Am primit recent această „Scrisoare deschisă” deosebit de importantă, de fapt fiind un comunicat de presă oficial al mai multor organizaţii non-guvernamentale din România şi la nivel european! În esenţă, este vorba despre controversata problematică a deşeurilor; însă, fiindcă acest comunicat este unul foarte clar, bine documentat şi explicit, pe înţelesul tuturor, vi-l punem integral la dispoziţie fără a intra în detalii.
Cu o singură excepţie, şi anume cu precizarea că în acest moment (şi) autorităţile judeţene din Maramureş ar trebui să trateze cu cea mai mare atenţie, cu profesionalism şi cu maximă seriozitate inclusiv această „scrisoare deschisă”! – tocmai în contextul şi în condiţiile în care este în derulare implementarea proiectului numit „Sistemul de Management Integrat al Deşeurilor în judeţul Maramureş” care cuprinde „Centrul de management al deşeurilor în comuna Fărcaşa, sat Sârbi; staţie de transfer şi stocare/sortare în: Sighetu Marmaţiei; staţii de transfer în: Târgu Lăpuş şi Moisei; şapte centre de colectare a deşeurilor voluminoase, închiderea a şase depozite neconforme din mediul urban”. Şi indiferent de ceea ce au declarat şi declară ritos-oficial unii reprezentanţi „de frunte” ai Consiliului Judeţean Maramureş – de altfel titular al proiectului în cauză – şi, respectiv, arogantul primar din Fărcaşa, nota bene, nicidecum nu e încă lămurită chestiunea nemulţumirilor şi a controverselor privind locul (!) ales de autorităţi, dar fără consultarea întregii populaţii din zonă (sic! – oare de ce nu s-a făcut un referendum?) pentru amplasarea viitorului aşa-numit depozit ecologic.
(Peter CZOMPA)
Scrisoare Deschisă către Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice
8 august 2013
Stimată doamnă ministru Rovana Plumb,
În contextul finalizării Strategiei Naţionale pentru Gestionarea Deşeurilor pentru România şi în urma declaraţiilor recente formulate cu ocazia întâlnirii de lucru pe care aţi avut-o la Bucureşti cu secretarul de stat pentru Energie şi Schimbări Climatice din Marea Britanie, Edward Davey , privind valorificarea energetică a deşeurilor,
Organizaţiile semnatare ale prezentei îşi exprimă îngrijorarea şi dezaprobarea faţă de intenţia Guvernului de a importa programe pretinse a fi de reducere a risipei de resurse prin arderea deşeurilor menajere. Ideea în sine este contradictorie, întrucât arderea înseamnă distrugere/risipă, asociată cu emisii toxice precum dioxine, metale grele şi furani, tehnologia actuală fiind departe de a elimina poluarea şi de a reutiliza eficient energia produsă prin ardere. Energia obţinută din arderea deşeurilor municipale este deosebit de poluantă, costisitoare, compromite politicile de prevenire a deşeurilor, a programelor de reciclare şi încurajează în schimb extragerea de resurse.
Reducerea volumului de deşeuri generate prin prevenţie este o obligaţie legală, însă incinerarea compromite practicile preventive prin susţinerea şi camuflarea unui stil de viaţă nesustenabil. Incineratoarele reduc doar volumul deşeurilor şi nu rezolvă problema gropilor de gunoi, deoarece în urma arderilor rezultă circa 25% cenuşă toxică, care trebuie depozitată la rampa de depozitare a deşeurilor. Promotorii incinerării susţin în mod fals că cenuşa stabilizată biologic nu este toxică.
În numeroase ţări incineratoarele sunt percepute şi tratate din punct de vedere al acceptabilităţii lor şi măsurilor preventive similar cu centralele nuclearo-electrice. O varietate de studii au raportat asocierea dintre probleme respiratorii, anomalii congenitale, îmbolnăvirile de cancer (laringe, plămâni, piele, sistem reproducător şi nervos, glandă tiroidă, aparat digestiv) şi munca respectiv locuirea în apropierea unor incineratoare.
”Incineratoarele produc emisii extrem de toxice inclusiv metale grele, dioxine, derivate ale acestora precum dioxine clorinate şi bromate, furani, eteri bifenili policloruraţi (PCB) şi polibrominati, naftalină policlorurată (PCN). O mare parte dintre aceste toxine permanente şi persistente sunt emise sub formă de nanoparticule. Dioxina -2,3,7,8 TCDD este cea mai periculoasă substanţă generată de om.’’ susţine Dr. Paul Connett, Profesor Emerit, Universitatea Saint Lawrence şi Director Executiv, American Environmental Health Studies Project (AEHSP).
