Un moment deosebit din viaţa bisericească, pentru credincioşii maramureşeni şi sătmăreni, s-a arătat în urmă cu 22 de ani, când li s-au oferit şansa şi binecuvântarea de a avea în mijlocul lor prezenţa permanentă a unui episcop numai al lor, ca să le fie părinte şi povăţuitor pe calea mântuirii.
Reînfiinţarea Eparhiei Maramureşului şi Sătmarului nu a reprezentat altceva decât trezirea rădăcinilor ei, care sunt adânc înfipte în străvechiul pământ al dacilor liberi, după cum ne arată actul patriarhal de la Constantinopol din anul 1391, când Mănăstirea Peri devenea stavropighie patriarhală şi în care sunt pomeniţi ”arhiereii locali” din Maramureş.
Într-un lung şir de ierarhi şi preoţi care au menţinut vie flacăra credinţei ortodoxe şi a conştiinţei româneşti în vremuri de grea încercare, dând dovadă de un remarcabil curaj apostolic, s-a înscris şi Sfântul Iosif Mărturisitorul din Maramureş (1690-1705), care a ales să-şi apere credinţa în ciuda tuturor ofertelor de mai bine, rezistând până la capăt în faţa presiunilor celor care au înţeles că Ortodoxia se poate târgui.
Datorită lui, nici un preot din Maramureş nu a semnat vreun act de unire cu Roma, iar românii ortodocşi din această parte de ţară şi-au putut păstra mult timp credinţa cea dreptmăritoare. Se ştie , însă, că pentru această atitudine a sa, el a fost închis în cetatea Hust, iar după eliberare nu i s-a mai permis să-şi reocupe scaunul episcopal. Astfel, pilda vieţii Sfântului Ierarh Iosif Mărturisitorul şi a celorlalţi ierarhi, precum şi rugăciunile lor, au rodit peste veacuri, devenind izvor de inspiraţie şi înnoire pentru viaţa Bisericii noastre din timpul prezent.
După o lungă întrerupere a continuităţii prezenţei arhiereşti în ţinutul Maramureşului, în anul 1937, prin decretul regal cu numărul 2971/21 august, emis de regele Carol al II-lea, care promulga hotărârea Consiliului de Miniştrii, s-a reactivat Episcopia Maramureşului, cu sediul la Sighet, în fruntea căruia a fost ales ca episcop Preasfinţitul Dr. Vasile Stan.
Dictatul de la Viena, din anul 1940, şi mai apoi regimul comunist au făcut ca credincioşii din această parte de ţară să fie lipsiţi din nou de un păstor sufletesc, începând cu anul 1948.
Reînfiinţarea Episcopiei de Maramureş, în şedinţa Sfântului Sinod din 12 februarie 1990, a fost un act de recunoştinţă şi cinstire faţă de toţi cei ce au luptat şi s-au jertfit ca dreapta credinţă să dăinuie de-a lungul secolelor în aceste ţinuturi româneşti.
Dumnezeu a rânduit ca în fruntea Episcopiei să fie ales un om al locului, la data de 26 septembrie 1990, în persoana Preasfinţitului Justinian Chira, iar la 11 noiembrie 1990 să fie instalat ca episcop titular.
Experienţa ne-a învăţat că o eparhie se naşte greu, cu multe lipsuri şi privaţiuni pentru cei care îşi asumă acest apostolat al Bisericii. Însă, cu toate că lucrarea de arhipăstorire a Maramureşului şi Sătmarului a început în condiţii grele, fără reşedinţă episcopală şi fără o catedrală adecvată, astăzi, cu ajutorul lui Dumnezeu, s-a reuşit prin multă muncă şi luptă, prin înţelepciune şi jertfelnicie, ca noua eparhie, în cei 22 de ani de existenţă, să cunoască o dezvoltare cum n-a mai fost până acum.
Dacă în anul 1990 Eparhia Maramureşului şi Sătmarului avea 4 mănăstiri şi 5 protopopiate, care însumau 333 de parohii şi 121 de filii, astăzi, această eparhie are 35 de mănăstiri şi schituri şi 8 protopopiate, care cuprind 462 de parohii. De asemenea, au fost înfiinţate Seminarul Teologic Ortodox ”Sfântul Iosif Mărturisitorul” din Baia Mare, Liceul Teologic Ortodox ”Nicolae Steinhardt” din Satu Mare şi o secţie de Teologie Ortodoxă în cadrul Facultăţii de Litere a Centrului Universitar Nord din Baia Mare.
Pentru a-i fi un sprijin şi ajutor în această binecuvântată lucrare, Preasfinţitul Justinian a solicitat Sfântului Sinod ca Preacuviosul Părinte Iustin Hodea să fie ales în slujirea de arhiereu vicar, lucru înfăptuit prin alegerea din data de 24 martie 1994 şi prin hirotonirea întru arhiereu, la data de 17 aprilie 1994. Această alegere s-a dovedit a fi făcută cu multă înţelepciune, întrucât Preasfinţitul Iustin Sigheteanul s-a arătat a fi un colaborator harnic şi ucenic vrednic al Înaltpreasfinţitului Arhiepiscop Justinian.
Totodată, Eparhia noastră are acum o reşedinţă funcţională şi o Catedrală impunătoare, în fază finală de construcţie, slujindu-se în spaţiul liturgic situat la primul nivel al acesteia, ce a fost sfinţit de vrednicul de pomenire Patriarhul Teoctist al României, împreună cu Patriarhul Petros al VII-lea al Alexandriei, în anul 2003. Tot atunci a avut loc proclamarea solemnă a canonizării Sfântului Ierarh Iosif Mărturisitorul, hotărâtă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la data de 20 iunie 1992.
Această vizită patriarhală a însemnat o încununare a altor trei vizite în Eparhia Maramureşului şi Sătmarului, când Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist a târnosit bisericile ”Înălţarea Domnului” din Moisei, Protopopiatul Vişeu (1991), ”Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” din Sighetu Marmaţiei, Protopopiatul Sighet (1998) şi ”Adormirea Maicii Domnului” din Tăşnad, Protopopiatul Carei (2000).
De vizite patriarhale ne-am bucurat şi în vremea păstoririi Bisericii Ortodoxe Române de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. Prima a avut loc în perioada 11 – 13 decembrie 2009, care s-a datorat ridicării la rang de ”arhiepiscop onorific” a întâistătătorului Episcopiei Ortodoxe a Maramureşului şi Sătmarului, Preasfinţia Sa Justinian Chira.
Cea mai recentă vizită patriarhală s-a desfăşurat în perioada 29 iunie – 2 iulie 2012, cu prilejul târnosirii bisericii Mănăstirii Bârsana şi a bisericii ”Duminica Tuturor Sfinţilor” din Negreşti Oaş, Protopopiatul Oaş.
Bogata activitate pastorală, culturală şi social-filantropică desfăşurată până în prezent constituie o dovadă a binecuvântării divine şi a jertfelniciei ierarhilor, preoţilor şi bunilor credincioşi, fapt pentru care, Duminică, 11 noiembrie 2012, la Catedrala Episcopală ”Sfânta Treime” din Baia Mare se va săvârşi Sfânta Liturghie Arhierească, pentru a mulţumi lui Dumnezeu pentru toată facerea de bine şi a-I cere mult ajutor, în vederea înfăptuirii de alte realizări frumoase şi bineplăcute înaintea Preasfintei Treimi.
