii să zicem vreo 15-20 de ani sau dacă veţi căuta pe site-urile de presă şi veţi citi comentariile recente ale maramureşenilor, o concluzie generală a electoratului despre senatorul Paşca ar suna cam aşa: ce-a făcut concret acest politician pentru Maramureş? Răspunsul pe care-l oferă generic politicienii parlamentari cu vechime începe, de regulă, cu un zâmbet mustăcit ironic urmat de ceva în genul: parlamentarul află ce doresc alegătorii lui şi, dacă poate, el face proiecte de legi, se bate în parlament pentru promovarea acelor legi, face lobby în acest sens inclusiv la guvern ş.a.m.d. Cam aşa-şi încep răspunsurile mai toţi vechii parlamentari, pomenind apoi de activitatea lor esenţială în comisiile parlamentare de specialitate – aspect pe care „presa centrală se face că-l uită”. Ei bine, cam aşa stau lucrurile şi cu senatorul Paşca, un parlamentar cuminte, diplomat – n-a fost implicat în mari scandaluri -, care-a stat mereu în banca lui, cu guriţa închisă, dar menţinându-şi bunele relaţii în cercurile lui de prieteni politicieni, de oameni influenţi. Atât! Sau, dacă vreţi mai pe şleau, senatorul Paşca a făcut şi face parte din vechea grupare din interiorul PNL Maramureş (Radu Ştef, Cristian Anghel, Radu Micle, Vasile Berci & co.); adică, atenţie, e vorba de gruparea care se războieşte, mai pe faţă, dar mai ales în culise, cu aşa-numitul grup al „lupilor tineri”: Cătălin Cherecheş, Cristian Niculescu-Ţâgârlaş, Zamfir Ciceu (da, da!) … dar nu insist aici pe subiect, chestiunea asta e mult prea complexă şi complicată, iar sforile trec inclusiv prin birouri foarte importante din Bucureşti!
Bun, am extins niţel povestea fiindcă, vedeţi dvs., lucrurile nu sunt deloc simple, în realitate nu sunt deloc aşa cum le percepe opinia publică în general din ceea ce prezintă mass-media locală (mijloace de informare în masă în marea lor majoritate aservite ba unui partid, ba unei alianţe, ba doar unui grup de interese, ba doar unuia sau altuia dintre liderii politici foşti ori actuali). Iar legăturile transpartinice, reţineţi – LEGĂTURI TRANSPARTINICE, interesele personale şi de grup, cercurile de putere locală, cele economice, de influenţă şi de presiune, sunt într-atât de ramificate, subtile, extinse, discrete (!) şi puternice încât aici se potriveşte cugetarea „Unele lucruri sunt atât de serioase încât trebuie să râzi de ele” (Niels Bohr)! Să râzi ironic, pentru cine mai poate râde?! Aşa, deci în acelaşi colegiu 1 pentru Senat a intrat în cursă şi Mihai Ciprian Rogojan, candidat al ARD. E de râs? Nu! E de zâmbit? Nu prea! Pentru unii da, pentru alţii nu! Omul e tânăr, simpatic, educat, cu bun-simţ, ce dacă e toboşar într-o celebră formaţie de muzică? Mi-a plăcut întotdeauna „Sistem”, pe bune, băieţii ăştia chiar au realizat ceva deosebit în muzica românească şi internaţională, ceva într-adevăr aparte. Apoi, ce dacă profesorul de muzică Cici Rogojan e ginerele fostului ministru al Economiei, Ion Ariton (PDL)? Eu nu amestec merele cu perele, Ariton a fost un ministru penibil, inodor şi incolor, practic inexistent, doar un executant portocaliu perfect şi slugarnic! Poate Cici va ajunge un senator bun, nu? Poate, dar oare, nota bene, dacă n-ar fi ajuns ginerele lu’ Ariton, ar mai fi ajuns el candidat al ARD? Nepotism politic tipic, zic mulţi, şi la fel zic şi eu! Punct.
Păcat, cred că îl va costa foarte scump aventura asta, evident că nu la costurile financiare mă refer (îl va costa scump chiar dacă va câştiga, deşi are şanse extrem de mici; poate-ar fi avut şanse mai mari, probabil, dacă ar fi candidat sub sigla USL aşa cum se anunţa în septembrie, dar „socrul său l-a întors din drum”). „Vreau să fiu senatorul cu inima deschisă” scrie Rogojan în prezentarea sa, acolo unde, printre altele, precizează clar că se bucură din plin, nota bene, de toată susţinerea primarului Cătălin Cherecheş (PNL?!), fiind prieteni încă din copilărie! Foarte frumos, în fond e un gest firesc între vechi prieteni, între nişte oameni şcoliţi, inteligenţi şi ambiţioşi… dar atunci cum naiba mai devine chestiunea politică USL versus ARD? Ce părere-or fi având votanţii USL? Păi Cherecheş ar trebui să-l susţină total pe senatorul Paşca, doar sunt colegi taman în PNL! Sau nu? Apropo, de exemplu chiar am apreciat mult modul în care primarul Băii Mari şi-a exprimat deschis poziţia faţă de circul ridicol Becali-PNL, subscriu (chiar dacă primarul e tot mai des pe postul B1 TV). De fapt, nu e mare secret că primarul băimărean nu-l agreează defel pe liberalul L.T. Paşca (şi nu doar din motivele pe care le lasă de-nţeles edilul, vorbim altă dată despre asta, că-i poveste veche şi urâtă rău), ce să mai spun despre „profunda simpatie” dintre Cătălin Cherecheş şi-un alt coleg candidat din USL, „liberalul” Mircea Dolha, candidat pentru Camera Deputaţilor în Colegiul 1 Baia Mare Vest? Ce-aţi crede dacă aş spune că în colegiul electoral menţionat, primarul Cherecheş nu numai că nu-l susţine nici pe Dolha, ci-l sprijină discret, însă pe toate liniile, pe candidatul altei formaţiuni politice? Care USL, care ARD, care PPDD, care PRM, care UDMR? Asta-i politica deco(lor)rată… însă pe data viitoare, în partea a treia.
Peter CZOMPA
