Declaraţie dură, în exclusivitate, a fostului magistrat băimărean!
Sentinţa definitivă oficială integrală (practic după 11 ani de procese!), publicată în ianuarie pe site-ul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ), confirmă tot ceea ce-a publicat subsemnatul în articolul din 21 decembrie 2011: nu trei, ci patru ani închisoare, cu suspendarea executării pedepsei!
În data de 21 decembrie 2011, pe acest site de presă a fost publicat, sub semnătura mea, articolul cu titlul “După 11 ani, s-a încheiat procesul în cazul judecătorului băimărean Vasile Zvara!”. Sentinţă definitivă, dar încă neoficială la acea vreme, fiindcă sentinţa a fost postată pe site-ul ÎCCJ doar în ianuarie. Pomeneam în acel articol inclusiv de un soi de “comunicat neoficial” al DNA, postat pe internet la începutul lunii decembrie 2011, în care printre altele era scris: “Condamnarea inculpatului Zvara Vasile, fost judecător, la pedeapsa de trei ani închisoare cu suspendare condiţionată (…)”, a se reţine, era vorba de “trei ani”. Tot acolo, nota bene, în final se preciza: “Text neoficial, destinat mass-media, care nu angajează răspunderea instanţei de judecată”. Şi iată ce-am mai scris eu în respectivul material: “Ei bine, un motiv pentru care am făcut precizările privind comunicatul DNA este şi faptul că, din câte am aflat deocamdată din surse neoficiale, de exemplu într-o Minută a deciziei instanţei – minută întocmită la câteva zile după data de 30 noiembrie 2011 (n.a. – dată la care instanţa ÎCCJ a pronunţat sentinţa definitivă), se pare că ar fi fost vorba de <<patru ani închisoare şi doi ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, lit. b şi c Cod penal>>”. Deci, în acest fragment din articolul meu am inserat atunci, după cum se poate observa, şi o frază despre care precizam că ar fi chiar din Minuta obţinută de subsemnatul din nişte “surse neoficiale”, da? Iar în respectivele rânduri pomeneam atunci, în 21 decembrie 2011, de “patru ani închisoare” cu suspendarea executării pedepsei!
Care e concluzia din cele expuse atunci şi acum? Iată, aveţi mai jos SENTINŢA DEFINITIVĂ OFICIALĂ – publicată recent pe site-ul ÎCCJ (!), sentinţă care confirmă că eu am avut dreptate în privinţa celor “patru ani închisoare”, deci că sursele mele neoficiale mi-au furnizat, încă din decembrie 2011, date absolut corecte! – revedeţi acum fraza completă publicată de mine în precedentul articol şi comparaţi-o cu aceeaşi frază din sentinţa definitivă oficială postată aici, sunt perfect identice! Cu alte cuvinte, iată cât de “corect” a fost acel comunicat al DNA (sic!), iată motivul pentru care în finalul acelui comunicat stătea scris “Text neoficial, destinat mass-media, care nu angajează răspunderea instanţei de judecată”. Cum spuneam/întrebam şi atunci, păi de când DNA dă publicităţii “texte neoficiale” tocmai despre o sentinţă definitivă, dar texte destinate mass-media? Ca să vadă procurorii cine din media cade în plasă? Poftiţi, au căzut în plasă, de exemplu, şefii site-ulul de presă Maramureş Media, recte jurnalistul V.M. care, în “vasta documentare” pe care-a făcut-o despre cazul Zvara, a preluat informaţii doar din acel “text neoficial” al DNA şi din alte surse la fel de “corecte”! Adică, e vorba de articolul publicat în 7 decembrie 2011, sub titlul “Sentinţa pentru fostul judecător Zvara: condamnare cu suspendare”, în care se precizează despre “pedeapsa de trei ani închisoare cu suspendare condiţionată” plus multe alte informaţii inexacte (dar, atenţie!, date inexacte conţinute în multe fraze identice cu fraze pe care de-a lungul ultimilor ani le-am găsit şi într-o serie de articole din presa centrală şi în care unica sursă era mereu, mereu… numai din zona procurorilor!).
Sau, revenind la acel “text neoficial” al DNA, o altă variantă ar fi că o fi fost doar o simplă eroare chestiunea cu “trei ani închisoare”? Se poate, însă în acest caz, când taman DNA greşeşte tocmai la numărul anilor de închisoare (sic!), ce crezare să mai dai acestor comunicate? Ce încredere să mai ai în DNA?
