În vara caniculară din 2013, Baia Mare, municipiu-reşedinţă de judeţ, a rămas fără niciun ştrand public! Penibil! Anul acesta chiar a fost valabilă vorba “din lac în puţ” fiindcă este primul an când se întâmpă aşa ceva.
Dacă anul trecut încă a mai existat un bazin funcţional care, cu toate că era într-o stare deplorabilă, a avut totuşi porţile deschise publicului, în 2013 am ajuns la incredibila “perfomanţă” de a nu mai avea niciunul (exact acum un an subsemnatul a publicat un articol pe acest subiect: http://maramures.transilvania-tv.ro/un-municipiu-si-un-strand-obosit/86139). Deşi bazinul olimpic acoperit “Gheorghe Demeca” a fost şi este deschis, totuşi, având în vedere contextul, cam iese din discuţie măcar în perioada estivală. Încă totuşi e sfârşit de vară, nu? Sau a fost… Revenind la idee, situaţia e identică cu cea de anul trecut. Cei din conducerea D.S.J. Maramureş (Direcţia de Sport Judeţeană Maramureş) au, ca argumente, exact acelaşi discurs. Sunt mereu-mereu invocate insuficienţa fondurilor proprii şi slaba sau uneori lipsa de finanţare din partea M.E.T.S (Ministerul Educaţiei, Tineretului şi Sportului). D.S.J. este instituţia reprezentativă a guvernului în teritoriu în domeniul sportului, fiind finanţată în cea mai mare parte de la bugetul de stat. Datorită diverselor cheltuieli care implică întreţinerea bazinului (pentru modernizarea bazei – deoarece se află sub orice critică, umplerea bazinului şi schimbarea apei la anumite intervale de timp, tratarea apei etc.), reprezentanţii D.S.J. au concluzionat că în 2013 nu este rentabil să-l mai deschidă (sic!), costurile depăşind cu mult veniturile realizate din încasările pe bilete. În ceea ce priveşte implicarea Primăriei Baia Mare, situaţia se prezintă tot la fel ca anul trecut. Autorităţile locale spun că nu pot investi în ceva nu le aparţine, lucru corect de altfel (însă toate au şi o limită!). Ştrandul municipal nu se află în patrimoniul local, ci aparţine de M.E.T.S.! De peste un an şi jumătate, cei din primărie tot declară că au întocmit şi-au înaintat documentaţia necesară către minister. Aceasta vizează transferul ştrandului municipal şi al bazei sportive din zona Sala Sporturilor (aici intră complexul de bazine şi terenul de atletism, ajuns şi acesta în ultimul hal) din patrimoniul statului (M.E.T.S.) în patrimoniul local. Exista şi o hotărâre de Consiliu Local în acest sens. Minunat până aici! Doar că până acum lucrurile au ramas doar la nivel de vorbe-vorbe-vorbe, doar promisiuni şi intenţii pe hârtie. Din primărie se aude că lucrurile s-au “împotmolit” la minister. Astfel, autorităţile locale, chipurile, sunt “legate la mâini” până ce nu primesc un răspuns favorabil clar de la Bucureşti. Ce înseamnă amânarea şi/sau tergiversarea lucrurilor din partea unora sau altora, e o altă poveste, foarte interesantă de altfel, dar nu face subiectul articolului de faţă. Însă, pentru cine doreşte să mai afle câte ceva, poate intra pe site-ul oficial al primăriei şi să vadă, spre exemplu, ce era postat acolo în urmă cu un an, mai exact pe data de 5 august 2012: http://www.baiamare.ro/ro/Administratie/Strandul-municipal-si-terenul-de-atletism-necesita-investitii-urgente/
În altă ordine de idei, poate ar trebui ca prin intermediul mass-media locale edilii să facă publică absolut toată documentaţia trimisă la minister şi chiar să publice răspunsul primit în scris (indiferent care ar fi aceasta!) de la minister. La urma urmei, sunt informaţii de interes public general. Spre exemplu, şi eu am tot fost întrebat de foarte multe persoane – contrariate de ceea ce se întâmplă – care este situaţia reală, de ce nu avem măcar un bazin deschis. Şi ce să le spun… “mergeţi la privaţi”?
Aşadar, şi anul acesta – şi oare câţi de-acum încolo? – băimărenii dornici de-o “scaldă” au fost nevoiţi să meargă la câţiva kilometri de oraş, la vreun lac sau la vreo piscină privată de la periferia oraşului, unde preţurile sunt poate cam “piperate” pentru mulţi. Ori poate (şi) în acest mod sunt ajutate indirect afacerile private din domeniu? Vedeţi câte speculaţii se pot face atunci când răbdarea oamenilor este mult prea mult solicitată? Într-adevăr, răbdarea este o virtute, dar totuşi cam cât timp vor mai trebui băimărenii să aştepte ca oraşul să aibă măcar un ştrand public modern, cel puţin la standardele naţionale? Nu de alta, însă cu siguranţă foarte bine-au punctat deja unii ziarişti băimăreni spunând că probabil suntem singurul municipiu din România aflat într-o asemenea incredibilă situaţie de “secetă”jalnică efectiv ruşinoasă! Şi-aşa trecu şi vara anului 2013…
Raul CZOMPA
