Pe data de 10 octombrie 2012 se împlinesc 86 de ani de la formarea Partidului Naţional Ţărănesc în urma fuziunii dintre Partidul Naţional Român din Transilvania şi Partidul Ţărănesc din Vechiul Regat.
Rădăcinile partidului datează încă din 1848, atunci când Adunarea Naţională de la Blaj a votat programul politic al românilor ardeleni, care a stat la baza programului Partidului Naţional Român. Prin intermediul acestor date putem afirma că PNŢCD nu este doar cel mai vechi partid din România, ci şi printre cele mai vechi partide din Europa.
În contextul alipirii Transilvaniei la Ungaria (1865) şi după constituirea monarhiei dualiste (1867), s-a simţit nevoia formării un partid al românilor. Astfel a apărut, în 1869, Partidul Naţional Român din Transilvania.
Data de 30 aprilie 1881 consemnează fuziunea dintre Partidul Naţional Român din Banat şi Ungaria şi Partidul Naţional Român din Transilvania, în urma căreia s-a format Partidul Naţional Român, un partid care şi-a pus semnificativ amprenta asupra istoriei României.
Partidul s-a implicat activ în viaţa politică militând pentru emanciparea românilor transilvăneni şi având o influenţă majoră în desfăşurarea unor evenimentelor importante din istoria ţării. Un astfel de moment a fost organizarea Marii Adunări de la Alba-Iulia din 1918 care a decis unirea Transilvaniei cu România.
Printre personalităţile sale îi menţionăm pe Ilie Măcelaru, George Bariţiu, Ioan Raţiu, Gh. Pop de Băseşti, Vasile Lucaciu, Vasile Goldiş, Al. Vaida-Voevod, Iuliu Haţieganu, Iuliu Maniu ş.a.
Aşadar, Partidul Național Țărănesc s-a înfiinţat pe data de 10 octombrie 1926 prin fuziunea Partidului Național Român din Transilvania (prezidat de Iuliu Maniu) cu Partidul Țărănesc din Vechiul Regat (condus de Ion Mihalache). Primul Birou de conducere a fost alcătuit din preşedintele Iuliu Maniu, vicepreşedinţii Ion Mihalache, N. Lupu, Al. Vaida-Voevod, Pavel Brătăşanu şi secretarul general Virgil Madgearu.
Partidul s-a afirmat ca o entitate care a militat pentru menținerea regimului democratic-constituțional, iar după al doilea război mondial a fost principala forță politică care s-a opus instaurării comunismului în România. O dată cu ajungerea comuniştilor la putere, partidul a fost desfiinţat, iar liderii săi au fost condamnați la închisoare, unde mulți dintre ei își vor găsi sfârșitul.
După revoluţia din 1989, un grup de foşti lideri ai PNŢ printre care s-au remarcat Corneliu Coposu, Ion Raţiu sau Ion Diaconescu au reconstituit partidul, fiind stabilită şi o nouă afiliere politică internaţională, prin adoptarea doctrinei creştin-democrate.
Principalele idei susţinute vizau înlăturarea fostelor structuri totalitare, democratizarea ţării şi integrarea europeană. În 1996, partidul ajunge la guvernare în cadrul unei coaliţii. După acest moment consemnăm un evident regres.
Totuşi, în aceste momente aniversare, nutrim speranţa că acest partid de tradiţie va renaşte, redevenind o conştiinţă politică responsabilă a României şi un garant al îndeplinirii obiectivelor cu care s-a identificat în decursul îndelungatului său trecut.
