Un municipiu şi-un ştrand „obosit”

Doar două ştranduri în ditamai municipiul Baia Mare, însă doar unul funcţional! Şi acesta ca vai şi-amar!   

Cele două ştranduri din municipiul Baia Mare, bazinul olimpic descoperit „Gheorghe Demeca”, respectiv ştrandul municipal de lângă Dealul Florilor, se află într-o stare cel puţin precară, dacă nu chiar deplorabilă. Primul, deşi este deschis publicului, este mult sub standardele naţionale (fiindcă raportat la cele europene, mai bine nu vorbim). Bătrânul ştrand municipal este închis din 2010  şi lăsat în paragină, dar nici până în acel moment nu se făcuseră lucrări de reabilitare, ştrandul arătând aproape ca acum aproximativ 40 de ani (!) când a fost inaugurat. Acesta este situat într-o zonă excelentă, aflându-se la marginea oraşului, în zona parcului municipal şi alături de alte baze sportive (complexul sportiv al CSM Baia Mare şi stadionul de fotbal „Viorel Mateianu”). Este situat într-o zonă liniştită, cu mult spaţiu verde, relativ departe de agitaţia din centrul oraşului.

Să le luăm pe rând. Bazinul descoperit din complexul nautic sportiv „Gh. Demeca” este situat foarte aproape de centrul nou al oraşului, în cadrul complexului sportiv de la Sala Sporturilor. De doi ani, cum spuneam, nota bene, este singurul bazin funcţional din municipiu! Cei din conducerea DSJ (Direcţia de Sport Judeţeană Maramureş), în administrarea căreia se află bazinul, au declarat că s-au făcut lucrări de igienizare şi aranjare a bazei. Condiţiile sunt mult sub aşteptările publicului, din aproape orice punct de vedere. Suprafaţa cu iarbă este plină cu denivelări, fiind greu de găsit un loc drept unde să-ţi întinzi pătura, prosopul. Iarba e tunsă, însă şi buruienile din incintă stau acolo neclintite şi nederanjate de nimeni; iar apa este, de cele mai multe ori, de o calitate cel puţin îndoielnică. Din momentul în care bazinul este umplut cu apă, aceasta se murdăreşte în câteva zile. Aproape aceleaşi condiţii ca acum 20 de ani, nu s-a modernizat, nu s-a adăugat mai nimic, nicio îmbunătăţire. De asemenea, nu există nişte facilităţi elementare care ar trebui să existe în orice ştrand civilizat din ziua de azi, conform standardelor actuale. Ar fi necesare nişte băncuţe, şezlonguri de închiriat, nişte umbrele, poate un teren de sport de dimensiuni reduse, cu fileu, pentru tenis cu piciorul, volei, badminton; ca să nu mai vorbim de un mic bazin cu adâncime redusă pentru copiii mici. Doar că suprafaţa redusă a zonei de agrement nu permite construirea acestor lucruri. Şi-atunci? Păi în condiţiile menţionate, soluţia n-ar fi oare tocmai în redeschiderea ştrandului municipal? Directorul DSJ, Cornel Săvoiu, mi-a spus recent că şi aşa au existat nişte probleme complicate cu terenul pe care se află bazinul olimpic. Acest teren a fost revendicat de o familie şi cum nu s-a putut face nimic în privinţa respectivei parcele, familia a primit bucata de teren situată între sediul DSJ, respectiv bazin, Sala Sporturilor şi Hotel Sport. Dar cei din conducerea DSJ  nu au fost de acord, susţinând că acea bucată de teren face parte chiar din complexul de baze sportive. Şi astfel s-a ajuns la proces, familia respectivă nefiind de acord să cedeze terenul instituţiei şi să primească un alt teren în altă parte. Proces care în final a fost pierdut de DSJ! Pe de altă parte, directorul Săvoiu susţine că nu s-au alocat fonduri pentru cheltuieli de reabilitare în ceea ce priveşte bazinul de înot, instituţia folosind doar fonduri proprii pentru întreţinerea bazinului, care este foarte costisitoare. Ba mai mult, anul acesta bugetul s-a şi redus cu 25%.

