Tot mai multe voci nemulţumite în învăţământ. A venit şi rândul studenţilor din Baia Mare.

În noiembrie 2013, au avut loc mai multe greve de avertisment şi proteste la nivel de ţară în mai multe sectoare de activitate. În special în sănătate şi în învăţământ – eternele codaşe de pe lista de „priorităţi naţionale” a tuturor guvernelor care s-au succedat în ultimii 24 de ani, inclusiv a USL-lui în prezent, care până acum s-a dovedit a fi cu nimic „mai prejos” decât precedentele dezastruoase guvernări. O surpriză plăcută este, totuşi, că la grevele din educaţie au participat de această dată şi studenţi din toată ţara. Era şi cazul. În ceea ce-i priveşte, în legătură cu participarea la greve şi nemulţumirile lor, am stat de vorbă cu reprezentantul studenţilor din Maramureş, Daniel Orza (foto), fost vicepreşedinte, la relaţii interne, al Alianţei Naţionale a Organizaţiilor Studenţeşti din România (ANOSR) şi actual preşedinte al Ligii Studenţilor „Pintea Viteazul” (LSPV) din Maramureş.

Reporter: În luna noiembrie au avut loc mai multe greve de avertisment în Educaţie. Mai exact, din învăţământ cine a participat la aceste acţiuni de protest?
Daniel Orza: Cam toate categoriile din Educaţie: de la federaţiile sindicale din învăţământul preuniversitar, inclusiv sindicatul din învăţământul superior, Alma Mater, Federaţia Părinţilor, Consiliul Naţional al Elevilor, ANOSR – federaţia care reprezintă studenţii, Consiliul Naţional al Rectorilor, absolut tot ce înseamnă învăţământ. Toţi au avut aceeaşi nemulţumire şi în 6 noiembrie a fost o întâlnire între toate federaţiile şi toţi reprezentanţii din învăţământ şi toţi au semnat aceeaşi declaraţie comună, şi anume că vor să se aloce 6 la sută din PIB pentru Educaţie.
R: În acest moment câte procente sunt alocate pentru Educaţie?
D. Orza: Anul acesta au fost alocaţi 3,6 la sută. Promisiuni au fost. De exemplu, că măresc salariile profesorilor debutanţi din învăţământul preuniversitar (…). În cel universitar au mărit salariile, dar finanţarea a rămas aceeaşi. Dacă Ministerul îţi dă aceiaşi bani şi totuşi te obligă să măreşti salariile, deja există o problemă.