Incineratoarele cu nume ca ”piroliză”, ”gazificare”, jet de plasmă” şi ’’energie din deşeuri” emit dioxine şi alţi poluanţi dăunători, în ciuda declaraţiilor industriei că acestea ar fi tehnologii ”verzi”.
Incineratoarele de ultimă generaţie sunt prevăzute cu dispozitive de control al poluării aerului. Filtrele captează o parte din poluanţi, dar nu le elimină. Se estimează că filtrele reţin numai 5% – 30% din cantitatea de particule foarte fine, mai mici de 2,5 micróni sau nanoparticule. Poluanţii capturaţi sunt transferaţi la alte produse, determinând creşterea toxicităţii în deşeul în stare solidă, rezultat din incinerare şi reprezentat de cenuşă, zgură, funingine, nămolul de epurare, care sunt apoi eliberate în mediul înconjurător.
Raportul recent lansat la Bruxelles dezvăluie că, în ciuda faptului că cele 406 incineratoare deja funcţionale în Europa au capacitatea de a arde un volum mai mare decât volumul deşeurilor generate, totuşi industria forţează expansiunea capacităţii de incinerare în regiunea europeană. Ţări precum Germania, Suedia, Danemarca, Olanda şi Marea Britanie au atins deja o capacitate incineratoare peste volumul de deşeuri generat. În aceste ţări incineratoarele depind de importul de deşeuri municipale şi asimilabile pentru a funcţiona, descurajând şi împiedicând astfel reciclarea.
Comisia Europeană nu sprijină incinerarea: ”Zero waste’’ (eliminarea deşeurilor fără incinerare sau îngropare la rampă) ar putea fi un obiectiv ambiţios în societatea noastră industrializată, însă este direcţia corectă.’’ susţine Janez Potocnik, şef de Departament Gestiunea Deşeurilor în cadrul Comisiei Europene.
Sistemul britanic de management al deşeurilor, pe care România este interesată să-l importe, este unul controversat, acesta confruntându-se cu opoziţie publică şi avertismente din partea Comisiei Europene . Aceasta a solicitat promovarea refolosirii şi reciclării în detrimentul incinerării. Guvernul nu monitorizează situaţia din Marea Britanie, în ciuda faptului că acolo există deja o capacitate incineratoare mai mare decât volumul deşeurilor reziduale. În Marea Britanie, în ultimii 5 ani, au fost oprite în faza de proiectare 11 incineratoare .
În cazul României, în contextul în care procentul de reciclare este de 1%, intenţia guvernului de a rezolva problema deşeurilor prin instalarea unor incineratoare cu capacitate minimă a instalaţiei de 150 000 tone/an nu este justificată şi ar duce la epuizarea fondurilor publice locale pentru a achiziţiona tehnologie de import scumpă, care ar asigura mult mai puţine locuri de muncă decât programele zero deşeuri/zero waste. Fiind opţiunea cea mai scumpă pentru gestionarea de deşeuri, incinerarea concurează cu reciclarea şi compostarea pentru finanţare.
Cel mai cunoscut incinerator din Italia, Brescia, cu o capacitate de ardere de 250 000 tone/an , a costat 300 000 000 Euro. In prezent, Brescia a devenit oraşul cu cel mai ridicat cost pentru tratarea deşeurilor, cea mai ridicată rată de generare a deşeurilor, doar 40% colectare selectivă şi este blocat într-un contract pe 20 de ani, în timp de alte oraşe din regiune generează jumătate din cantitatea de deşeuri, reciclează peste 70% şi taxează mai puţin pentru serviciile de salubrizare. Mai mult, acest incinerator a primit, din 1998 până în prezent, sute de milioane de Euro în subvenţii energetice, însă nu a creat mai mult de 80 de locuri de muncă. În comparaţie, provincia Nova Scoţia, Canada, a respins incinerarea şi a atins ţinta de 50% redirectare de la rampa în 5 ani, fiind create peste 3 000 de locuri de muncă în colectarea, tratamentul deşeurilor şi industria reciclatoare .
