Lacrimi şi lumânări, la căpătâiul marelui duhovnic Serafim Man. Peste 1000 de credinciosi şi înalte feţe bisericeşti l-au condus astăzi pe ultimul drum, pe cel care a fost duhovnicul lui Nicolae Steinhardt, la Mănăstirea Rohia din Maramureş. La slujba de înmormântare a fost prezent şi Mitropolitul Albei, Crişanei, Clujului şi Maramureşului, IPS Andrei Andreicuţ.
Curtea mănăstirii Rohia din Maramureş a fost plină ochi astăzi, de cei care s-au adunat pentru a aduce un ultim omagiu, celui care a fost Arhimandritul Serafim Man. Om de aleasă sfinţenie, stareţ al mănăstirii până în anul 1984, părintele arhimandrit a fost duhovnicul a mii de oameni, care şi astăzi îşi aduc aminte de poveţele şi binecuvântările monahului.
Arhimandritul Serafim (Ştefan) Man s-a născut la data de 27 noiembrie 1935, în satul Boiereni, de lângă Rohia. La vârsta de 17 ani a intrat în obştea mănăstirii Rohia, fiind primit de către stareţul Justinian Chira, actualul Arhiepiscop al Maramureşului şi Sătmarului. La 20 iulie 1955 a fost tuns în monahism, primind numele de Serafim, pentru ca în luna martie a anului 1957 să fie hirotonit ierodiacon, apoi ieromonah, slujind la mănăstire până în anul 1959.
Din anul 1959, până în 1971, a slujit ca preot în parohiile Cupşeni, Băiuţ şi Costeni, dupa care a revenit la mănăstirea de metanie. In anul 1973 a fost numit stareţ al mănăstirii Rohia. A condus mănăstirea până în 1984, când din cauza problemelor cauzate de cancerul la gât, s-a retras. Serafim Man a fost cel care în anul 1980 l-a primit pe Nicolae Steinhardt în obştea Mănăstirii Rohia şi l-a călugărit.
De-a lungul vieţii sale, părintele Serafim Man a publicat mai multe cărţi: „Mănăstirea Rohia” (Cluj Napoca, 1989), „Livada duhovnicească” (Cluj Napoca, 1990), „Adevăruri trăite. Invăţături folositoare” (Baia Mare, 1993), „Buchet de pilde şi invăţături creatine pentru tineri” (Baia Mare, 1995), „Crâmpeie de propovăduire din amvonul Rohiei” (Baia Mare, 1996), „Meditaţii duhovnicesti” (Baia Mare, 2002), „Viaţa si Acatistul Sfantului Serafim de Sarov” (Baia Mare, 2004), „Rugaciunea domnească Tatăl nostru. Tâlcuire” (Baia Mare, 2007), precum şi mai multe predici, în revistele teologice.
Corpul neînsufleţit al călugărului a fost depus pentru odihna veşnică în cimitirul din curtea mănăstirii.