„Noi cerem pur şi simplu respectarea legii!”
R: Ce revendicări aveţi?
D. Orza: Pe partea de studenţi noi mai vrem creşterea cuantumului de burse şi a subvenţiei pentru cămin şi cantină, numai că toate astea ajung la 6 la sută. Aceste procente ar fi rezolvarea pentru multe probleme, inclusiv ca învăţământul să devină de calitate. În LEN – Legea Educaţiei Naţionale – e specificat: „Învăţământul beneficiază de 6 la sută din PIB.” Noi cerem pur şi simplu respectarea legii!
R: Am înţeles că aţi avut inclusiv o întrevedere cu prefectul judeţului, Anton Rohian (PSD). Care a fost tema discuţiei şi la ce concluzii concrete aţi ajuns?
D. Orza: Da. Am discutat despre doleanţele noastre în ceea ce priveşte Educaţia, adică alocarea celor 6 la sută din PIB. Dânsul a zis că trimite mai departe cererile noastre. Acum aşteptăm. Întâlnirea a avut loc la Prefectură, cu o săptămână înainte de greva japoneză. Numai că de multe ori aveam senzaţia că nu discutăm subiectul care ne interesează (sic! – n.n.). Nu ajungeam la finanţarea Educaţiei. Dânsul spunea că specializările nu sunt adaptate pieţei muncii. Are dreptate în această privinţă, dar nu asta era tema discuţiei! Până la urmă studentul e liber să aleagă ce specializare vrea el să facă.
R: Aici ar trebui, cred eu, să existe un fel de parteneriat între Ministerul Educaţiei şi Ministerul Muncii…
D. Orza: Desigur. Aici ar trebui inclus şi să se pună de acord şi Ministerul de Finanţe. Întâlnirile pe „naţional” nu au fost doar cu cei din Educaţie, ci şi cu reprezentanţi ai Ministerului de Finanţe. Concluzia a fost unanimă: nu sunt bani pentru Educaţie!
R: În 6 noiembrie a avut loc prima greva. Ce v-a determinat să alegeţi tocmai această dată?
D. Orza: Tocmai cei 6 la sută. Am făcut grevă japoneză, plus că i-am susţinut şi pe profesorii din învăţământul preuniversitar.
R: Unde a fost luată această hotărâre? La nivel local sau central?
D. Orza: La nivel naţional, la ANOSR.
R: După greva aceasta aţi obţinut ceva concret?
D. Orza: Nu. Dar era un pas pe care trebuia neapărat să-l facem. Inclusiv întâlnirea cu prefectul a fost unul din paşii care trebuiau urmaţi. Nu puteam trece direct la proteste în stradă.
R: Aţi protestat şi în 13 noiembrie. S-au desfăşurat proteste concomitent în mai multe oraşe din ţară?
D. Orza: Da. Au avut loc şi în Bucureşti, Iaşi, Timişoara, Cluj… Fiecare centru universitar a ales ce să facă.
R: Ce mod de protest aţi ales?
D. Orza: Acest protest a fost unul mai aparte. Am ales să facem un protest mai „artistic”. A vrut să fie o ironie la adresa clasei politice. Pe lângă scandările de rigoare, am gândit şi nişte flash-moburi. De asemenea, au fost împărţite gogoşi în câteva zone din oraş, gogoşi făcute chiar de noi, făcând aluzie la gogoşile zilnice servite de politicieni populaţiei. Trecătorii au apreciat gestul, am şi stat de vorbă cu ei şi le-am explicat anumite lucruri pentru a înţelege că învăţământul chiar are reale probleme.
R: La primele ore de cursuri nu aţi intrat, mai exact între 8 şi 10…
D. Orza: Aşa e. De la 8 la 10 am făcut grevă de avertisment.
R: Profesorii cum au reacţionat?
D. Orza: Profesorii au făcut grevă japoneza în acel interval orar, în semn de susţinere a acţiunilor noastre. Şi profesorii înţeleg că e o problemă a tuturor. Dacă studenţii au o problemă atunci şi ei au o problemă. Principala lor problemă o reprezintă salariile, după aceea sunt condiţiile de lucru. Degeaba eşti un profesor bun dacă nu ai condiţii adecvate de lucru. În acest fel nu putem avea pretenţia unui învăţământ de calitate.
R: Câţi studenţi au fost implicaţi în această acţiune?
D. Orza: Din organizaţie (LSPV), înspre 200, plus studenţii care s-au alăturat ulterior. Având în vedere că sunt până către 5000 de studenţi la universitate, să scoţi 1000 de studenţi în stradă e dificil. Clujul de exemplu, care este un centru universitar de renume, cu 100.000 de studenţi, a scos doar 1000 de studenţi în stradă.
R: Care sunt cele mai acute probleme ale studenţilor în acest moment?
D. Orza: Anul acesta a scăzut numărul de burse, cu toate că sunt destul de mici. Bursa socială ar trebui să acopere costul de cazare şi mâncare şi ce trebuie pentru studiu. În realitate, studenţii au aproximativ o treime din totalul cheltuielilor necesare. Taxele cresc, bursele scad, mergem tot în jos. Cei de la CNFIS – Consiliul Naţional pentru Finanţarea în Învăţământul Superior – au făcut un calcul de unde reiese că media unei burse ar trebui să fie aproximativ 530 de lei, pentru a acoperi cazarea şi masa, lucru care e trecut chiar şi în lege. Bursa socială e 260 de lei, cea de studiu 280 de lei, cea de merit 350 de lei şi cea de performanţă 400 de lei. Toate bursele, inclusiv cea de performanţă, sunt cu mult sub cheltuielile necesare unui student.
R: Pînă acum nu aţi obţinut nimic. Ce urmează?
D. Orza: În cazul în care nu se rezolvă nimic, probabil că vom continua cu greva generală, cu proteste în stradă.
R: Există o dată stabilită?
D. Orza: O dată anume încă nu ştim. Aici e vorba de consultarea cu celelalte organizaţii, ca să facem totul împreună.
R: Deci, încă nu se ştie nimic?
D. Orza: Nu. Aşteptăm să vedem dacă se va mai negocia şi la ce concluzie se va ajunge. În cel mai rău caz, la anul vor face facultate doar cei care îşi vor permite.

Concluziile ce se pot trage din această discuţie-interviu rămân în seama dvs., stimaţi cititori, cred că răspunsurile studentului intervievat sunt un indiciu foarte clar al gravei stări de fapt din învăţământ. Din toate punctele de vedere, sub toate aspectele acestui subiect. Iar în acest context, anul 2014 nu va fi, cred eu, deloc unul liniştit nici în sistemul de învăţământ.

A consemnat Raul CZOMPA