În conflictul Edith Palencsar vs Zamfir Ciceu, părţile au ajuns până la urmă la o înţelegere „oficială”, deşi doar prin intermediul Baroului Maramureş!
Iată că o băimăreancă, după ce s-a decis să-şi caute dreptatea pe toate căile legale, a obţinut câştig de cauză! Iată că, deşi doar după şase luni, Baroul Maramureş totuşi a reacţionat până la urmă şi a făcut ceva concret. Doar pe jumătate, dar a făcut! Iată că până şi un avocat, cât de celebru şi puternic o fi, tot poate fi luat la întrebări…
“Aşadar, a trecut noiembrie (n.m. – noiembrie 2012, atunci am publicat primul articol pe acest subiect), trecu şi decembrie – adică cinci luni de la depunerea sesizării oficiale menţionate -, iar povestea a rămas tot ca-n tren în 2012…”- aşa scriam în finalul articolului publicat în 28 decembrie 2012, cu titlul “Băimăreanca Edith Palencsar – declaraţii dure împotriva avocatului Zamfir Ciceu”. Articolul menţionat fusese al doilea pe acest caz, primul publicându-l în 17 decembrie 2012, sub titlul “O băimăreancă a depus plângere la Baroul Maramureş, împotriva avocatului Zamfir Ciceu”. Am menţionat aceste aspecte fiindcă, pe de-o parte, într-un final chestiunea tot s-a rezolvat, cum-necum, tocmai pe baza sesizării depuse de Edith Palencsar la Barou şi, pe de altă parte, exact fiindcă problema totuşi s-a rezolvat cumva! Doar parţial, e-adevărat şi asta, însă au fost nu puţine persoane – de exemplu mulţi dintre cititorii articolelor mele -, persoane care, deşi au apreciat demersurile şi hotărârea doamnei, erau foarte sceptice în privinţa obţinerii vreunui rezultat favorabil. Dar să vă reamintesc foarte pe scurt despre ce-a fost vorba. Am precizat în articolele mele că, într-un proces de partaj în care băimăreanca Edith Palencsar este parte, procesul fiind pe rol încă din anul 2010, doamna a fost reprezentată tocmai de avocatul Zamfir Ciceu, actualul preşedinte al Consiliului Judeţean Maramureş. Am subliniat foarte clar atunci că subiectul acelor articole nu este nici viaţa privată a cuiva (deci nici divorţul foştilor soţi Tătaru), nici procesul ca atare (acum este încă pe rol), nici activitatea politică a celor menţionaţi, ci strict chestiunea privind colaborarea avocat-client, recte nemulţumirile doamnei Palencsar şi demersurile oficiale pe care ea le-a pornit la un moment dat. De exemplu, sesizarea pe care a depus-o pe 31 iulie 2012 la Baroul Maramureş, împotriva fostului ei avocat, sesizare despre care am dat detalii în primul meu articol. Cert este că Edith Palencsar a avut motive foarte întemeiate şi dovezile aferente privind totala ei nemulţumire faţă de modul în care a fost reprezentată în proces de fostul ei avocat. Şi astfel şi-a început demersurile, întâi încercând să se înţeleagă amiabil cu avocatul Ciceu, apoi sesizarea la Barou şi-apoi, văzând că lunile trec şi nu primeşte niciun răspuns de la nimeni, a apelat la presă…
Şi-acum, înainte de a vă explica modul în care s-a căzut la pace, iată ce declaraţie mi-a pus foarte recent la dispoziţie doamna Edith Palencsar: “În data de 21.01.2013, cazul meu cu domnul avocat Ciceu Zamfir s-a finalizat. Pe marginea acestei “finalizări-surpriză” ar mai fi totuşi multe de comentat, dar, din motive obiective, am să mă rezum doar la câteva aspecte: 1. Baroul de Avocaţi Maramureş s-a mişcat foarte, foarte încet, dar până la urmă tot a reuşit să rezolve cumva plângerea mea făcută în data de 31.07.2012. E mult? E puţin? Vă las să judecaţi singuri. 2. Domnul Ciceu mi-a restituit jumătate din onorariul plătit (restituire prin intermediul Baroului), dar fără scuzele care cred că se impuneau, fără vreo altă vorbă, deci într-un mod “impersonal”, cel puţin neelegant şi oarecum injust! 3. Faptul că am recuperat această sumă nu schimbă deloc datele procesului şi ale dosarului meu început şi conceput chiar de dânsul, prejudiciile şi repercusiunile negative fiind imense.
