După 11 ani, s-a încheiat procesul în cazul judecătorului băimărean Vasile Zvara!

Sentinţa definitivă a ÎCCJ: trei ani închisoare – cu suspendarea executării pedepsei, dar şi cu o perioadă de şase ani sub supraveghere!

Această cauză fără precedent în Justiţie este practic pe rol încă din anul 2000 (sic!), când procurorii Parchetului General (dar iniţial şi cei din Cluj) au început oficial “cercetările” în dosarul cazului Zvara.

În 2001, magistratul băimărean (pe-atunci judecător în cadrul Judecătoriei Baia Mare) a fost trimis în judecată, procesul penal a început la Curtea de Apel Cluj… şi-aşa această “interminabilă epopee” a tot continuat până pe 30 noiembrie 2011, când instanţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ), secţia penală, a dat în sfârşit o sentinţă definitivă! Definitivă, însă încă nu e sigur dacă şi irevocabilă… cel puţin eu încă nu am găsit nicăieri şi menţiunea oficială “irevocabilă”.

Pe scurt, conform Deciziei penale nr. 4119 din 30 noiembrie 2011, în cazul magistratului inculpat sentinţa sună astfel: “Condamnarea inculpatului Zvara Vasile, fost judecător, la pedeapsa de trei ani închisoare cu suspendare condiţionată, pe un termen de încercare de şase ani, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită.” Plus interzicerea, timp de doi ani după executarea pedepsei principale, a unor drepturi.

Aşadar, cam asta stă scris, nota bene, într-un foarte recent comunicat de presă al DNA (!), în finalul comunicatului fiind şi următoarea precizare interesantă şi cam ciudată (dar tipică pentru DNA): “Text neoficial, destinat mass-media, care nu angajează răspunderea instanţei de judecată”?! Nu zău, păi de ce? Cum vine asta? Cum adică “text neoficial” al DNA? Vai şi-amar!

Apropo de DNA, după ce în perioada 2001-2006 procesele s-au desfăşurat pe la mai multe instanţe din ţară, în anul 2007 dosarul cazului Zvara a fost pasat de la Parchetul General direct în braţele DNA, iar în august 2007 procurorii DNA au trimis dosarul în instanţă; procesul s-a derulat la CA Târgu-Mureş, în 20 mai 2010 judecătorul inculpat a fost condamnat la cinci ani închisoare cu executare (sic!) şi-apoi s-a ajuns în recursul de la ÎCCJ. Acesta a fost traseul dosarului.

Ei bine, un motiv pentru care am făcut precizările privind comunicatul DNA este şi faptul că, din câte am aflat deocamdată din surse neoficiale, de exemplu într-o Minută a deciziei instanţei – minută întocmită la câteva zile după data de 30 noiembrie 2011, se pare că ar fi fost vorba de “patru ani închisoare şi doi ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, teza a II-a lit. b şi c Cod Penal”, de unde probabil şi cei şase ani perioada de supraveghere “care reprezintă termen de încercare pentru inculpat şi care se socoteşte de la data rămânerii definitive a hotărârii” (citate din minută). Probabil, zic! Probabil, fiindcă poate că cineva s-o fi răzgândit între timp… Vom afla asta când vom avea sentinţa definitivă oficială a ÎCCJ.

Din acelaşi caz, din aceeaşi sentinţă: “Condamnarea inculpatului Buda Vasile la pedeapsa de trei ani închisoare cu suspendare sub supraveghere, pe un termen de încercare de cinci ani, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la luare de mită.” Dar cine este Vasile Buda?

Cel care în anul 2000 a declarat procurorilor că ar fi strâns de la nişte localnici din zona Târgu Lăpuş suma de 1.700 dolari SUA, bani care ar fi trebuit să ajungă la Zvara (atunci era preşedinte al Judecătoriei Târgu Lăpuş) pentru ca acesta să “rezolve” punerea în libertate a unui individ pe nume Şofron Ungur – pe care tocmai magistratul îl condamnase cu puţin timp înainte la şase de închisoare şi, omul fiind deja la a doua condamnare, judecătorul nici măcar nu ar mai fi avut cum să-l scape de închisoare pe respectivul recidivist!

De fapt, în această presupusă dare/luare de mită n-a existat aşa-numitul flagrant delict (!), nu, nici vorbă, n-a existat nici vreo plângere penală împotriva judecătorului (cum că el ar fi cerut bani cuiva), n-a existat decât autosesizarea unor procurori şi, atenţie!, declaraţia acestui Vasile Buda! Şi a mai fost implicat la început un anume Pavel Podină (împreună cu Buda), însă acest Podină a dispărut încet-încet din toată povestea, dar voi reveni eu asupra chestiunii…

Una peste alta, un lucru e limpede: după cum a început acest caz – în condiţii absolut neclare şi dubioase (procurorii s-au autosesizat!!!) –, exact aşa se şi încheie, iată, după 11 ani de ciudăţenii, tergiversări şi strămutări ale dosarului de la un parchet la altul, de la o instanţă la alta (Bucureşti, Cluj-Napoca, Alba Iulia, Braşov, Târgu-Mureş)!

Ca să nu mai spun că din septembrie 2007 nicăieri în media românească nu s-a mai pomenit de acest caz, deloc, nici măcar în 2010 când s-a pronunţat sentinţa de la CA Târgu Mureş.
Hai să vedem şi cine sunt, conform surselor mele, judecătorii ÎCCJ din această cauză: G.C.A. (preşedinte), M.G., N.A. şi magistratul asistent D.I. Atât deocamdată, motivele sunt lesne de înţeles. Toate la timpul potrivit.

Acum se poate pune o nouă întrebare: este mulţumit fostul judecător de sentinţă? Adică, oare va apela Zvara la CEDO? Din câte ştiu eu până în acest moment, da, categoric da, lucru care tare multora nu le va conveni şi îi va pune rău-rău pe jar! Însă despre acest aspect, altă dată.

Peter CZOMPA