„Un şir de procese ridicole în care familia liderului conservator Cornelia Negruţ se judecă cu o familie vecină” (familia Bondar) – acesta era titlul primului articol pe care l-am publicat aici pe 20 aprilie a.c., în respectivul material prezentându-vă şi motivele pentru care am considerat acest caz ca fiind unul deosebit, de larg interes public. Iată, tot ca exemplu, la recenta înfăţişare din 13 iunie a.c. de la Judecătoria Baia Mare cam cu ce echipă se lupta familia Bondar: Cornelia Negruţ (lider PC Maramureş, co-preşedinte USL Maramureş), Cornel Negruţ (director grup şcolar CSS 2 Baia Mare), avocat fiindu-le Zamfir Ciceu (prim-vicepreşedinte PC Maramureş şi, atenţie!, proaspăt ales preşedinte al CJ Maramureş!!!); iar ca martor al pârâţilor Negruţ, a fost audiat Alexandru Bondrea – vecin cu cele două familii aflate în litigiu, dar şi membru în conducerea PC Maramureş (şi fost director al AJOFM Maramureş, acum „doar” consilier la instituţia menţionată)! Prin urmare, necunoscuta familie Bondar versus reprezentanţii Puterii politico-administrative a Maramureşului!
Am pomenit de mai multe procese – unele încheiate deja cu sentinţe definitive, altele în derulare la acel moment (acum fiind unul pe rol, despre acesta va fi vorba în acest articol). Am precizat, de asemenea, că familia Bondar (una de oameni de rând, simpli şi necunoscuţi, fără averi, fără funcţii publice, fără relaţii sus-puse ş.a.m.d., adică exact opusul familiei Negruţ) a câştigat deja două procese foarte importante; este vorba de cazul din Dosarul nr. 8453/182/2010 şi, respectiv, de cazul din Dosarul nr. 448/182/2011 – proces despre care v-am relatat pe larg în articolul meu din 20 aprilie, acesta fiind un proces absolut incredibil, o acţiune realmente stupidă, prostească şi fără niciun sens deschisă de familia Negruţ împotriva lui Antal Bondar! Aşadar, deja două procese câştigate în instanţă de soţii Bondar, acum fiind încă pe rol procesul în Dosarul nr. 11464/182/2009, având ca obiect „grăniţuire”, ultima înfăţişare desfăşurându-se pe 13 iunie curent. Într-adevăr, petenţii în acest proces sunt soţii Bondar, însă practic ei au fost pur şi simplu obligaţi să apeleze la instanţa judecătorească constrânşi de situaţia disperată în care se aflau la acea dată în raporturile de vecinătate cu familia Negruţ. În plus, această cauză pe rol are oarecum legătură cu procesul finalizat din Dosarul 8453/182/2010, cu o aşa-numită „cale de acces” sau „drum de servitute” (în termeni juridici), nota bene, recte singura cale de acces dinspre stradă înspre curtea familiei Bondar. Dar, în acest context, pentru ca cititorii să înţeleagă uşor şi rapid despre ce este vorba în fapt, recte pentru ca să nu complic lucrurile prezentându-vă în facsimile fel şi fel de documente complicate şi schiţe topo (pe care le deţin, desigur), am apelat la o metodă prin care am simplificat lucrurile: vă prezint o schiţă extrem de simplă realizată chiar de subsemnatul, fireşte că strict pe baza informaţiilor verificate şi a documentelor oficiale existente în dosare, desen în care pentru a simplifica şi mai mult lucrurile am marcat cu litere şi am numerotat construcţiile, terenurile, gardurile, calea de acces etc.
Aşadar, iată ce conţine schiţa: N – terenul aparţinând familiei Negruţ (în suprafaţă de „997 mp”, însă posibil să fie mai mult de 1.000 mp); B – terenul aparţinând familiei Bondar (586 mp); C – calea de acces dinspre stradă înspre casa şi curtea familiei Bondar (suprafaţă de 44 mp, tocmai cea aflată în dispută!!!); T – fâşie îngustă de teren cumpărat ulterior de familia Bondar în anul 2002 de la vecinul Feher (o fâşie foarte-foarte îngustă, doar atât cât să se poată intra şi cu maşina până în curtea familiei Bondar); 1 – clădirea-reşedinţă a soţilor Negruţ, Cornel şi Cornelia; 2 – clădire tip vilă a soţilor Negruţ; 3 – piscina acoperită din curtea familiei Negruţ; 4 – casa familiei Bondar, Antal şi Maria; 5 – atelierul în care Bondar îşi desfăşoară activitatea (A.F., mic atelier de recondiţionări piese auto); 6 – o mică terasă acoperită a familiei Bondar; G1 – un gard pe care l-a ridicat mai demult chiar familia Negruţ (un gard de la stradă până exact la limita vilei, prin postarea acestui gard fiind implicit recunoscut faptul că acea cale de acces C este în folosinţa/proprietatea familiei Bondar!!!); G2 – gard pe care, atenţie!, la un moment dat l-a instalat familia Negruţ, blocând astfel accesul familiei Bondar înspre propria-i locuinţă (chiar acest gard fiind în urmă cu trei ani motivul procesului în Dosarul nr. 8453/182/2010, nota bene, proces câştigat evident de Bondar şi, conform sentinţei definitive, prin executor judecătoresc, aşadar cu executare silită, gardul fiind înlăturat în septembrie 2010 – deci, subliniez, de faţă fiind executorul judecătoresc, poliţia şi nişte martori!); F – proprietatea vecină familiei Bondar; M – proprietatea vecină familiei Negruţ (fiind vorba de familia Bondrea); S – Stradă. Cam asta este situaţia, schiţată simplificat.
