Motto: „Între caractere şi inteligenţe n-ar trebui să existe alegere. Inteligenţe se găsesc foarte adesea, caracterul foarte rar” (Mihai EMINESCU). Aşadar, ultima săptămână de campanie electorală. Campanie care se-ncinge tot mai tare de la o zi la alta.
Deja se pot trage multe concluzii. Dintre acestea, majoritatea grave, dramatice chiar – şi mă refer aici strict la maniera în care, nota bene, la nişte alegeri „uninominale” cei mai mulţi dintre cei care susţin că vor merge la vot totuşi vor vota partide/alianţe/sigle, nicidecum candidaţi (am mai subliniat faptul că marea majoritate a electoratului nu ştie aproape nimic despre candidaţi, aspect confirmat acum din multiple surse: circa 75% dintre votanţi nu-şi cunosc candidaţii din colegii). O fi bine asta? N-o fi bine? Părerile sunt împărţite, desigur… dar un lucru e clar şi aproape evident: USL va câştiga detaşat, singura chestiune încă discutabilă fiind dacă va obţine peste 50% din voturi! Iată de ce, totuşi, sunt atât de importanţi şi CANDIDAŢII, fiecare candidat în parte, respectiv ceea ce ştiu sau nu ştiu alegătorii despre ei. Iată de ce am pornit acest demers jurnalistic.
Dacă USL nu va obţine peste 50%, va fi deranj mare de tot, va cam fi dezastru pentru absolut toată lumea. Dacă va obţine (eu personal cred că da!), atunci tot un mare balamuc naţional va urma, fiindcă – tot ca o părere personală – sunt aproape convins că preşedintele Băsescu nu-l va desemna pe Ponta ca premier… şi din nou va începe un circ general mai ceva ca la referendum! Tocmai din aceste motive acum devine atât de important fiecare vot! Pentru fiecare candidat, fie că respectivul va ajunge sau nu în Parlament. Nu m-apuc aici să explic de ce, ar fi mult prea complicat, mi-ar lua prea mult timp şi spaţiu, başca tot ar fi inutil; pentru că oricum zarurile au cam fost aruncate, vorba aia, adică românul de rând – cel care nu ştie el prea multe despre culisele politicii, partide, alianţe, candidaţi, despre sistemul uninominal etc., dar totuşi ştie câte ceva şi oricum are el convingerile lui „de nezdruncinat” – în general nu-şi mai schimbă opţiunile de vot în ultimul moment. Degeaba-i spui omului şi-i dovedeşti că un candidat X, pe care-l va vota doar pentru că el, alegătorul, crede numai în USL, este un candidat uselist impus din Bucureşti (peste capul şi contrar voinţei liderilor USL Maramureş), că este un candidat cu un caracter mizerabil, că nici măcar n-are nimic în comun cu acel colegiu în care candidează ş.a.m.d., alegătorul tot pe acel candidat îl va vota! Degeaba-i spui şi îi dovedeşti unui votant al ARD că al său candidat n-a făcut absolut nimic nici măcar ca şi consilier local, ba a mai şi fost angajat ani de zile la o importantă instituţie publică pe un post de conducere inventat tocmai pentru el, degeaba, că alegătorul tot cu acel candidat pedelist va vota! Degeaba-i spui unui alegător PPDD, care deja e ferm convins că „USL=ARD=UDMR=aceeaşi mizerie!”, că al său candidat nici măcar nu vrea să câştige sau, mai grav, că acel candidat pepededist e de fapt „trimis” să candideze şi e sprijinit de amicii lui din USL ori ARD, alegătorul în cauză tot cu acel candidat PPDD va vota! Despre alte formaţiuni politice din Maramureş chiar n-are sens să vorbim aici, cred că limpede de ce. Apropo de UDMR şi de ceea ce spuneam în primul meu articol parcă, şi anume despre candidaţii foşti jurnalişti, trebuie să fac o rectificare: spuneam că e vorba de trei candidaţi, Liviu Bala (PPDD), Bogdan Eduard Aiacoboaie (ARD-PDL) şi Vasile Tivadar (PV); ei bine, uitasem de Simori Alexandru, candidat al UDMR în colegiul 1 Senat – Baia Mare Vest şi Est, fost şi el ziarist foarte mulţi ani. Deci, sunt patru foşti ziarişti, iată, care-şi doresc un mandat de parlamentar.