Ştrandul municipal chiar este o mai veche problemă cu mare „cântec”! Ştrandul este în proprietatea statului, reprezentat de ANST (Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret), dar din 1994 acesta a fost trecut în administrarea CSM (Clubul Sportiv Municipal), care de asemenea este subvenţionat şi din bugetul de stat. Însă din 2011 CSM a renunţat să mai investească în baza de agrement pe motiv că este nerentabil, costurile fiind mult mai mari faţă de încasările posibile. Cei din conducerea CSM susţin că ştrandul a reprezentat tot timpul o „gaură” în buget. Cineva din cadrul clubului declara în urmă cu circa patru ani că pierderile financiare ajungeau până la 100 milioane lei pe sezon. Anul acesta nici măcar nu s-au primit fonduri pentru cheltuieli curente în vederea deschiderii  ştrandului. CSM a primit o înştiinţare în 2011 cum că s-a emis o hotărâre de consiliu local prin care primarul este însărcinat să facă demersurile necesare pentru „elaborarea unui proiect de hotărâre de guvern” în vederea preluării ştrandului municipal şi a anexelor, în administrarea Primăriei Baia Mare. De altfel, municipalitatea a solicitat MECTS (Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului), în 2011, transferul ştrandului în administrarea acesteia, dar încă n-a primit niciun răspuns! Surse din cadrul primăriei spun că primăria nu poate investi în ceva ce nu-i aparţine. De altfel, şi directorul DSJ, şi directorul CSM, Sorin Andrei, susţin că nu este normal ca ştrandul să fie administrat de un club sportiv, la un ştrand desfăsurându-se o activitate cu caracter social (public), nu o activitate sportivă. Având un buget limitat, cei din conducerea CSM susţin că nu pot lua din fondurile destinate activităţii sportive pentru a investi într-o activitate socială. Directorul DSJ susţine că acordul părţilor există, respectiv al DSJ şi CSM, în ceea ce priveşte transferul ştrandului către municipalitate. Din acel moment, când s-a luat şi hotărârea de consiliu local, DSJ şi CSM practic nu mai au ce face, primăria având datoria să facă toate demersurile necesare până la nivel de guvern. Astfel că până când primăria nu va insista asupra acestui aspect, până nu va exista o hotărâre de guvern în acest sens, ştrandul rămâne tot al nimănui?! Întrebarea e: dacă nu există suficiente fonduri băneşti la nivel de minister – acesta fiind motivul cel mai des invocat de autorităţi, fie acestea centrale sau locale -, de ce se tot tergiversează lucrurile de doi ani şi nu se ia nicio decizie clară şi concretă, adică primăria şi CSM făcând adrese către minister în acest sens? De ce ştrandul nu este dat în administrarea primăriei? Sau o soluţie poate ar fi ca ştrandul să fie dat în concesiune unui terţ privat, doar că ANST sau DSJ nu pot face acest lucru. Numai după ce ştrandul este transferat în proprietatea primăriei, acest lucru ar fi posibil. Bineînţeles, cu specificaţia clară într-o clauză contractuală ca obiectivul să-şi păstreze strict destinaţia iniţială, recte sportivă. Oricum, conform legii, un teren vândut de către ministerul de resort îşi poate schimba destinaţia sportivă doar cu acordul ministerului, indiferent de cumpărător, astfel eliminându-se orice risc… asta cel puţin teoretic.

În altă ordine de idei, avem dovada clară că locurile de agrement private sunt mult-mult mai bine administrate şi sunt, calitativ, cu mult peste singurul bazin funcţional din municipiu, din absolut toate punctele de vedere, acestea corespunzând standardelor europene. Avem asemenea zone de agrement chiar în apropierea Băii Mari, în Tăuţii Măgherăuş, Săcălăşeni, Recea şi Tăuţii de Sus. De ce conducerea ministerului nu mişcă un deget în această privinţă? Ce aşteaptă? Ce semnifică această veşnică amânare? Există poate alte interese legate de acel teren pe care se află vechiul ştrand municipal? Ar mai fi o scuză, şi anume că în trecut ministerul a avut nişte experienţe neplăcute privind trecerea unor  obiective sportive în administrarea unor primării. Acele obiective, prin anumite căi dubioase, au ajuns ori lăsate în paragină, ori au fost transformate în obiective cu altă destinaţie. Un lucru e sigur, asta chiar dacă nimeni nu recunoaşte oficial: culisele au funcţionat şi vor funcţiona întotdeauna. Avem nenumărate exemple de management defectuos la nivelul administraţiei centrale şi terminând cu administraţiile locale. Se irosesc banii publici pentru înlocuirea bordurilor an de an, plantarea de flori etc. Aceste investiţii sunt total inoportune în momentul de faţă, ţinând cont de faptul că în acest moment există alte probleme mult mai urgente. Aceste lucruri sunt oare făcute din rea-credinţă, deliberat şi cu anumite interese ascunse, sau o fi vorba doar de incompetenţă crasă? Totuşi, dacă ar fi doar pură incompetenţă, atunci din când în când ar mai trebui să se „greşească” şi în favoarea cetăţenilor. Dar totul funcţionează numai pe linie politică şi totul e politizat „în draci”, fără nicio noimă. Indiferent de guvernele care s-au succedat, acestea n-au prezentat interes pentru activitatea sportivă şi mai ales pentru infrastructura din domeniu. În orice caz, pînă ce nu se va lua o hotărâre la nivel central, acolo împotmolindu-se lucrurile, instituţii ca DSJ, CSM şi primăria îşi vor pasa această problemă între ele precum naţionala de fotbal a Spaniei pasează mingea, recte la nesfârşit. Dacă în al doilea caz victima este doar un adversar sportiv mai slab decât echipa Spaniei, în primul caz victimele suntem chiar noi, cetăţenii băimăreni! Care, dacă vrem să mergem în weekend la un ştrand mai acătării, trebuie să plecăm din Baia Mare; oraş care, culmea, este municipiu, reşedinţă de judeţ şi printre primele 15 oraşe din România! Teoretic! Şi nicidecum la capitolul ştranduri, recte baze sportive.
Raul-Florin CZOMPA