Un studiu recent publicat în revista American Economic Review a constatat că printre industriile din SUA, industria de incinerare a deşeurilor are cea mai mare rată de impact economic negativ datorită poluării aerului, comparativ cu valoarea financiară adăugată.
Numeroase materiale/produse pot şi trebuie să fie reciclate sau refolosite în siguranţă. Fără epuizarea tuturor posibilităţilor de reutilizare şi reciclare, incinerarea este pur şi simplu o risipă de resurse, în detrimentul economiei româneşti.
Alternativa la opţiunea incinerării propuse de guvern este implementarea unor programe de prevenţie (inclusiv responsabilitate individuală a producătorului), colectare selectivă la sursă, reciclare şi compostare. Investiţiile ar trebui să susţină proiectarea ecologică a materialelor/produselor, reducerea, refolosirea şi reciclarea acestora, iar nu tehnologii care distrug resurse valoroase.
Conform ICF , compostarea deşeurilor organice/biodegradabile, alături de reciclare, reduce de 46 de ori emisiile de gaz cu efect de seră şi economiseşte de 3-4 ori mai multă energie comparativ cu un incinerator producător de energie. Mai mult, dacă este luată in considerare energia incorporată a materialelor arse, incineratoarele pierd energie.
În concluzie, arderea deşeurilor are numeroase consecinţe negative asupra mediului înconjurător, asupra societăţii şi sănătăţii. Incineratoarele:
• eliberează emisii toxice în aer, apă şi sol si produc cenuşă, zgură toxică;
• compromit politicile de prevenire a deşeurilor şi reciclarea;
• contribuie la schimbările climatice la nivel global;
• irosesc energie şi distrug cantităţi mari de resurse, încurajând extragerea acestora;
• epuizează fondurile comunităţilor locale;
• incalcă principiile dreptului de mediu.
Stimată doamnă Ministru, vă asigurăm de întreaga noastră deschidere ca România să se alinieze standardelor europene şi totodată să găsească o soluţie în ceea ce priveşte gestionarea deşeurilor. De aceea, în acest moment ne exprimăm îngrijorarea şi dezaprobarea spre soluţiile pe care le ia în calcul Guvernul Român şi ne oferim sprijin şi expertiza, de peste 20 de ani la nivel internaţional a Global Alliance for Incineration Alternatives (GAIA) în implementarea alternativelor sigure, sustenabile şi echitabile.
România are oportunitatea să devină un exemplu de bune practici în managementul responsabil al deşeurilor şi astfel să evite erorile statelor vestice europene. În acest sens, lansăm propunerea de a purta un dialog şi vă solicităm organizarea unei serii de întâlniri de lucru în vederea identificării celor mai bune soluţii şi ne afirmăm disponibilitatea de a vă sprijini în implementarea acestora.
Cu deosebită stimă,
Global Alliance for Incineration Alternatives – GAIA prin Joan Marc Simon, Coordonator Europa
Alianţa Zero Waste Romania prin
Asociaţia Ecologistă Floare de Colţ, Sandor Korosfoy, Preşedinte
Asociaţia Neuer Weg, Hans Hedrich, Vice-preşedinte
Asociaţia Mai Bine, Anca Gheorghică, Preşedinte
Clubul de Cicloturism Napoca, Radu Mititean, Preşedinte
Institutul Independent de Ecoinovare, Cristiana Croitoru, Preşedinte
România în Tranziţie – Tranzition Towns Romania, Claudian Doboş, Fondator
Asociaţia EcoAssist prin Liana Buzea, Preşedinte
Centrul de Resurse Civice prin Cosmin Birzan, Preşedinte
Contact:
Elena Rastei, elena@zerowasteromania.org, 0743 756 079
Website: www.no-burn.org| www.zerowasteromania.org| www.faraincinerare.ro
Notă:
Global Alliance for Incineration Alternatives – GAIA este o alianţă internaţională formată din
peste 800 de organizaţii, în 100 de ţări, care militează pentru stoparea incineratoarelor şi
promovează alternative sigure, sustenabile şi echitabile.
Zero Waste Romania – este o alianţă de organizaţii care militează pentru reducerea spre zero a deşeurilor fără eliminarea în natură, îngroparea sau arderea acestora, pentru protejarea resurselor şi a drepturilor sistemului informal de reciclare.
Resurse:
Incinerare: mit versus realitate