Pe lângă faptul că dosarul meu este vraişte, greşit conceput, în orice altă ţară normală şi civilizată aş fi cerut daune morale şi materiale, pe lângă suma restituită! Dat fiind faptul că a fost atât de greu să recuperez chiar şi aceşti bani, nici nu are rost să mai discutăm. 4. Doresc pe această cale să afle toată lumea că fără mediatizarea cazului meu, cu ajutorul domnului ziarist Peter Czompa, sunt convinsă că nu s-ar fi rezolvat absolut nimic! Din acest motiv doresc să-i mulţumesc public că mi-a preluat cauza, că a publicat-o necondiţionat şi cu mult profesionalism. 5. Doresc, de asemenea, să le mulţumesc tuturor celor care au avut curajul să comenteze public aceste articole (atât pe site-ul de presă cât şi pe facebook) referitoare la cazul meu, chiar şi celor care s-au rezumat la un simplu “like”! Părerea mea este că, dacă oamenii s-ar uni mai mult şi mai mulţi pentru rezolvarea unor cauze asemănătoare, ignorând “frica de funcţii” şi să aibă curajul să spună public ce au de spus, am avea cu toţii numai de câştigat atât ca persoane, fiecare în parte, cât şi ca societate în general. 6. Precizarea mea finală este că totuşi n-am fost nicidecum impresionată până la lacrimi datorită faptului că mi-am primit jumătate din banii daţi iniţial avocatului ca onorariu (însă da, repet, nu mă mai aşteptam la nimic bun, supriza a fost cu atât mai mare), să ştiţi că rezultatul nu mă mulţumeşte decât parţial (însă din motive personale am fost nevoită să accept); fiindcă faptele sunt mult mai grave, dar prefer să nu le mai comentez. Rămân cu sentimentul că fiecare om va primi, la momentul potrivit, ceea ce merită! Un drum poate fi parcurs întotdeauna în două direcţii, în două sensuri. Poţi să te şi întorci, să ajungi din nou la punctul de plecare. Calea este aceeaşi. Nu însă şi destinaţia. / Edith Palencsar / 11.02.2013”.
Aşadar, după cum deja aţi înţeles în linii mari, pe 21 ianuarie a.c. părţile au căzut la înţelegere; dar nu cum poate vă imaginaţi – adică drept urmare a unei discuţii/negocieri între Edith Palencsar şi avocatul Ciceu, nu, ci în urma discuţiilor dintre doamnă şi avocatul Ion Blăjan, decan al Baroului Maramureş. Să vedem întâi ce stă scris în Decizia nr. 28 din 21 ianuarie 2013 (fiindcă veţi avea parte de nişte surprize): “Decanul Baroului Maramureş / Analizând materialul probator, anexat prezentei, privind sesizarea formulată de către petenta Palencsar Edith din Baia Mare (…), prin care solicită restituirea onorariului avocaţial încasat de către avocat Ciceu Zamfir Flore, titular al Cabinetului de Avocat din cadrul Baroului Maramureş / Constat următoarele: În esenţă, petenta solicită obligarea avocatului la restituirea onorariului încasat în dosarul 12424/182/2009 al Judecătoriei Baia Mare, în care acesta a reprezentat partea şi/sau a acordat asistenţă juridică. Analizând materialele anexă, rezultă că avocatul a reprezentat-o pe parte (n.m. – păi tocmai despre CUM a reprezentat-o este vorba!!!) în dosarul de mai sus (…), în perioada 01.11.2009-25.07.2012, când s-a suspendat, urmare a dobândirii unei demnităţi publice (n.m. – avocatul Ciceu fiind ales preşedinte al CJ Maramureş). (…) sens în care au convenit ca pentru activitatea prestată, în acest ciclu procesual, clienta să achite suma de 17.161, 20 lei cu titlul de onorariu, TVA inclus. În raport de complexitatea cauzei, dar şi de criteriile de stabilire a onorariilor prevăzute de lege şi statut, se constată că acesta a fost legal perceput şi încasat, iar activitatea desfăşurată de avocat a fost corespunzătoare (n.m. – zău aşa?!). În condiţiile în care, potrivit anexei, prin chitanţă, petenta a primit, voluntar, de la avocat, suma de 9.000 lei, reprezentând parte substanţială din onorariu, arătând că nu vor mai exista litigii în legătură cu derularea contractului, pe care de altfel părţile au înţeles să îl rezilieze.