Deci, sintetizând, problema no.1 o constituie calea de acces C şi tot ce implică aceasta. Familia Bondar şi-a cumpărat proprietatea în anul 2001 şi, după cum susţin ei, inclusiv respectiva cale de acces; după cum am aflat şi eu şi după cum spun persoane care cunosc de multă-multă vreme situaţia, de fapt acea cale de acces a existat dintotdeuna, indiferent cine au fost înainte proprietarii terenurilor care azi aparţin familiilor Bondar şi, respectiv, Negruţ. Şi dacă priviţi schiţa, e logic şi evident să fi fost astfel, să fie aşa şi acum. Şi-atunci cum de susţine familia Negruţ că la un moment dat a devenit proprietară pe calea de acces C? De unde până unde? În ce context şi în ce condiţii? Cu acordul şi cu aprobarea cui? De când se poate pune în posesie ceea ce juridic se numeşte „drum de servitute”, adică o cale de acces unică înspre o proprietate? Ei bine, de aici începe şi de aici reiese gravitatea a tot ceea ce se întâmplă din 2008 până astăzi, cu toate celelalte faţete ale cazului; şi iată de ce instanţa a dat dreptate familiei Bondar în cazul procesului 8453/182/2010 – cel în urma căruia gardul G2 a fost înlăturat cu ajutorul executorului judecătoresc! Păi şi-atunci?
Să aruncăm acum o privire asupra derulării procesului în Dosarul 11464/182/2009, asupra celor dezbătute în instanţă în ultima înfăţişare din 13 iunie, dar puţin şi asupra înfăţişărilor din 27 aprilie a.c. şi 2 mai anul curent. Spuneam şi în primul meu articol că pe data de 27 aprilie va fi „o înfăţişare care se va desfăşura chiar la locul cu pricina, adică practic exact în curţile familiilor Bondar şi Negruţ”. Într-adevăr, o procedură mai rar întâlnită, însă, înţelegând gravitatea cazului, judecătoarea a fost la faţa locului. Doar că, în dimineaţa zilei cu pricina, 27 aprilie, aflându-mă şi eu la „locul faptei” (familia Bondar permiţându-mi accesul pe proprietatea ei, plus faptul că era vorba de un proces public!), mi s-a transmis, atenţie!, că judecătoarea nu va veni dacă e şi presa prezentă! Iar întâmplarea a făcut că era prezent… numai un singur ziarist, eu! Am înţeles ulterior ce s-a întâmplat, şi anume faptul că pârâţii Negruţ, prin avocatul Zamfir Ciceu, s-au opus prezenţei presei?! În acel context mai mult decât ridicol – adică din cauza prezenţei mele acolo se putea ca înfăţişarea să nu mai aibă loc! -, am decis să mă retrag. Fiindcă oricum cunoşteam toate datele problemei şi tot urma să fiu prezent în sala de judecată la următoarele înfăţişări. Şi urma dezbaterea din 2 mai. Când din nou surpriză: avocatul părţii pârâte a solicitat amânare, pe motiv că nu e în localitate. Însă surpriza cea mai mare a fost faptul că Maria Bondar şi avocatul reclamanţilor l-au văzut exact în acea dimineaţă pe avocatul Ciceu chiar în zona Palatului de Justiţie din Baia Mare! Astfel că totul a fost amânat pentru data de 13 iunie, în condiţiile în care, pe lângă amânarea aprobată, instanţa a aprobat şi cererea de interogatoriu formulată de reclamanţii Bondar. O cerere extrem de importantă, respectiv un interogatoriu – adică o serie de întrebări-cheie la care urmau să răspundă pârâţii şi martorul lor! Şi au răspuns. Mai ales martorul Bondrea (subliniez, adus de pârâţii Negruţ), încât la un moment dat chiar avocatul Ciceu a intervenit iritat spunând: „Martorul e confuz!” (sic!), asta după ce martorul începuse să povestească despre faptul că a existat acea cale de acces, „dar înspre altă casă” (care altă casă?)