“(…) în cadrul şedinţelor consiliului local sunt dezbătute şi probleme cu caracter personal, pentru protejarea datelor acestora (…)”! – a decis majoritatea din CL Groşi (Maramureş) în 30 iulie a.c., aceste “probleme cu caracter personal” fiind uluitorul motiv pentru care s-a hotărât practic interzicerea înregistrării video a şedinţelor!
Dacă din punct de vedere strict juridic o astfel de hotărâre, recte un asemenea articol este discutabil (fiindcă un consiliu local poate hotărî interzicerea înregistrării audio-video a unei şedinţe de CL, însă doar în cazul solicitării “unei alte persoane”!), atunci din punct de vedere moral şi al transparenţei decizionale chestiunea trebuie privită, din perspectiva electoratului şi a opiniei publice, aşa: ce motive pertinente şi legale poate invoca un consiliu local pentru a decide, printr-o HCL, că înregistrarea şedinţelor sale se poate face “doar atunci când se consideră că este necesar”? Dar când este şi când nu este necesar? Ce anume i-ar putea deranja într-atât de tare pe unii consilieri locali prin înregistrarea tuturor şedinţelor publice, subliniez – publice, la care ei participă ca aleşi locali, numai în interesul comunităţii care i-a ales?
Conflictele, procesele (civile, penale) şi scandalurile publice din aşa-numitul caz Groşi-Maramureş sunt deja arhicunoscute opiniei publice de câţiva ani, sub aproape toate aspectele mai vechi sau mai noi. Ultimul asemenea episod foarte mediatizat a fost cel privind întâmplarea din noaptea de 7/8 iulie a.c. când, lângă groapa de gunoi a Băii Mari, dar pe terenul proprietate composesorală a Asociaţiei “Viitorul” Satu Nou de Jos (comuna Groşi), consilierul local Sorin Gaje a fost pur şi simplu agresat fizic de consilierul local Dumitru Hauşi. În incident au mai fost implicaţi şi Marian Hauşi (fiul consilierului agresor), precum şi localnicul Dorin Băban, acesta încercând să-l apere pe Gaje, dar fiind şi el atacat şi lovit. Toată povestea a avut drept cauză principală turma de porci a familiei Hauşi, turmă care era adusă noapte de noapte la groapa de gunoi pentru câte o “masă copioasă”, ba şi traversând mereu proprietatea asociaţiei menţionate. Oricum, după bătaia propriu-zisă s-a lăsat cu plângeri penale, cu sesizări la mai multe instituţii publice, cu dispute tot mai încinse între consilierii locali ş.a.m.d. Despre respectivul incident am început să vă dau detalii în articolul “Scandal în Groşi: porci gunoieri şi noi porcării transpartinice, agresiune între consilieri, filmări nocturne (I)” publicat aici în 25 iulie a.c. Scriam atunci că acel agresiv consilier (PDL) Hauşi iniţial a negat totul, mai ales în condiţiile în care conducerile DSV Maramureş şi Drusal Baia Mare (care administrează acea rampă de gunoi) au dat atunci din colţ în colţ, încercând efectiv să muşamalizeze întreaga poveste (sic!) – dar în special chestiunea privind porcii hrăniţi cu gunoaie, vânduţi ulterior spre consum?! Ei bine, iată ce i se răspunde consilierului Gaje prin Adresa nr.474056 din 3 august 2012 emisă de Poliţia Groşi şi semnată chiar de şeful secţiei, comisar-şef Ioan Cheudan: “Urmare a sesizării d-voastră depusă la această unitate de poliţie şi înregistrată cu numărul de mai sus, vă comunicăm următoarele: În urma verificărilor efectuate s-a constatat faptul că cele reclamate se confirmă (iată! – n.m.), iar cu ocazia audierii numitului Hauşi Dumitru, acesta şi-a luat angajamentul în scris de a nu mai tranzita cu turma de porci terenul aparţinând asociaţiei Viitorul Satu Nou de Jos. (…)” Aşadar, poliţia a confirmat cele sesizate, consilierul Hauşi a recunoscut pe unde-şi plimba porcii noaptea, ba a mai şi primit nişte avertismente de la câteva instituţii abilitate (vezi documente edificatoare în facsimil).