Faţă de cele de mai sus / În raport de volumul de activitate desfăşurată în cauză, de întinderea în timp, de multitudinea înscrisurilor întocmite, în raport şi de asistenţa juridică încheiată, cererea de restituire a onorariului încasat este nefondată şi va fi respinsă. Având în vedere cele de mai sus, cererea petentei este nefondată (n.m. – măi să fie!) şi ca atare, în conformitate cu prev. art. 32 şi art. 58 lit g din L.51/1995, republicată, raportat la art. 132 alin.1-3 din Statutul profesiei de avocat, / DECID / Art.1. Respingerea ca nefondată şi lipsită de obiect, în parte (n.m. – !), a cererii formulată de către Palencsar Edith din Baia Mare (…), formulată împotriva entităţii profesionale. / Art.2. Cu drept de contestaţie, la Consiliul Baroului Maramureş, potrivit art. 32 alin 1 teza finală din Legea 51/1995 şi art. 132 alin 2-4 din Statutul profesiei de avocat. / Art.3. Prezenta se comunică: Doamnei Palencsar Edith (…); Domnului avocat Ciceu Zamfir Flore (…); Serviciului secretariat-contabilitate al Baroului Maramureş. / 21.01.2013 / DECAN, Avocat Ioan Blăjan” (vezi facsimil).
Ia să vedem, sec şi simplu, pe înţelesul tuturor, ce înseamnă toate astea la modul strict oficial-profesional. Păi cam aşa: sesizarea doamnei Palencsar a fost studiată, analizată pe baza probelor, întoarsă pe toate feţele la Barou timp de aproape şase luni!; pe 21 ianuarie 2013, Baroul, prin decan, decide că cererea petentei este “nefondată şi lipsită de obiect”, dar numai “în parte” (!), însă este respinsă! Altfel spus, din punctul de vedere al Baroului totul a fost în regulă, OK sub aspect juridic, avocatul Ciceu şi-a făcut corect meseria în cauza menţionată, doar că n-a mai putut continua din momentul în care a devenit preşedinte al CJ Maramureş! Prin urmare, nici vorbă de “abateri disciplinare care aduc atingere onoarei şi prestigiului profesiei” de avocat, după cum menţiona doamna în sesizarea depusă la Barou în iulie 2012. Şi-atunci? Atunci doamnei Palencsar i s-a comunicat că, aşa stând lucrurile, totuşi avocatul Ciceu este dispus să îi restituie 9.000 de lei! Câtă înţelegere, câtă bună-credinţă şi, vaaai, câtă generozitate ivită brusc la început de an, nu-i aşa? Sigur, poate asta înseamnă în fond un fel de înţelegere elegantă “la masa verde” din care toate părţile au avut de câştigat: Baroul şi-a făcut datoria şi s-a “scos”, avocatul a ieşit basma curată, iar petenta şi-a recuperat jumătate din onorariu… Întrebare (retorică) unu: dacă doamna Palencsar n-ar fi acceptat restituirea celor 9.000 de lei, oare ce s-ar fi întâmplat? Întrebare (retorică) doi: dacă avocatul Ciceu n-ar fi acceptat să restituie măcar jumătate din onorariu, oare ce s-ar fi întâmplat? Întrebare (retorică) trei: oare de ce a avut Baroul nevoie de aproape jumătate de an ca să rezolve o sesizare? Întrebare (retorică) patru: oare cât de mult a contat – dacă a contat – în toată povestea asta funcţia deţinută de avocatul Ciceu în conducerea CJ Maramureş? Întrebare (retorică) cinci: dacă ar fi fost exact în situaţia asta un alt avocat, să zicem un “simplu” avocat neimplicat defel politic şi foarte puţin cunoscut, oare cum ar fi decurs lucrurile, recte ce decizie s-ar fi luat la nivel de Barou? Întrebare (retorică) şase: dacă despre acest caz nu ar fi apărut absolut niciun articol în presă, oare ce s-ar fi întâmplat? Întrebare (retorică) şapte: oare cum de avocatul Ciceu s-a decis, aşa, brusc şi deodată, deşi n-a greşit profesional cu absolut nimic, să-i restituie doamnei o sumă totuşi nu chiar de ici, de colo? Şi întrebarea (retorică)-concluzie, chiar la modul generic: păi ce să însemne toate astea într-un caz în care cel împotriva căruia s-a făcut o sesizare gravă la Baroul de avocaţi, deşi este oficial absolvit de orice vină, deşi n-a comis nicio neregulă, nicio greşeală profesională, totuşi el se decide brusc să-i restituie fostului client nemulţumit 90 de milioane lei vechi? Poate pentru unii contează (şi) aceste întrebări retorice, poate pentru alţii deloc, dar esenţa e următoarea: nu există jumătăţi de adevăr! Celelalte concluzii le trageţi dvs., stimaţi cititori, nu e greu deloc!
Peter CZOMPA