… iar judecătoarea, văzând ezitările repetate şi bâlbâielile martorului, l-a întrebat simplu şi clar dacă drumul de acces era pe proprietatea lui Bondar?! „Eu vă pot face o schiţă”, a spus Bondrea (de parcă era greu să răspundă clar cu da sau nu, de parcă dosarul cauzei nu era plin de schiţe şi documente), dar nu a mai dorit nimeni nicio schiţă de-a martorului şi-atunci a intervenit avocatul Ciceu. În acelaşi context juridic, însă în altă ordine de idei, pe parcursul dezbaterii s-a tot pomenit de o anume Schiţă de dezmembrare vizată sub nr. 335/1985, evident că aflată la dosarul cauzei! O schiţă care se pare că a produs şi va mai produce tare multe bătăi de cap şi probleme tuturor celor implicaţi, şi nu numai lor… Schiţe de dezmembrare, documente OCPI contestate, acorduri de construire (gard), acte depuse la Primăria Baia Mare şi vizate într-un mod foarte ciudat, apoi două Ordine de prefect, mai vechi, însă emise în condiţii neclare şi dubioase, dar cu foarte strânsă legătură (deşi indirect) cu cazul în speţă… vom vorbi şi despre acestea în curând.
Să revenim acum la nodul gordian al chestiunii, şi anume calea de acces despre care, reţineţi, familia Negruţ a încercat şi încearcă să susţină că i-ar aparţine. Iată ce stă scris în Decizia civilă nr. 498/R din Dosarul nr. 4478/182/2009: „S-a susţinut şi dovedit că această cale de acces a fost constituită de către proprietarul terenului în perioada anilor 1984-1985 şi că ea a fost transmisă tuturor cumpărătorilor succesivi ai imobilului din str. (…) nr. (e vorba de nr. la care azi domiciliază familia Bondar – n.n.). În forma transmisă la constituire şi până în iulie 2009, nu au existat probleme privind folosinţa paşnică a acestei suprafeţe.” Aşa este, nu au existat deloc probleme până în momentul în care familia Negruţ a vrut dintr-o dată să pună stăpânire pe această cale de acces care, culmea, nu avea şi nu are nicio legătură cu proprietatea Negruţ! Cu alte cuvinte, în finalul dezbaterii din 13 iunie, pe fondul cauzei, avocatul Zamfir Ciceu solicita instanţei de judecată să respingă cererea familiei Bondar privind recunoaşterea existenţei acelei căi de acces, respectiv folosirea ei de către reclamanţii Bondar, fiindcă „Ei (soţii Bondar – n.n.) nu fac dovada existenţei unui titlu de proprietate asupra terenului!”- a conchis Ciceu. Desigur, avocatul Ciceu a pledat în favoarea clienţilor săi, fireşte; dar se pare că el a uitat următoarele: „Servitutea de trecere este considerată de dispoziţiile art. 622 alin. 1 fraza 2 din Codul Civil ca fiind o servitute necontinuă sau neaparentă. În astfel de situaţii, practica juridică şi literatura de specialitate au considerat că titularul unei servituţi necontinue, aparente sau neaparente, poate formula o acţiune posesorie, în situaţia în care servitutea a fost dobândită prin titlu sau prin destinaţia proprietarului, care este asimilată titlului. (…) Calea de acces a fost constituită de către proprietarul terenului în perioada 1984-1985 şi a fost transmisă tuturor cumpărătorilor succesivi ai imobilului din str. (…) nr. (de la casa familiei Bondar – n.n.), fapt dovedit prin probele administrate.”, mai stă scris în Decizia civilă nr. 498/R din 9 iunie 2010. Aşadar, „FAPT DOVEDIT PRIN PROBELE ADMINISTRATE”, adică familia Bondar a dovedit deja tot ceea ce era de dovedit în privinţa respectivei căi de servitute şi folosinţa ei! Apropo, era vorba despre 1984-1985, acum vedeţi că mai sus am pomenit de o anume schiţă de dezmembrare nr. 335 din 1985 (!) de care unii au cam „uitat” pe când făceau anii trecuţi fel şi fel de demersuri discrete pe la Prefectură, Primăria Baia Mare ş.a.m.d. Însă, cum spuneam, asupra acestor aspecte vom mai reveni, cu atât mai mult cu cât am mai descoperit câteva lucruri (documente) absolut stupefiante. Deocamdată, în cauza prezentată aici sentinţa a rămas în pronunţare pentru data de 20 iunie a.c. (va urma)
Peter CZOMPA