În altă ordine de idei, e notoriu faptul că acest proaspăt consilier Hauşi este şi el, precum majoritatea consilierilor din CL Groşi, un mare admirator şi susţinător înfocat al primarului Gheorghe Lupan (PNL). Este nu doar un fapt evident, cunoscut şi recunoscut, ci şi generator de grave conflicte deschise şi virulente aproape în fiecare şedinţă de consiliu local. La fel de bine-cunoscut este şi faptul că Sorin Gaje (acum consilier PPDD) este într-un război permanent cu primarul Lupan şi, implicit, cu majoritatea consilierilor locali. Majoritate care, după cum susţine consilierul Gaje, este mai mult decât obedientă primarului, acest lucru reieşind inclusiv din modul în care se desfăşoară mai toate şedinţele CL Groşi. Adică, generic vorbind, lucrurile arată în felul următor. Dacă oficial un primar – oricare primar, de oriunde – susţine că el este doar un “organ executiv” şi că nu face altceva decât să pună în aplicare hotărârile consiliului local (indiferent cui aparţine o propunere, un proiect de hotărâre sau alta), exact de acest lucru se prevalează şi primarul liberal Lupan, teoretic pe bună dreptate, conform legilor. Până la o limită, totuşi. Fiindcă tot la fel de bine se ştie şi cum un primar experimentat poate efectiv controla o majoritate dintr-un consiliu local; mai ales la nivelul comunelor, nota bene, unde în general nu contează practic deloc culoarea politică a consilierilor, ci în primul rând contează relaţiile interpersonale, cumetriile, prieteniile între vecini, afacerile cu terenuri etc. Exact aşa şi în CL Groşi, exact la fel stau lucrurile, prin urmare nici vorbă de conflicte politice gen Putere versus Opoziţie, ei na, da de unde!; nu e absolut nimic deosebit în faptul că până şi consilierii PDL, PRM şi PNŢCD sunt întotdeauna în aceeaşi linie cu cei din PNL şi PSD, recte mereu în acord total cu absolut tot ce spune, (se) propune şi/sau cere primarul liberal Lupan! Minunată coabitare în interesul comunităţii locale, nu? Da, sigur, în mod normal ar fi minunat. Măcar de-ar fi aşa şi-ar fi într-adevăr perfect, numai că lucrurile stau cu totul şi cu totul altfel.
Şi iată acum tocmai motivul concret pentru care am făcut această prezentare a “subtilei colaborări dezinteresate” dintre primar şi majoritatea din CL: de exemplu, Hotărârea Consiliului Local (HCL) nr.25 din 30 iulie 2012, respectiv Anexa nr.1 – Regulament privind organizarea şi funcţionarea CL al comunei Groşi. Hotărâre care, conform anexei aprobate şi votate, la Secţiunea 3 – Participarea la procesul de luare a deciziilor (vezi facsimil), Art.71 alin.(2) prevede astfel: “Având în vedere faptul că în cadrul şedinţelor consiliului local sunt dezbătute şi probleme cu caracter personal (!?! – nota mea), pentru protejarea datelor acestora (? – n.m.), şedinţele publice pot fi înregistrate video doar atunci când se consideră că este necesar (? – n.m.) şi numai de către reprezentanţii mass-media, cu aprobarea prealabilă a consiliului local.” Superb! Preşedinte de şedinţă a fost atunci consilierul Radu-Ioan Soponar (PNL), un foarte bun amic de-al primarului. Prin urmare, în şedinţele CL Groşi se dezbat “şi probleme cu caracter personal”, iar datele respective trebuie “protejate?! Vă vine să credeţi aşa ceva? Vă vine să credeţi că marea majoritate a consilierilor locali, adică 9 din 11 au votat cu nonşalanţă aşa ceva? Eu, unul, în aproape 20 de ani de gazetărie, nu doar că nu am mai auzit de o asemenea gogomănie imensă – strict la articolul în cauză mă refer -, dar nici nu mi-aş fi închipuit că marea majoritate a consilierilor dintr-un CL va recurge chiar la o asemenea tâmpenie crasă – atenţie, acum atenţie mare! – numai şi numai pentru a-l bloca pe consilierul Sorin Gaje să mai înregistreze video toate şedinţele CL Groşi! Da, acesta e de fapt scopul principal, fiindcă acest consilier face acest lucru de cel puţin un an de zile, dacă nu de mai mult timp! Şi? Şi, înainte de a se recurge la adoptarea unei asemenea incredibile HCL, au fost cel puţin două alte şedinţe când a fost chemată… Poliţia, pentru ca poliţiştii să intervină împotriva consilierului Gaje, adică să-i interzică acestuia să mai filmeze! Poliţiştii sosiţi la faţa locului, aflând despre ce este vorba, evident că nu au făcut absolut nimic, precizând că nu pot să intervină pentru aşa ceva împotriva unui consilier local, într-o şedinţă publică! Corect! ŞEDINŢĂ PUBLICĂ – a unei autorităţi a administraţiei publice locale! Am subliniat această sintagmă fiindcă în fond despre asta e vorba, aici e cheia problemei, aici e soluţia, după cum este precizat în chiar Legea Administraţiei Publice Locale: “Şedinţele consiliului local sunt publice”(art.42, alin 1).
