Un accident rutier extrem de grav petrecut în 2009, cu trei morţi, urmat de un proces foarte lung şi ciudat, cu probe clare, culmea, dar totuşi cu o sentinţă stupefiantă, revoltătoare!
În 2 iulie 2009, pe DN1C, în localitatea Iojib, judeţul Satu Mare, s-a produs un foarte grav eveniment rutier soldat, printre altele, şi cu trei morţi! În accident au fost implicate două autoturisme, un Audi (cu număr de Satu Mare) condus de Charleta Alexandrina Sfâra şi o Dacia Logan (cu număr de Sibiu, maşină de serviciu) condusă de maramureşeanul Liviu Dorin Avram, în acest autoturim aflându-se şi Francisc Vekony şi Gheorghe Petrovan; toţi cei trei din Dacia au decedat, iar şoferiţa Audi-ului a fost rănită. De precizat că accidentul s-a produs imediat după ora 22.00, în interiorul localităţii Iojib, când „În fapt, inculpata Sfâra Charleta Alexandrina, conducând autoturismul marca AUDI dinspre Baia Mare spre Satu Mare, ajunsă în localitatea Iojib, a pătruns într-un sector de drum cu curbă la dreapta, iar datorită faptului că aceasta conducea autoturismul cu o viteză mult peste limita legală admisă de 50 km/h (nota mea – stabilindu-se ulterior că viteza de deplasare a fost de 112 km/h!), fiind şi sub influenţa băuturilor alcoolice (! – n.m.), a pierdut controlul asupra direcţiei de deplasare – motiv pentru care a depăşit axul drumului care era marcat prin linie continuă (! – n.m.), a pătruns pe contrasens şi a intrat în coliziune cu autoturismul marca Dacia Logan condus regulamentar (!!! – n.m.) de către Avram Liviu Dorin.” – fragment din Sentinţa penală nr. 73/2012, din Dosarul nr. 10636/296/2010, sentinţă publică din 24 ianuarie 2012 a Judecătoriei Satu Mare. Iată încă un element important: „Conform aceloraşi concluzii (n.m. – ale expertizei criminalistice efectuate de Laboratorul Interjudeţean Timişoara), evenimentul rutier nu putea fi evitat de către victima Avram Liviu Dorin indiferent de valoarea vitezei de deplasare (n.m. – a autoturismului Dacia, constatându-se, atenţie!, că acesta rula cu o viteză sub 50 km/h, adică exact cu 25 km/h!).” Din acelaşi document: „Analizând întreg materialul probator, concluzionăm că vinovăţia producerii accidentului rutier aparţine în exclusivitate inculpatei Sfâra Charleta Alexandrina. Astfel, între conducerea autoturismului de către inculpată cu o viteză peste limita legală, în timp ce avea în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală (!!! – n.m.) şi moartea victimelor (…) există legătură de cauzalitate.” A se reţine această concluzie extrem de importantă! Aşadar, rezumând sub acest aspect, „impactul dintre (…) a avut loc pe sensul de deplasare Satu Mare – Baia Mare, deci pe sensul de mers al autoturismului marca Dacia Logan”, nota bene, „care se deplasa regulamentar pe direcţia Satu Mare – Baia Mare”!
AL CUI E SÂNGELE? Până aici e destul de limpede şi aproape clar pentru oricine cum şi în ce condiţii s-a produs accidentul, nu? Totuşi, de ce nu foarte limpede şi clar 100%? Ei bine, din multe, din foarte multe motive ciudate; de exemplu, faptul că „victima Avram Liviu Dorin (…) avea în sânge o îmbibaţie alcoolică de 0,40 g/l, nu s-a putut stabili raportat la probele administrate dacă (a avut – n.m., lipsesc aceste două cuvinte din document!) sau nu incidenţă asupra cauzei producerii evenimentului rutier”. Apoi sentinţa în discuţie: adică, scurt şi româneşte, patru (4) ani închisoare – CU SUSPENDAREA EXECUTĂRII PEDEPSEI!, „suspendare sub supraveghere a executării pedepsei (…) respectiv 8 ani termen de încercare” ş.a.m.d. Deci nişte măsuri sub supraveghere pe care inculpata Sfâra C.A. va trebui să le respecte cu stricteţe, dar în libertate!; plus ce va mai avea de plătit celor care s-au constituit părţi civile. Dar toate astea numai dacă sentinţa menţionată va fi menţinută şi de instanţa Curţii de Apel Oradea pe 28 septembrie a.c. Fiindcă procesul a ajuns în recurs, cu termene pe 12 iunie şi 11 septembrie curent, dată la care instanţa a decis că sentinţa rămâne în pronunţare pentru vineri, 28 septembrie. Părţile au fost foarte nemulţumite de sentinţă, fireşte, şi în special famillile celor care-au decedat, e evident de ce. În aceeaşi ordine de idei, pentru familia Avram e de neînţeles nu doar sentinţa ca atare (dar în primul aceasta), ci este şocantă şi chestiunea legată de aspectul privind aşa-zisa „alcoolemie” stabilită într-un mod stupefiant în cazul şoferului Avram! Nu voi intra aici şi acum în detalii, ci voi puncta doar câteva lucruri. În primul rând, membrii familiei Avram mi-au spus că niciodată, dar niciodată Liviu Dorin Avram nu a condus băut! În al doilea rând, era şofer profesionist şi, în cursa care i-a adus moartea, era în interes de serviciu, ba şi având în maşină două persoane cu funcţii de răspundere la firma la care erau angajaţi toţi trei! În al treilea rând, atunci veneau spre casă şi erau practic la doi paşi de Baia Mare! În al patrulea rând, dar de fapt înainte de toate şi-n mod special, atenţie acum. Cel mai stupefiant lucru pe care l-am auzit chiar de la soţia lui Avram e ceea ce s-a întâmplat cu privire la analizele medico-legale în cazul stabilirii gradului de alcoolemie, respectiv a grupei sanguine a celor decedaţi: în cazul lui Avram, soţia lui susţine că, deşi în documentele oficiale apare ca rezultat 0,40 gr/mie pentru sângele din grupa A II (şi chiar aşa stă scris în documente), soţul ei avea grupa sanguină B III, nicidecum A II… Incredibil! Mai mult, într-adevăr există şi sânge grupa B III supus analizelor, cu rezultat zero alcoolemie, dar aparţinând altcuiva?! – deşi nu au existat două persoane cu aceeaşi grupă B III, cel puţin din câte am aflat până acum. Vom mai vedea… până când vom şti cu exactitate ce va conţine sentinţa definitivă. Pe de altă parte, dincolo de toate aspectele juridice ale cazului, se mai poate pune o întrebare simplă şi firească (şi gazetărească): cine este doamna S. Ch. A.? Însă asta-i altă poveste…
Peter CZOMPA
P.S.: Deşi se ştia că sentinţa se va pronunţa la Oradea pe 28 septembrie, tocmai am aflat că instanţa CA Oradea a respins recursurile depuse, respinse ca nefondate, decizie luată încă din 18 septembrie a.c. Fapt care, dacă se va confirma, înseamnă că rămâne valabilă sentinţa menţionată aici.