Dacă tot am pomenit de jurnalişti, să ne oprim puţin la colegiul în care candidează unul dintre ei, şi anume în colegiul 2 Senat – Codru-Chioar şi Lăpuş. Aici, contracandidaţii lui Aiacoboaie sunt Sorin Bota (USL-PSD), Hupka Felix (PPMT-EMN), Liviu Bechiş (PER-PV) şi Dorin Sabo (PPDD). Ce caută clujeanul jurnalist călător Aiacoboaie taman pe listele ARD din Maramureş şi tocmai în acest colegiu, nici nu mai are rost să insist, treaba lui şi a alegătorilor din zonă. Fiindcă cel puţin ceilalţi sunt maramureşeni, aşa cum e inginerul minier Dorin Sabo din Baia Sprie. A lucrat mulţi ani în minerit, a fost director de exploatare minieră, ba a ajuns chiar director adjunct la compania minieră REMIN Baia Mare în urmă cu vreo 11-12 ani. Dar poate unii colegi de-ai mei (de la un trust media băimărean), care în fişa candidatului Sabo au scris la „traseu politic” doar PPDD, or fi uitat sau sunt prea tineri ca să ştie că Dorin Sabo a fost întâi în PD, iar ulterior a trecut la PSD (fost PDSR) tocmai pentru o funcţie în conducerea companiei REMIN! Asta pe de-o parte. Pe de alta, acum privind apartenenţa la PPDD, fiind şi vicepreşedinte al organizaţiei judeţene, în momentul în care Vasile Vlaşin a apărut efectiv peste noapte în PPDD Maramureş, inclusiv ca secretar executiv al PPDD la nivel central, Dorin Sabo s-a numărat printre cei mai nemulţumiţi şi înverşunaţi contestatari ai apariţiei lui Vlaşin în PPDD Maramureş! Cu atât mai mult cu cât acesta din urmă „ateriza” brusc şi direct din Bucureşti în mijlocul organizaţiei maramureşene, ba şi ca organizator-supervizor al alegerilor din câteva judeţe din nord-vestul ţării. Cum-necum, după câteva zile de aprige dispute interne, dar în mare taină, băiesprianul Dorin Sabo s-a ales cu desemnarea sa drept candidat! Şi se făcu linişte în PPDD Maramureş! – aşa îşi închipuie doar conducerea judeţeană, probabil până după alegeri, însă asta-i altă poveste. O poveste care va fi foarte strâns legată de rezultatele finale din Maramureş, recte de modul în care unii au ajuns în ultimul moment şi membri PPDD, dar şi candidaţi. Revenind la candidaţii altor partide, în colegiul menţionat candidează şi un fost prefect de Maramureş, Liviu Bechiş, acum în PER. A fost pus prefect pe vremea PSD-ului, iar apoi a avut un traseu politic superb: PSD-PIN-PDL-UNPR-PER! Ca prefect, respectiv ca mod penibil, chiar de tot râsul, în care Bechiş a fost reprezentantul guvernului în judeţ, poate doar Ioan Buda l-a întrecut la vremea lui, un alt fost prefect tot de-al PSD-ului. Nici măcar nu merită să mai pomenesc ceva despre „politicianul” traseist Bechiş… ar trebui să cobor mult prea mult nivelul analizei mele! Şi dac-am zis de PSD, iată, senatorul pesedist Sorin Bota candidează în acelaşi colegiu din partea USL. Ce-i foarte drăguţ în acest caz, zice-se că senatorul maramureşean în cauză e stabilit de ceva vreme în Cluj (sic!), acesta fiind doar unul dintre motivele pentru care tare cu greu a ajuns pe listele USL Maramureş. Dar a ajuns, spre nemulţumirea foarte multor pesedişti şi liberali maramureşeni (despre PC Maramureş n-am spus deocamdată nimic fiindcă acest partid-televizor de buzunar are în judeţ o organizaţie care de fapt înseamnă doar trei-patru persoane, iar sforile se trag chiar direct din/prin Bucureşti, o s-ajungem şi la conservatorii lui „Felix”). Poate şi în contextul prezentat în ultimele fraze, apropo de USL Maramureş şi de sforăriile pentru desemnarea unora dintre candidaţii USL, preşedintele PSD Maramureş, Mircea Ursache, a spus recent într-o emisiune tv ceva extrem de interesant, cu mesaj clar şi tăios adresat unor candidaţi chiar de-ai USL: „unii îşi joacă acum ultima carte din punct de vedere politic şi, dacă nu câştigă, vor fi nevoiţi să se retragă”! Oare la cine se referea liderul pesedist? Cu alte cuvinte, Ursache a recunoscut public, deşi indirect, inclusiv că anumiţi candidaţi ai USL Maramureş au ajuns candidaţi mai mult pe căi ocolite şi „impuse” (vezi cazul Corneliei Negruţ – PC), unii şi fără vreun merit politic deosebit plus traseişti (Mircea Dolha – PNL) şi/sau fără susţinere pe plan local ş.a.m.d. Însă, nu-i aşa?, cum sunt liderii locali ai USL, exact aşa au fost desemnaţi şi candidaţii… chestiune valabilă pe fond pentru toate partidele şi alianţele din Maramureş.
În altă ordine de idei, o chestie pur şi simplu stupefiantă este că nici acum (marţi, cu doar cinci zile înainte de alegeri), atenţie, nimeni dintre cei care guvernează ţara nu poate spune clar care este numărul total al cetăţenilor români cu drept de vot, nimeni! Nu ştiu, nu vor sau încă nu-şi permit să spună (sic!), limitându-se la a preciza public şi oficial doar că se va şti exact pe data de 7 decembrie (răspuns ministrul Mircea Duşa, pe Antena 3, telefonic, marţi seara). În schimb, se ştie un alt lucru: că viitorul parlament va avea mai mulţi parlamentari decât cel de-acum! Şi nu doar cu 10 sau 20… dar continuăm mâine. În special cu colegiile prin care încă n-am ajuns.
Peter CZOMPA