Ei bine, aici, în şi din acest punct apare o chestiune pur juridică extrem-extrem de interesantă, controversată şi interpretabilă privind aspectele ŞEDINŢĂ PUBLICĂ – PUBLICITATEA ŞEDINŢELOR – ÎNREGISTRAREA AUDIO-VIDEO A ŞEDINŢELOR! Să vedem de ce. Aşadar, la şedinţa consiliului local “are acces orice persoană interesată”; apoi, publicitatea se referă, conform legii, la anunţarea datelor şi informaţiilor înainte şi după şedinţă (vezi concret, mai jos, precizările instanţei din motivarea unei sentinţe judecătoreşti într-o speţă de contencios administrativ în care este contestată tocmai o HCL care interzice “unei alte persoane” – deci, reţineţi, unei persoane din afara CL şi a Primăriei! – să înregistreze video o şedinţă a consiliului local). Iar în al treilea rând, iată, e vorba de cine, cum şi în ce condiţii poate înregistra audio-video şedinţele consiliului local. Una peste alta, conform legilor (L.215/2001 republicată şi L.52/2003 – legea transparenţei decizionale), respectiv conform sentinţei din acea cauză luată ca exemplu, concluzia e relativ simplă: adică, în termeni uzuali, “o altă persoană” trebuie să ceară acordul CL pentru a putea înregistra video o şedinţă. Da, dar “o altă persoană”! – ceea ce înseamnă că se face referire la un cetăţean din afara CL respectiv (cum e şi în cauza dată aici ca exemplu), deci nicidecum nu e vorba de un consilier local care ar dori să înregistreze şedinţele consiliului local! De altfel, dacă studiaţi foarte atent legislaţia specifică menţionată, veţi mai putea constata că autorităţilor administraţiei publice locale, recte consiliilor locale, chiar li se sugerează faptul că, pentru a-şi uşura activitatea şi implicit pentru o cât mai transparentă activitate decizională (Legea 544/2001), pot să-şi înregistreze audio-video şedinţele. Altfel spus, e recomandat ca un CL să deţină aceste înregistrări care să fie făcute prin grija consilierilor înşişi, plus a secretarului! Nu mai intru în detalii, chestiunea fiind de-acum clară şi evidentă în privinţa celor două mari faţete distincte: cea juridică şi cea morală!!! Despre cea juridică am discutat deja un pic, iar latura morală cred că nu necesită mai mult decât câteva cuvinte/sintagme: şedinţă publică, consiliu local, aleşii comunităţii, bani publici, consilieri plătiţi din bani publici, interesele comunităţii care i-a ales pe consilieri, transparenţă decizională totală, discuţii publice despre aspecte de interes public, informarea opiniei publice ş.a.m.d. … cu alte cuvinte se pune întrebarea: de ce un consiliu local ar ţine morţiş să blocheze printr-o HCL înregistrarea video a şedinţelor sale publice? De ce? Apoi, dacă spuneam că “o altă persoană” are totuşi nevoie de acordul CL pentru a face o înregistrare, nota bene, de ce majoritatea din CL Groşi se opune cu atâta înverşunare ca tocmai un coleg de-al lor să înregistreze şedinţele consiliului local? De ce? Fiindcă în acest caz nu mai e vorba de “o altă persoană” ci taman de un consilier local care practic face un serviciu CL Groşi şi Primăriei. Pentru că “Eu fac un lucru care la urma urmei este firesc, necesar şi legal; sunt consilier, înregistrez şedinţele pe cheltuiala mea şi toate aceste înregistrări le pun oricând la dispoziţia oricui din CL şi din Primăria Groşi! Numai că majoritatea consilierilor şi mai ales primarul nu vor să existe niciun fel de înregistrări pentru că aşa nu-şi mai pot face făcutele lor în şedinţe, ei atunci nu mai pot aranja tot ce pun la cale fără ca lumea din comună să ştie ceva! De aia nu vor ei înregistrări… anul trecut n-au scos o hotărâre din asta fiindcă au aranjat să mă elimine din consiliu şi m-au eliminat! Acum oamenii m-au ales din nou la locale, poftim, şi-atunci primarul şi susţinătorii lui din consiliu, disperaţi, vor ilegal să mă oblige să nu mai înregistrez, prin articolul ăla ridicol şi nelegal în care zic chiar ei că în şedinţe discută probleme cu caracter personal şi că datele astea trebuie protejate… protejate de cine? De oamenii din Groşi? De presă? Ce nu vor ei să se afle? Din cauza asta abia de se mai fac şedinţe. Sau se întâmplă cum a fost şi la şedinţa din 30 august! (…)” – declară furios consilierul local Gaje.