Iată acum sentinţa definitivă integrală şi oficială publicată pe site-ul ÎCCJ:
“Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Târgu Mureş şi de inculpaţii Zvara Vasile şi Buda Vasile împotriva sentinţei penale nr.18 din 20 mai 2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş – Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie. Casează, în parte, sentinţa penală atacată şi rejudecând: I. inculpatul Zvara Vasile Reduce pedeapsa aplicată inculpatului Zvara Vasile pentru infracţiunea prev.de art.254 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.13 Cod penal de la 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a şi b Cod penal la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II-a, lit. b şi c Cod penal. Face aplicarea art.71 rap.la art.64 lit.a teza a II-a, lit.b, şi c Cod penal ca pedeapsă accesorie. În temeiul art.861 şi art.862 Cod penal, dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei, pe o durată de 6 ani, care reprezintă termen de încercare pentru inculpat şi care se socoteşte de la data rămânerii definitive a hotărârii. În baza art.863 Cod penal, pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Baia Mare; b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă. Conform art.359 Cod procedură penală atrage atenţia inculpatului asupra disp. art.864 Cod penal. Conform art.71 alin.5 Cod penal pe durata termenului de încercare se suspendă executarea pedepsei accesorii prev. de art.64 lit. a teza II lit.b şi c din Codul penal. II. inculpatul Buda Vasile Modifică conţinutul pedepsei accesorii şi complementare în sensul că face aplicarea disp.art.71 – art.64 lit.a teza a II-a şi lit.b Cod penal. În baza art.81- 82 Cod penal dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului Buda Vasile pentru infracţiunea prev.de art.26 rap.la art.254 alin.1 Cod penal cu aplic.art.13 Cod penal, pe o perioadă de 5 ani, care reprezintă termen de încercare. Conform art.359 Cod procedură penală atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.83 din Codul penal. Conform art.71 alin.5 Cod penal pe durata termenului de încercare se suspendă executarea pedepsei accesorii prev.de art.64 lit.a teza a II-a şi lit.b din Codul penal. Menţine restul dispoziţiilor sentinţei penale atacate. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat Zvara Vasile până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei. Definitivă. Pronunţată, în şedinţă publică, azi 30 noiembrie 2011.”
Iată ce mi-a declarat zilele trecute, în exclusivitate, fostul magistrat Vasile Zvara:
“Doresc să le <mulţumesc> pentru curajul lor celor care au pronunţat sentinţa definitivă! Curaj, da, fiindcă într-adevăr trebuie să ai ceva curaj ca să încalci legea, să pronunţi o sentinţă de condamnare, fie ea şi cu suspendarea executării pedepsei, într-un dosar în care nu există nici cea mai mică dovadă a vinovăţiei mele! Şi în care inculpat a fost tocmai un judecător care şi-a mai şi permis luxul să se pună contra <sistemului>! Contra sistemului lor! Celor care s-au ocupat de cazul meu, de dosarul meu, direct sau indirect, le transmit următoarele: aţi făcut tot ce v-a stat în putinţă să-mi distrugeţi cariera şi viaţa, iar asta doar ca să vă salvaţi voi pielea!!! Legat de sentinţa definitivă, bineînţeles că o consider ilegală! Adică a fost pronunţată de o instanţă legal constituită, desigur, dar pronunţată de o manieră absolut ilegală, şi am să mă explic. Pentru că, la fel ca şi la curtea de apel la care s-a mai judecat afacerea Zvara, la Târgu Mureş adică, şi ÎCCJ a omis să aplice cele mai elementare principii de drept! Cum ar fi: dreptul de a avea în permanenţă un apărător ales, adică de mine ales; dreptul de a permite apărătorului ales să conteste aşa-zisele probe administrate în absenţa avocatului; dreptul de a fi judecat într-un TERMEN REZONABIL, precum şi principiul de drept IN DUBIO PRO REO – adică orice mică îndoială, neclaritate, trebuie să profite inculpatului! În cazul meu, au fost ignorate, călcate în picioare toate aceste aspecte juridice şi multe altele! Mă întrebaţi, domnule ziarist, ce părere am privind faptul că am fost condamnat totuşi cu suspendare? Cu suspendare, dincolo de inexistenţa vreunei probe solide, reţineţi, numai pentru ca să dea bine în ochii CEDO, de asta m-au condamnat cu suspendare! Da, aţi înţeles bine, CEDO!”
Pentru cei care poate doresc să verifice şi/sau mai doresc alte detalii, iată datele necesare pentru găsirea cauzei pe site-ul ÎCCJ: DOSAR Nr. 301/43/2009; Înregistrat la data: 19.06.2009 (la CA Târgu Mureş, unde iniţial a ajuns în 2007!); Obiect dosar: infracţiuni de corupţie (L.78/2000); Secţie (materie juridică): penal. Poate că măcar acum vor afla cum şi unde să caute inclusiv acei jurnalişti care până acum au tot scris despre cazul Zvara numai şi numai la comandă, pe baza unor (dez)informaţii trunchiate primite doar “din surse judiciare” (sic!).
Peter CZOMPA
P.S.: În ceea ce priveşte sentinţa definitivă ca atare, mie personal mi se pare cel puţin absurdă! De ce? Păi e vorba de un (ex)judecător acuzat de luare de mită (şi nicidecum de un oarecare analfabet acuzat că a furat un capac de canal)!; adică, în cazul dării/luării de mită ori există la dosar probe solide, dovezi clare – „flagrant” realizat, bani marcaţi, amprente, înregistrări audio sau video etc. – şi-atunci magistratul trebuia condamnat la închisoare cu executarea pedepsei (! – şi nu doar la patru ani), ori nu a existat absolut nici o probă clară, directă, palpabilă, situaţie în care omul ar fi trebuit achitat! Dar despre aceste aspecte îmi voi expune punctul de vedere separat, cu atât mai mult cu cât am urmărit atent derularea cazului pe întreg parcursul celor 11 ani de procese.
