Datorită generoasei finanțări, a forței de muncă și a logisticii asigurată de Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș și cu fonduri de la Universitatea Ludwig-Maximilians-Universität din München a fost posibilă desfășurarea unei noi campanii de cercetare într-o zonă a tumulului 26 ce nu a fost accesibilă în perioada campaniilor anterioare (2007-2014). Astfel, echipa româno – germane – americană compusă din cinci arheologi (Prof. Dr. Carola Metzner-Nebelsick, arh. Bogdan Bobînă, Prof. Dr. Louis Nebelsick, Simone Reuß M.A., Antonia Flontas B.A.) și cinci muncitori din localitatea Lăpuș, a fost asistată în parte de doi colegi din Austria (Dr. Michaela Lochner, Ludwig Streinz, ambii din Viena) care și-au petrecut o parte din concediul lor pe săpătura arheologică.
„Săpăturile arheologice au relevat existența unor construcții din epoca târzie a bronzului (secolele 14-12 î.Chr.). Sub tumulul 26, acum săpat în totalitate, au fost descoperite mai multe construcții, cea mai mare măsurând 30 de metri lungime și 12 metri lățime. Accesul în aceste locuințe se făcea pe două rampe de 16 m lungime, pavate cu pietre de râu, iar în centrul lor se găsea o vatră de foc ca simbol al axis mundi. Acestea erau construite pe o platformă artificială din lut, fiind locuințele elitelor ce au prelucrat și deținut depozitele de cupru și aur din Munții Țibleșului de-a lungul epocii bronzului. După o perioadă de utilizare aceste clădiri monumentale erau incendiate intenționat. Motivul acestor acțiuni poate fi pus în legătură cu un rit sau ritual religios. După fiecare distrugere, peste clădirea incendiată se punea o platformă de lut peste care era ridicată o altă locuință. Acest proces din tumulul 26 a fost repetat de cel puțin cinci ori. Fiecare eveniment de acest fel era însoțit de un banchet. Urmele acestor banchete sunt reprezentate prin cantități mari de vase ceramice sparte intenționat într-un act de violență rituală, acestea fiind depozitate în afara clădirii împreună cu oase de animale ce erau sacrificate și consumate în timpul unuia sau mai multor banchete festive”, a precizat prof. dr. Carola Metzner-Nebelsick de la Ludwig-Maximilians-Universität din München.
Arheologii susţin că, greutățile de lut și piatră sunt dovezile faptului că aceste locuințe aparțineau persoanelor de rang înalt din epoca bronzului din Depresiunea Lăpușului. Ritualul festivităților își găsește analogii în perioada epocii bronzului din România și Grecia. Pe lângă aspectul utilitar putem presupune că și aspectul ritual al comportamentului cultic a jucat un rol semnificativ în construcțiile din Tumulul 26 și în alți tumuli din situl arheologic de la Lăpuș.
Pentru prelucrarea cantității imense de ceramică a fost demarat un proiect condus de Dr. Carola Metzner-Nebelsick, începând cu aprilie 2016. Ceramica din tumulul 26 de la Lăpuș este analizată la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș de către Dr. Ken Massy (Ludwig-Maximilians-Universität din München) cu un suport substanțial din partea Muzeului Județean de Istorie şi Arheologie Maramureş.