Iată cauza (motivarea sentinţei) de care pomeneam anterior într-o paranteză, un proces în care „o altă persoană” a contestat o HCL similară: „Prin cererea înregistrată la Tribunalul Neamţ sub nr.1647/103/22.04.2009, reclamantul D.F. a chemat în judecată Consiliul Local T. solicitând anularea în parte a H.C.L. nr.12/18.02.2009 în sensul anulării frazei „fiind interzisă înregistrarea de către o altă persoană, fără acordul Consiliului Local”. Pârâtul a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.(…) (…) Art. 42 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 consacră publicitatea şedinţelor consiliului local. Aceasta înseamnă că la şedinţa consiliului local poate participa orice persoană care doreşte să asiste la dezbateri. În acest sens este şi definiţia dată şedinţei publice de art. 3 lit. i) din Legea nr. 52/2003, respectiv „şedinţa desfăşurată în cadrul autorităţilor administraţiei publice şi la care are acces orice persoană interesată”. Publicitatea este asigurată şi prin afişarea la sediul primăriei şi, după caz, pe pagina de internet a unităţii administrativ-teritoriale a copiei procesului-verbal al şedinţei – astfel cum se prevede prin art. 43 alin. 7 din Legea nr. 215/2001 – proces verbal încheiat potrivit art. 43 alin. 3, semnat de preşedintele de şedinţă şi de secretarul unităţii administrativ-teritoriale, şi în care se consemnează dezbaterile din şedinţele consiliului local, precum şi modul în care şi-a exercitat votul fiecare consilier local. Dispoziţii similare referitoare la publicitatea şedinţelor consiliului local şi consemnărilor dezbaterilor sunt prevăzute şi în art. 2 lit. c) şi art. 10 din Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică. Potrivit art. 10 minuta şedinţei publice, incluzând şi votul fiecărui membru, cu excepţia cazurilor în care s-a hotărât vot secret, va fi afişată la sediul autorităţii publice în cauză şi publicată în site-ul propriu. Dispoziţiile privind participarea la procesul de luare a deciziilor sunt cuprinse în secţiunea a 2-a a capitolului 2 din Legea nr. 53/2003. Art. 7 reglementează condiţiile în care persoanele interesate pot participa la lucrările şedinţelor publice, iar art. 11 alin. 2 conţine prevederi exprese şi distincte referitoare la înregistrările şedinţelor publice: „înregistrările şedinţelor publice, cu excepţia celor prevăzute la art. 6, vor fi făcute publice, la cerere, în condiţiile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public”. Din formularea acestui text rezultă că înregistrările şedinţelor publice sunt făcute de autorităţile administraţiei publice însele (! – n.m.), iar publicitatea acestora – iar nu înregistrarea de către o altă persoană (!!! – nota mea) – se face, la cerere, cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 544/2001. Aşadar, necesitatea solicitării acordului consiliului local pentru ca înregistrarea prin mijloace audio şi video să fie făcută de o altă persoana (! – n.m.) nu poate fi considerată ca încălcând publicitatea şedinţelor consiliului local atâta vreme cât toate cerinţele legale care o reglementează sunt respectate. (…)” – stă scris în Decizia 1219/2009 (contencios administrativ) a Curţii de Apel Bacău.
Şedinţa de pomină la care se referă consilierul Gaje, cea din 30 august a.c., o puteţi vedea în înregistrarea inserată aici; merită s-o vizionaţi, mai ales că nu durează decât câteva minute! Într-adevăr, o şedinţă de consiliu local care a durat doar câteva minute (sic!), din următoarele motive: consilierul Gaje a fost propus şi ales drept preşedinte de şedinţă (culmea!); unii consilieri totuşi n-au acceptat să fie înregistrată şedinţa! (din nou culmea!); primarul Lupan şi-a ieşit imediat din minţi văzând cine e preşedinte şi în special fiindcă din nou se înregistra şedinţa – tot de către Gaje, preşedinte de şedinţă! Motive pentru care primarul a părăsit nervos şedinţa, urmat fiind imediat de câţiva consilieri. N-a mai existat cvorumul legal pentru desfăşurarea şedinţei, preşedintele a aşteptat câteva minute după care a declarat şedinţa închisă. Concluziile le puteţi trage dvs., cititorii. Doar o completare mai e de făcut: toţi cei care au părăsit şedinţa, în frunte cu primarul, au făcut-o, după cum este precizat şi în procesul-verbal (vezi facsimil) al şedinţei, din cauză că preşedintele de şedinţă nu a vrut să respecte HCL 25 din 30 iulie, el refuzând să oprească camera de filmat! La rândul său, Gaje a menţionat, nota bene, că a atacat deja în contencios administrativ acea HCL 25, respectiv articolul în cauză, considerându-l nelegal. Iar acum se aşteaptă prima înfăţişare în instanţa de contencios administrativ. Iată, aşadar, cum s-au desfăşurat ultimele şedinţe ale CL Groşi, iată cum transparenţa decizională a devenit principalul măr al discordiei, iată cum primarul şi marea majoritate a consilierilor locali fac absolut orice pentru ca şedinţele/discuţiile lor să nu fie nicicum înregistrate! Păi oare de ce? E limpede de ce! Şi ca să fie clar, nota bene, cât de neclare, ambigue şi interpretabile sunt unele articole de lege, iată-le concret: “ART. 11. (1) Autorităţile publice prevăzute la art. 4 sunt obligate să elaboreze şi să arhiveze minutele şedinţelor publice. Atunci când se consideră necesar, şedinţele publice pot fi înregistrate. (2) Înregistrările şedinţelor publice, cu excepţia celor prevăzute la art. 6, vor fi făcute publice, la cerere, în condiţiile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public. ART. 12. (1) Autorităţile publice prevăzute la art. 4 sunt obligate să întocmească şi să facă public un raport anual privind transparenţa decizională, care va cuprinde cel puţin următoarele elemente: (…)” – din Legea nr. 52/2003. Cu alte cuvinte, de exemplu, ce se întâmplă în cazul în care un CL consideră că nu este necesar să se înregistreze audio-video nicio şedinţă? Dar, repet, pe cine şi de ce ar deranja dacă un consiliu local comunal ar avea chiar toate înregistrările şedinţelor? Ar fi vreo problemă? Păi se pare că da!
Peter CZOMPA
P.S.: Spre exemplu, luând prin comparaţie consiliile locale din municipiile Baia Mare şi Sighetu Marmaţiei, eu unul nu am ştiinţă ca vreodată în ultimii să zicem 20 de ani să fi avut loc astfel de discuţii stupide precum în Groşi, nu ştiu ca vreun primar băimărean sau sighetean ori majoritatea din aceste consilii municipale să se fi opus, ba şi cu atâta cinică înverşunare, contra înregistrării audio-video a vreunei şedinţe! Dimpotrivă! Şi-atunci? Atunci iată până unde se poate ajunge în unele consilii comunale care, forţând interpretabilitatea unor legi neclare, ajung să nu mai dea doi bani nici măcar pe aparenţa transparenţei decizionale!
